Author Archives: Rareș Petrișor
viața. o lecție fără vârstă
Îmi scrie Chinezu să scriu. Să scriu ca și cum aș avea paișpe ani din nou. Dragii mei, în ’86 era cucu internet, tehnologie, share-uri, like-uri, bloguri, twittere și alte chestii din astea. Eram mult mai social în offline, ca
viața. o lecție fără vârstă
Îmi scrie Chinezu să scriu. Să scriu ca și cum aș avea paișpe ani din nou. Dragii mei, în ’86 era cucu internet, tehnologie, share-uri, like-uri, bloguri, twittere și alte chestii din astea. Eram mult mai social în offline, ca
sfaturi practice 1
Secrete mici, efecte mari, vol.II, 1971, Editura Ceres foto ©Rareș Petrișor
deja e (prea) târziu
Sper din suflet că ați petrecut noaptea trecută (a.k.a. Revelion, trecerea dintre ani, megapetrecerea) dansând cu prietenii, bând un pahar de șampanie bună, înghițind o gură de horincă, spunând povești, râzând în hohote, călătorind, trăind aventuros, plângând, îmbrățișând pe cineva
deja e (prea) târziu
Sper din suflet că ați petrecut noaptea trecută (a.k.a. Revelion, trecerea dintre ani, megapetrecerea) dansând cu prietenii, bând un pahar de șampanie bună, înghițind o gură de horincă, spunând povești, râzând în hohote, călătorind, trăind aventuros, plângând, îmbrățișând pe cineva
sunt
un dinte care a scrâșnit rănind un alt dinte un dinte coborât în infernul plăcerii mușcând din pulpa diafană a unei caise sunt poate o nară care se-nfruptă din parfumul necunoscut al unei bucăți de piele un vârf de deget
sunt
un dinte care a scrâșnit rănind un alt dinte un dinte coborât în infernul plăcerii mușcând din pulpa diafană a unei caise sunt poate o nară care se-nfruptă din parfumul necunoscut al unei bucăți de piele un vârf de deget
poem porcin
vino, să fim unul mai în altul cu un vârf de caltaboș, să ne pierdem în tocăni înzăpezite, să-ți simt pupila-ți dilatată cum cască tandre lumi în maț, cârnaț, cu nesaț cu nesaț să săpăm, îmbrățișați, după amintiri îmbrobonite, înlănțuite
poem porcin
vino, să fim unul mai în altul cu un vârf de caltaboș, să ne pierdem în tocăni înzăpezite, să-ți simt pupila-ți dilatată cum cască tandre lumi în maț, cârnaț, cu nesaț cu nesaț să săpăm, îmbrățișați, după amintiri îmbrobonite, înlănțuite
să fim serioși*
ne dorim să purtăm o sabie la șold poate un pistol în vremurile mai moderne să decapităm un balaur un dragon să tânjim după limpezimea zâmbetului de prințesă salvată să-i necăjim pe cei aspri să le facem viața un calva
să fim serioși*
ne dorim să purtăm o sabie la șold poate un pistol în vremurile mai moderne să decapităm un balaur un dragon să tânjim după limpezimea zâmbetului de prințesă salvată să-i necăjim pe cei aspri să le facem viața un calva
de ce tocmai acolo
îmi părăsi corpul dimineață și remarcasem faptul că umbra ei îmi rămase ca un abur fin pe o parte din cot de ce tocmai acolo n-aș ști să spun nici ție nici altora de ce tocmai bucata aia din cot
de ce tocmai acolo
îmi părăsi corpul dimineață și remarcasem faptul că umbra ei îmi rămase ca un abur fin pe o parte din cot de ce tocmai acolo n-aș ști să spun nici ție nici altora de ce tocmai bucata aia din cot
lumea: ghid de utilizare. 2. despre stradă
Strada e spațiul care ne cere zilnic și în orice moment manifestarea celor mai înalte forme de educație pe care le avem. Pe stradă arătăm mereu “cine suntem”. Și, sper din tot sufletul, să arătăm cine suntem cu adevărat, nu
lumea: ghid de utilizare. 2. despre stradă
Strada e spațiul care ne cere zilnic și în orice moment manifestarea celor mai înalte forme de educație pe care le avem. Pe stradă arătăm mereu “cine suntem”. Și, sper din tot sufletul, să arătăm cine suntem cu adevărat, nu
în timp ce visam
mi-am alunecat sub piele: visul tuturor lașilor, să nu mai aibă de a face cu exteriorul, nu tu frig, nu tu fierbinte, nu tu muc și sfârc (la propriu), nu tu un ras, un pârlit, o ciupeală, o vânătaie, un
în timp ce visam
mi-am alunecat sub piele: visul tuturor lașilor, să nu mai aibă de a face cu exteriorul, nu tu frig, nu tu fierbinte, nu tu muc și sfârc (la propriu), nu tu un ras, un pârlit, o ciupeală, o vânătaie, un
am, clopotul mut și pantofii domnului Adamsescu
Am deschis, foarte aproape de băcănia domnului Johnsonescu, un magazin de mănuși fabricate din pantofi vechi. Am fost surprins, foarte aproape de miezul zilei, să o văd intrând pe doamna Burtonescu, cerându-mi două mănuși nepereche care să provină neapărat, a
am, clopotul mut și pantofii domnului Adamsescu
Am deschis, foarte aproape de băcănia domnului Johnsonescu, un magazin de mănuși fabricate din pantofi vechi. Am fost surprins, foarte aproape de miezul zilei, să o văd intrând pe doamna Burtonescu, cerându-mi două mănuși nepereche care să provină neapărat, a
lumea: ghid de utilizare. 1. despre spațiu
Am zis așa: a) vine Crăciunul b) trăim cu senzația că lumea e stăpânită de haos (bine că trăim) c) jurnaliștii sunt adesea criticați că nu oferă soluții, modele, că se complac uneori în “mersul lucrurilor” și scot la iveală
lumea: ghid de utilizare. 1. despre spațiu
Am zis așa: a) vine Crăciunul b) trăim cu senzația că lumea e stăpânită de haos (bine că trăim) c) jurnaliștii sunt adesea criticați că nu oferă soluții, modele, că se complac uneori în “mersul lucrurilor” și scot la iveală
mi s-a părut important, de data asta / it seemed important, this time
deși nu mă (mai) amuză căutările internauților care aterizează în micul meu spațiu cibernetic, astăzi am surâs în fața celor două căutări. și singurele: 1. carne de porc de calitate 2. speechuri bune la înmormântări așadar, inevitabilul trăiește în noi.
mi s-a părut important, de data asta / it seemed important, this time
deși nu mă (mai) amuză căutările internauților care aterizează în micul meu spațiu cibernetic, astăzi am surâs în fața celor două căutări. și singurele: 1. carne de porc de calitate 2. speechuri bune la înmormântări așadar, inevitabilul trăiește în noi.
gâlgâind înspăimântător / dreadfully spouting
Am scris o carte de poezie într-o sticlă de lapte. O sticlă de lapte ca pe vremuri, cu pereții groși, cu gura largă, gâlgâind lichidul alb spre căni, buze, oale, ibrice. Apoi goală. Așteptându-mi literele. Literele îngroșându-se, deformându-se hazliu uneori,
gâlgâind înspăimântător / dreadfully spouting
Am scris o carte de poezie într-o sticlă de lapte. O sticlă de lapte ca pe vremuri, cu pereții groși, cu gura largă, gâlgâind lichidul alb spre căni, buze, oale, ibrice. Apoi goală. Așteptându-mi literele. Literele îngroșându-se, deformându-se hazliu uneori,
înmormântarea și paltonul convex al domnului P. * the funeral and Mister P.’s convex coat
– Fiți amabilă, doamnă, am cerut explicit un palton convex, spuse răspicat domnul P., oarecum uluit de indiferența, mai degrabă delăsarea ce aducea o lehamite prin firul telefonului, prin galena plină de paraziți, prin receptorul gălbui pe care se mai
înmormântarea și paltonul convex al domnului P. * the funeral and Mister P.’s convex coat
– Fiți amabilă, doamnă, am cerut explicit un palton convex, spuse răspicat domnul P., oarecum uluit de indiferența, mai degrabă delăsarea ce aducea o lehamite prin firul telefonului, prin galena plină de paraziți, prin receptorul gălbui pe care se mai
nu vreau nici măcar un pahar cu apă/I don’t even need a glass of water
ce mult ne asemănăm eu într-o mare de oameni nevoind altceva decât să fiu lăsat în pace neatins să-mi simt virginele tăceri cum se lovesc mecanic dur de ticăitul ceasului de pe birou tu într-o mare de singurătate înconjurat de
nu vreau nici măcar un pahar cu apă/I don’t even need a glass of water
ce mult ne asemănăm eu într-o mare de oameni nevoind altceva decât să fiu lăsat în pace neatins să-mi simt virginele tăceri cum se lovesc mecanic dur de ticăitul ceasului de pe birou tu într-o mare de singurătate înconjurat de
butonul șapte
utopie bidimensională bătrânul acela care-mi vinde mereu ziarul de alaltăieri putea lua orice lift dar l-a luat chiar pe ăsta mic care-mi trece acum dureros prin încheietura mâinii drepte îl aud strigând pe bătrân câteva cuvinte fără noimă ar putea
butonul șapte
utopie bidimensională bătrânul acela care-mi vinde mereu ziarul de alaltăieri putea lua orice lift dar l-a luat chiar pe ăsta mic care-mi trece acum dureros prin încheietura mâinii drepte îl aud strigând pe bătrân câteva cuvinte fără noimă ar putea
niște trupuri
când m-am trezit cearșafurile luaseră deja foc stăteai pe marginea chilei cu un picior atârnându-ți în apă ca o cârmă boantă cu celălalt picior ancorată pe fundul mării unsprezece (poate erau mai mulți, nu-mi aduc bine aminte) rechini cu nasul
niște trupuri
când m-am trezit cearșafurile luaseră deja foc stăteai pe marginea chilei cu un picior atârnându-ți în apă ca o cârmă boantă cu celălalt picior ancorată pe fundul mării unsprezece (poate erau mai mulți, nu-mi aduc bine aminte) rechini cu nasul
lacul șapte
undeva incert, dar exact la jumătatea distanței dintre buric și coșul pieptului (acolo unde se presupune, fără nicio dovadă în acest sens, că s-ar ascunde penele triste ale tuturor cocoșilor de munte nepalezi), apăru un lac. mai întâi un lac
lacul șapte
undeva incert, dar exact la jumătatea distanței dintre buric și coșul pieptului (acolo unde se presupune, fără nicio dovadă în acest sens, că s-ar ascunde penele triste ale tuturor cocoșilor de munte nepalezi), apăru un lac. mai întâi un lac
judecata de apoi treisprezece
– Şi, întrebă Vocea. – Ai grijă, eternitatea e atât de vastă, încât oricând poate să-ţi dea un şut în cur, zise domnul P.
judecata de apoi treisprezece
– Şi, întrebă Vocea. – Ai grijă, eternitatea e atât de vastă, încât oricând poate să-ţi dea un şut în cur, zise domnul P.
România fără însușiri
Trăim într-o țară tristă. Zilnic, zeci de oameni, unii cu părul alb, din păcate, țin morțiș să ne arate că nu au înțeles nimic din viața asta, din lumea asta, și ne predică despre orice prin mass media. Generalizează, sunt
România fără însușiri
Trăim într-o țară tristă. Zilnic, zeci de oameni, unii cu părul alb, din păcate, țin morțiș să ne arate că nu au înțeles nimic din viața asta, din lumea asta, și ne predică despre orice prin mass media. Generalizează, sunt