Author Archives: Rareș Petrișor
vârful tocit al unui papuc de satin
i-a luat mult timp minții mele să ajungă în palatul unui împărat recunoscut pentru tristețea lui atât de singur încât până și gândurile îl părăseau uneori rămânea, atunci, cu capul gol și puteam să gândesc în locul lui câteva minute
vârful tocit al unui papuc de satin
i-a luat mult timp minții mele să ajungă în palatul unui împărat recunoscut pentru tristețea lui atât de singur încât până și gândurile îl părăseau uneori rămânea, atunci, cu capul gol și puteam să gândesc în locul lui câteva minute
semne de mirare
într-un vis porțile erau făcute din lumină și părea că nu suntem nimic deși ne simțeam corpurile dureroase părea că suntem o simplă întrebare și culmea nu despre noi înșine ci despre alți înșiși din când în când mai vedeai
semne de mirare
într-un vis porțile erau făcute din lumină și părea că nu suntem nimic deși ne simțeam corpurile dureroase părea că suntem o simplă întrebare și culmea nu despre noi înșine ci despre alți înșiși din când în când mai vedeai
o altă idee
în mijlocul visului e un trup gol în mijlocul căruia este un cuvânt în mijlocul căruia este iarnă în mijlocul căreia este o inimă desenată pe fereastra aburită a trenului în mijlocul căruia un bărbat se ridică în mijlocul căruia
o altă idee
în mijlocul visului e un trup gol în mijlocul căruia este un cuvânt în mijlocul căruia este iarnă în mijlocul căreia este o inimă desenată pe fereastra aburită a trenului în mijlocul căruia un bărbat se ridică în mijlocul căruia
se făcuse deja prea devreme
dormeam din mine se ridicau amintiri despre mine ca niște furnici invizibile care construiesc un mușuroi invizibil de care aveam să mă lovesc a doua zi de dimineață în drum spre baie deschid fereastra / tot în somn / și
se făcuse deja prea devreme
dormeam din mine se ridicau amintiri despre mine ca niște furnici invizibile care construiesc un mușuroi invizibil de care aveam să mă lovesc a doua zi de dimineață în drum spre baie deschid fereastra / tot în somn / și
o planetă
și gurile pe care le luăm unul din celălalt ne umplu de un aer straniu de pe o planetă pe care încă nu am vizitat-o și care încă de la prima gură ne cheamă spre ea ne face tot mai
o planetă
și gurile pe care le luăm unul din celălalt ne umplu de un aer straniu de pe o planetă pe care încă nu am vizitat-o și care încă de la prima gură ne cheamă spre ea ne face tot mai
precis
îmi amintesc de mine când nu îmi aminteam nimic când palmele mi se umpleau de piei și tremur și apoi mi se umpleau de gol când oasele mi se frângeau sub trupul greu al neputinței doar ca să renasc mai
precis
îmi amintesc de mine când nu îmi aminteam nimic când palmele mi se umpleau de piei și tremur și apoi mi se umpleau de gol când oasele mi se frângeau sub trupul greu al neputinței doar ca să renasc mai
iarna
pământul era roșu înghițea sfârâind lacrimi și oameni era ceva îngrozitor de firesc în felul în care trupurile și lichidele ni se scurgeau în crevasele acelea fierbinți nimeni nu protesta pentru că pământului îi era foame
iarna
pământul era roșu înghițea sfârâind lacrimi și oameni era ceva îngrozitor de firesc în felul în care trupurile și lichidele ni se scurgeau în crevasele acelea fierbinți nimeni nu protesta pentru că pământului îi era foame
cât infinit încape între două brațe
îmi priveam aproape absent corpul cum intră în ultimul pătrar păstrându-și întunericul pentru sine revelând părți comune mii de brațe care atârnă prin spațiu ca niște cili haotici fără niciun sens fără exercițiul prinderii știind doar să aștepte sunt un
cât infinit încape între două brațe
îmi priveam aproape absent corpul cum intră în ultimul pătrar păstrându-și întunericul pentru sine revelând părți comune mii de brațe care atârnă prin spațiu ca niște cili haotici fără niciun sens fără exercițiul prinderii știind doar să aștepte sunt un
puteam să rămân, dar nu exista pedeapsă
puteam foarte bine să rămân în bucata mea de iarbă sub bucata mea de cer acolo unde vântul nu scoate niciun sunet acolo unde lumina gâdilă ușor timpanele acolo unde muzica se ridică din pământ ca niște izvoare fierbinți și
puteam să rămân, dar nu exista pedeapsă
puteam foarte bine să rămân în bucata mea de iarbă sub bucata mea de cer acolo unde vântul nu scoate niciun sunet acolo unde lumina gâdilă ușor timpanele acolo unde muzica se ridică din pământ ca niște izvoare fierbinți și
vise
era întuneric deplin brațele albe ale unui trup dintr-un vis mai vechi tăiau bezna cu niște mișcări moi stinse parcă apărându-și trupul – invizibil, de altfel – de toată înecăciunea asta reușeam să deschid pleoapele suficient de repede și de
vise
era întuneric deplin brațele albe ale unui trup dintr-un vis mai vechi tăiau bezna cu niște mișcări moi stinse parcă apărându-și trupul – invizibil, de altfel – de toată înecăciunea asta reușeam să deschid pleoapele suficient de repede și de
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
efectul de venă
și inimile noastre s-ar ridica din noi ca niște nori îmbibați cu sânge ne-ar fi trotuarele roșii bulevardele pline de cheaguri administrațiile ar înființa servicii speciale de luptă împotriva colesterolului pe străzi care altfel ar congestiona vizibil traficul și ar
efectul de venă
și inimile noastre s-ar ridica din noi ca niște nori îmbibați cu sânge ne-ar fi trotuarele roșii bulevardele pline de cheaguri administrațiile ar înființa servicii speciale de luptă împotriva colesterolului pe străzi care altfel ar congestiona vizibil traficul și ar
de sus
părea foarte foarte devreme și totuși orașele începuseră să ne cadă sângerânde din brațe spărgându-se cu zgomote ascuțite de asfalt ca și cum ajunsesem prea târziu consumam civilizații doar mușcându-ne unul altuia respirațiile de foame sau pur și simplu pentru că
de sus
părea foarte foarte devreme și totuși orașele începuseră să ne cadă sângerânde din brațe spărgându-se cu zgomote ascuțite de asfalt ca și cum ajunsesem prea târziu consumam civilizații doar mușcându-ne unul altuia respirațiile de foame sau pur și simplu pentru că
urmăresc
urmăresc foarte foarte atent o reclamă să învăț cum să mă perii corect pe dinți și în multe alte locuri în care au crescut dinți ascultând realizez că pielea noastră nu mai foșnește când ne mângâiem obișnuia să emită scurte
urmăresc
urmăresc foarte foarte atent o reclamă să învăț cum să mă perii corect pe dinți și în multe alte locuri în care au crescut dinți ascultând realizez că pielea noastră nu mai foșnește când ne mângâiem obișnuia să emită scurte
crusta care a căzut prea târziu
orașul fierbea acoperișurile ca niște cruste adăposteau în bubele lor fierbinți oameni în chiloți maieuri dezbrăcați până la brâu sau chiar de tot întinși leneși pe canapele fotolii sau pe gresia rece din baie sau bucătărie așteptând să se termine
crusta care a căzut prea târziu
orașul fierbea acoperișurile ca niște cruste adăposteau în bubele lor fierbinți oameni în chiloți maieuri dezbrăcați până la brâu sau chiar de tot întinși leneși pe canapele fotolii sau pe gresia rece din baie sau bucătărie așteptând să se termine
iepele
ne îmbătaserăm rău în noaptea aia am vomitat lumină unul peste altul până n-am mai rămas nimic dimineață ne pipăiam ca două cârtițe ne adulmecam pielea pleoapele ne atârnau grele inutile aproape până la pământ abia mai puteam sta în picioare auzeam cum
iepele
ne îmbătaserăm rău în noaptea aia am vomitat lumină unul peste altul până n-am mai rămas nimic dimineață ne pipăiam ca două cârtițe ne adulmecam pielea pleoapele ne atârnau grele inutile aproape până la pământ abia mai puteam sta în picioare auzeam cum
brățară
un oraș în care oamenii călătoresc pe biciclete invizibile prin urmare extrem de ușoare poate chiar cu greutate și masă neglijabile îi vezi dând din picioare prin aer ținând strașnic cu mâinile de ghidoane nevăzute alunecând într-o levitație caraghioasă pe
brățară
un oraș în care oamenii călătoresc pe biciclete invizibile prin urmare extrem de ușoare poate chiar cu greutate și masă neglijabile îi vezi dând din picioare prin aer ținând strașnic cu mâinile de ghidoane nevăzute alunecând într-o levitație caraghioasă pe
o limbă necunoscută
uneori nopțile se ridică din mine femei cu brațele cărămizii ca un abur nişte fantome perfect palpabile uneori vorbesc între ele /mereu într-o limbă necunoscută/ formând cuvinte din sunete care nu seamănă nici cu vocalele nici cu consoanele alăturări stranii
o limbă necunoscută
uneori nopțile se ridică din mine femei cu brațele cărămizii ca un abur nişte fantome perfect palpabile uneori vorbesc între ele /mereu într-o limbă necunoscută/ formând cuvinte din sunete care nu seamănă nici cu vocalele nici cu consoanele alăturări stranii
comemorarea intrării în ființă
copiii din noi au adormit deja începe noaptea albă a acestor trupuri ambulante care călătoresc din amintire în amintire greoaie grotești lipsite de orice fel de farmec sau conținut plutesc ca niște nori cărnoși peste lumea tăcută a celor de
comemorarea intrării în ființă
copiii din noi au adormit deja începe noaptea albă a acestor trupuri ambulante care călătoresc din amintire în amintire greoaie grotești lipsite de orice fel de farmec sau conținut plutesc ca niște nori cărnoși peste lumea tăcută a celor de
login
sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem
login
sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem