și-mi dau seama că nu-mi lipsește glonțul am omorât destui oameni îmi lipsește praful praful din haine din noi din nări din gură din sânge din pâine de pe jos de pe camarazi de pe puști de pe cadavre de pe hainele cadavrelor de pe muștele de pe cadavre din gând din vise de pe femeile din vis de pe bărbații de pe femeile din vis de pe mama de pe tata praful de pe o carte care mă așteaptă ca o promisiune și ea plină de praf de pe masă de pe casă din casă de pe buldozerul care ne-a dărâmat casa de pe buldozerist de pe inima buldozeristului de pe prietenii buldozeristului de pe hainele cu care am plecat de pe valiza în care am împachetat cu grijă hainele praful din lacrimile mamei praful dintre dinții tatei praful de pe tălpile noastre din mușchii noștri de pe brațele noastre cu care am închis pentru ultima oară ușile de pe brațele mele când am strâns prima fată în brațe praful de pe sânii ei praful din sexul meu praful din holurile goale ale facultății praful din moarte praful din cana de cafea praful din unghii din ochi și din limbă praful de pe bocanci de pe uniformă de pe camarazi de pe cadavre de pe muștele de pe cadavre de pe femeile din visele lor prăfuite praful din morțile lor vechi praful din uitarea lor malignă praful dintr-o scrisoare pe care n-am mai trimis-o praful din saliva de pe timbru praful din profilul semeț al celui din timbru praful din istoria lui praful din mine praful din care o să-mi construiesc un buldozer pentru toate viețile astea pline de praf

foto @Rareș Petrișor