atât de aproape încât ochii mei au intrat pe sub unghiile ochilor tăi au rămas acolo până ai plâns prima dată oasele mele s-au pierdut în măduva ta vâslind fără direcție pe râurile tale intraosoase spre articulații sonore tot mai sonore și mai bătrâne atât de aproape încât ne încălzeam unul în vintrele celuilalt în nopțile geroase în care viscolul ne îngheța viitorul ne prăbușeam unul peste golul celuilalt ne visam visele ne intram unul în sfârcurile celuilalt ca să agățăm pielea noastră unul de celălalt atât de aproape încât tremuram înecați în aceeași placentă așteptând să ne naștem dracului separat