și vorbim despre sânge când prin vene ne trec șine din oţel lichid se strecoară vagoane întregi de întuneric pe lângă pereţii vaselor noastre se preling dureros deformându-ne singura adiere de blândețe care ne-a rămas și ne cocoţăm pe boţul de pământ care se ridică din când în când prin aorte sau poate că este doar colesterol

și vorbim despre carne când oasele ne sunt încărcate de fluturi și somnul nostru e un pasaj discret printre suflete încălţate cu galoși funerari pătaţi de petice roz rupte din pijamale pierdute prin cine știe ce copilărie dar noi am zburat de mult lovind aerul cu oasele

și vorbim despre noi când noi suntem tot ce am pierdut