marș d-aici îi spuse un colț de gură celuilalt colț timpul care trece între un zâmbet și următorul sigur am putea lua umbrele astea sălbatice năstrușnice să facem din ele armate nebune să cucerim teritorii noi să înfigem steagul națiunii de o singură persoană în teritoriul unei alte persoane ce mult timp trece de la un colț al gurii la celălalt poate sunt guri cu mai multe colțuri cum au delfinii scandinavi de exemplu

liniștea îmi scapă printre degete se sparge de scările de piatră le-am dărâmat acum dooșcinci de ani să facem altele mai frumoase până la urmă de asta e făcută liniștea s-o spargem sexul să-l folosim corpul să-l îmbătrânim împământenim dac-am fi avut aripi eram pe un raft de supermarket la carne de pasăre într-o lume care nu mai avea nicio treabă cu liniștea noastră am fi privit dramele lor din raftul unui magazin tare plăcut ar fi fost 

ai făcut o cafea tare proastă dimineață

așa începe totul nu ne mai place cafeaua șosetele hainele obiceiurile liniștea drumurile telefoanele vrem să plecăm să murim să explodăm să jurăm să cădem lângă alte porți ce-mi mai place rugina ta ce-mi mai plac balamalele tale deschidedeschidedeschide-te terogterogterog multumesc gata poti pleca

am stat cât am stat apoi am făcut alte scări și am așteptat alte liniști în capul scărilor chipul frumos dar livid al cuiva drag hai urcă

nu mai bine cobori tu

nu vezi cât de greu mi se închide pielea în fiecare zi mă întorc cu mai mulți oameni decât cei cu care am plecat sunt un geamantan de piele tocmai mi-am strecurat un nou prieten în stern nu te uita arată destul de rău n-o să mai joc în filme n-o să mai pot lua pe nimeni în brațe dar am un prieten în plus

nu te teme nu e malign

delfinii scandinavi înoată cu torțe în gură în jurul meu eu tac în mijlocul acestei hore încinse în supermarketul din altă civilizație și jur credință eternă unui set nou de balamale cât m-or ține și astea dai un ban da’ știi că face delfinii cu guri cu mai multe colțuri au mereu mai mult timp și răbdare să-mi explice de ce-mi scap mereu liniștea printre degete se aude un

te înșeli nu se mai aude nimic în afară de liniștea ta care se prăvălește pe scări neajutorată ca un bătrân liniștea mea nu e bătrână zic începe să-mi fiarbă sângele aud totuși un cântec liniștea mea nu e moartă plec de lângă propria piele îmi închid prietenii cu fermoare copci pungi vidate celofan o să-i găsesc într-o zi tot aici acolo aud totuși un cântec ca și cum aș fi tot mai aproape hai urcă

nu mai bine cobori tu

delfinii scandinavi scuipă pe torțe se sting sfârâind îți amintești cum intrai dimineața în viață viața te primea gemând de plăcere trăgea clopotele primei biserici îți zâmbea o fată o țigancă te-mbia la flori rădeai o vodcă după ce veneai de la lucru uneori chiar și în drum spre munca e grea ți-au murit prieteni oamenii ți-o trag pe la spate vor să umple fiecare gaură din viața ta să nu scapi nefiltrat torțele se sting e întuneric aud un cântec o poartă lividă frumoasă cu balamale noi să explodăm în supermarket bucățile noastre postume vor umple stomacul cuiva

se aude un

delfinii scandinavi încing o horă submarină