îl așteptam ca în fiecare zi pe dumnezeu să-și dea cu părerea pe niște texte în care scriam despre el nu m-am înfuriat după primul sms în care mi-a scris că întârzie obișnuiește să facă asta dar începusem să mă plictisesc și mi-am aminitit fără niciun motiv aparent de sala aceea imensă de bal în care totul strălucea și-ți lua ochii inclusiv formele parfumul și privirile celor peste o sută de fecioare care-și așteptau primul vals cu moartea și inimile lor ticăiau în același ritm construind un orologiu imens discret înecat în sânge care pompa secunde vâscoase greu de distins în ropotul respirațiilor lor accelerate dar care dădea timpului un rost o substanță din care s-a construit până la urmă totul chiar și marmura aceea impecabilă străbătută de miliarde de vinișoare aproape imperceptibile vinișoare de piatră prin care nu mai curgea nimic în afară de nimic și moartea intra imperială în sală foșnind a sfârșit pe sub fracurile impecabil de negre deși morții îi stă bine în orice culoare prin oasele tari ale bărbaților care-și adulmecau prăzile prin nările minții mascându-și cu grijă erecțiile prin discuții de complezență despre guvern despre partide taxe și viitorul națiunii așteptând ca parfumurile să se transforme în ceva mult mai palpabil privirile într-un apus de pleoape respirațiile într-o ploaie de gemete totul petrecându-se foarte rapid sub arcușuruile în flăcări violonistul privește indiferent către festoanele rochiilor care seamănă cu niște clopote de stofă în care pulpele femeilor lovesc mute pereții jupoanelor de mătase cerând ajutor într-o limbă pe care numai sexurile bărbaților o știu dar sexurile bărbaților strigă mai tare acoperind foșnetul rochiilor cu o oră și încă o oră și încă o oră cristalurile ferestrelor încep să tremure dar nimic nu va ieși din această încăpere minunată nimic nu se va strecura pe sub caturile suflate cu aur nimic nu va curge printre rosturile uriașelor dale de marmură aduse cu atâtea sacrificii și costuri imense tocmai din Makrana deși clopotele sună tot mai disperat deși gemetele nu mai încap în minunata sală de bal deși viața pare să nu mai poată fi înscrisă în nicio altă formă de moarte

alt sms: cică vine, totuși