pân’la vamă și-napoi

pentru a câta oară o să mă urc mâine în măr o să mușc din câteva merișoare abia scăpate de petale o să strâmb din nas o să mi se facă gura pungă o să înjur o să alunec o să mă zgârii rău de tot o să-mi curgă sânge o să înjur din nou o să mă usture ce-ai făcut? o să mă fac că nu mi-am dat seama o să mi se facă o crustă oribilă o să o tot rup las-o în pace că altfel îți rămâne semn o să-mi rămână semn o să mă urc din nou în măr merele au mai crescut tot acre sunt o să înjur iar o să mă duc la tufa de rozinchine a lui Helmi ce m-au enervat sașii ăștia au și rozinchine și rabarbăr și zmeură și fragi și e mereu ordine la ei în curte și au mașinuțe din metal cărora li se deschid ușile o să încerc să-i păcălesc să le dau surprize cu fotbaliști turci pentru niște mașinuțe hai, măcar una… pe ce neamț l-ar interesa fotbaliștii turci mai ales acum când Europa e pătrunsă de un val de naționalism dar o să mă urc într-un corcoduș nu aștept să se coacă verzi cu sâmburele moale un pic galben și miroase a liliac și e fata aia brunetă de peste patru străzi o să-mi spăl bicicleta o să-i frec jantele cu o cârpă să lucească o să sun la poarta ei și-o s-o chem afară

paradisul nu poate fi în nicio mărturisire în nicio vamă paradisul mă așteaptă la poarta casei

mi-am rupt din nou crusta o să-mi curgă sânge nu mi-e frică de nimic

2 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.