ce frumos își caută fiecare liniștea în margini în ziduri în durere în panică în rictusuri stranii ale sufletului după ce am făcut tot zgomotul din lume ca să intrăm în cineva să-i răscolim urletele ființei să-i ascultăm repertoriul de cântece bizare până la ultima șoaptă și când toate sunetele se opresc noi vrem liniștea noastră înapoi acolo unde putem construi cu migala unui animal viclean capcane pentru următoarea victimă în urmă

nu te uiți

dar ai putea vedea câteva tristeți sau poate chiar fericiri cu palmele acoperindu-și urechile șoptindu-ți numele ca și cum te-ar vrea acolo înainte de a-și întoarce viața spre următorul storcător de sunete și noi construim cu migală capcane încărcându-ne cu urlete în cea mai profundă liniște