o activitate calmă, duminicală
sângele începuse să-i dea în clocot salbe de baloane fine se adunau la marginea venelor în ele se reflecta imaginea camerei nu mai rămăsese mare lucru între acești patru pereți de când plecaseră împreună și se întorsese numai el venele începuseră să devină fierbinți elastice putea să mute o venă unde voia el în corp lângă genunchi – de exemplu, deși e un exemplu forțat – și să vadă cum baloanele sângelui în clocot se sparg când se așează pe linoleum să-și caute furculița căzută sub scheletul de canapea (ea plecase cu saltea cu tot, fie spus în această paranteză inutilă) sau ar putea s-o mute adânc pe fundul stomacului să-și simtă bătăile de inimă în șira spinării se miră și el cum îi fierbe sângele atât de vizibil la vedere dacă ar fi intrat cineva în cameră l-ar fi văzut cu tot sângele împrăștiat între cei patru pereți sub forma unor salbe fine de baloane ce bine că e duminică își zise și se așeză tacticos așteptând ca totul să se închege încă o dată o mică observație: fumul țigării plutea nemișcat ceea ce însemna că nu exista niciun fel de curent de aer camera era foarte bine izolată deci făcea economii substanțiale de energie |