Author Archives: Rareș Petrișor
despre curaj*
*sau “ghid de utilizare a curajului pentru viitorii antreprenori” Sunt catralioane de cărți despre afaceri. Una mai bună decât alta. Nu glumesc, majoritatea sunt chiar foarte bune. Din fiecare înveți câte ceva. Ce nu înveți este să ai curaj. Nu
despre curaj*
*sau “ghid de utilizare a curajului pentru viitorii antreprenori” Sunt catralioane de cărți despre afaceri. Una mai bună decât alta. Nu glumesc, majoritatea sunt chiar foarte bune. Din fiecare înveți câte ceva. Ce nu înveți este să ai curaj. Nu
zece
1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am
zece
1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am
falanga
ce corvoadă să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la
falanga
ce corvoadă să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la
amratatșianulăstanobelu’
ca mai toate ratările nu prea intensă nu prea rece nu prea tăioasă nu prea fierbinte mai scriem un pic mai ratăm un pic doamne dă-mi virginele care se ascund în spatele Nobelului ce frumoase sunt cum am ratat autobuzul
amratatșianulăstanobelu’
ca mai toate ratările nu prea intensă nu prea rece nu prea tăioasă nu prea fierbinte mai scriem un pic mai ratăm un pic doamne dă-mi virginele care se ascund în spatele Nobelului ce frumoase sunt cum am ratat autobuzul
tibii din viitor
sau poate că roșu e căldura pe care o simți scurgându-ți-se pe buze când iei primul pumn în nas timpul e ochiul băgat și adormit între două amintiri difuze dar plăcute mirosind a pâine prăjită sticlă de lapte cu capac
tibii din viitor
sau poate că roșu e căldura pe care o simți scurgându-ți-se pe buze când iei primul pumn în nas timpul e ochiul băgat și adormit între două amintiri difuze dar plăcute mirosind a pâine prăjită sticlă de lapte cu capac
frappé cu spuma verticală
Domnul P. deschise cartea la pagina 238 (numărul paginii e foarte important), șterse cerneala tipografică, caracterele mai încăpățânate și cuvinte de genul “și”, “când”, “la”, “în”, dar și unele mai complicate cum ar fi “ambarcațiune”, “matelot”, “tambuchi”, “etambreu”, le șterse
frappé cu spuma verticală
Domnul P. deschise cartea la pagina 238 (numărul paginii e foarte important), șterse cerneala tipografică, caracterele mai încăpățânate și cuvinte de genul “și”, “când”, “la”, “în”, dar și unele mai complicate cum ar fi “ambarcațiune”, “matelot”, “tambuchi”, “etambreu”, le șterse
m-ai inteles?
facem treaba, m-ai inteles? te rezolv. numaidecat. suna-ma maine. negresit, m-ai inteles? lasa, ma, gasim o relatie peste tot, m-ai inteles? a, n-ai liceu’ terminat? aha. nu-i nimic, m-ai inteles? te rezolv. da-mi un bip pe la doispe. scurt, ca
m-ai inteles?
facem treaba, m-ai inteles? te rezolv. numaidecat. suna-ma maine. negresit, m-ai inteles? lasa, ma, gasim o relatie peste tot, m-ai inteles? a, n-ai liceu’ terminat? aha. nu-i nimic, m-ai inteles? te rezolv. da-mi un bip pe la doispe. scurt, ca
din nou, puțin
sunt roata unui geamantan care trece în viteză prin aeroporturi văd vârfurile pantofilor siluetele mă amețesc îmi place liniștea benzilor automate halele pline de neoane sunt parcurile în care-mi citesc cărțile mâini de hamali brutali mă întorc pe toate fețele
din nou, puțin
sunt roata unui geamantan care trece în viteză prin aeroporturi văd vârfurile pantofilor siluetele mă amețesc îmi place liniștea benzilor automate halele pline de neoane sunt parcurile în care-mi citesc cărțile mâini de hamali brutali mă întorc pe toate fețele
un lichid verzui
– Știți, nu mi-am dorit să mor, zise domnul P. Nu mi-am dorit să mor fără să găsesc măcar câteva definiții. Ce înseamnă iubire, trădare, așteptare, plecare. Dar, uitați, mi s-au umflat capilarele domnule doctor, s-au înverzit, și stau acum
un lichid verzui
– Știți, nu mi-am dorit să mor, zise domnul P. Nu mi-am dorit să mor fără să găsesc măcar câteva definiții. Ce înseamnă iubire, trădare, așteptare, plecare. Dar, uitați, mi s-au umflat capilarele domnule doctor, s-au înverzit, și stau acum
una gri
din dimineață-n dimineață gândurile se adună lichide pe pervaz e un fel de ritual, zic, să mă liniștesc, pune punct. pune dop. un gând îl ajunge din urmă pe celălalt nu știu de unde are atâta viteză toate gândurile se
una gri
din dimineață-n dimineață gândurile se adună lichide pe pervaz e un fel de ritual, zic, să mă liniștesc, pune punct. pune dop. un gând îl ajunge din urmă pe celălalt nu știu de unde are atâta viteză toate gândurile se
ce ușoare suntem
ma duc în gară vin vagoane întregi cu flori de tei nu pot lipsi tocmai acum am lipsit atâția ani mi-au lipsit atâția ani stăteam în stradă și râuri de tei curgeau peste picioarele mele unele flori mi se opreau
ce ușoare suntem
ma duc în gară vin vagoane întregi cu flori de tei nu pot lipsi tocmai acum am lipsit atâția ani mi-au lipsit atâția ani stăteam în stradă și râuri de tei curgeau peste picioarele mele unele flori mi se opreau
al treilea
Se naște un copil. În maternitate, când vezi mizeria, vrei un pat mai bun pentru nevastă. Nu se poate. Îți iubești femeia, îți iubești copilul pe care îl poartă. Principiile nu mai înseamnă nimic. Dai. Nevasta îți e mutată. Sau
al treilea
Se naște un copil. În maternitate, când vezi mizeria, vrei un pat mai bun pentru nevastă. Nu se poate. Îți iubești femeia, îți iubești copilul pe care îl poartă. Principiile nu mai înseamnă nimic. Dai. Nevasta îți e mutată. Sau
un
marș d-aici îi spuse un colț de gură celuilalt colț timpul care trece între un zâmbet și următorul sigur am putea lua umbrele astea sălbatice năstrușnice să facem din ele armate nebune să cucerim teritorii noi să înfigem steagul națiunii
un
marș d-aici îi spuse un colț de gură celuilalt colț timpul care trece între un zâmbet și următorul sigur am putea lua umbrele astea sălbatice năstrușnice să facem din ele armate nebune să cucerim teritorii noi să înfigem steagul națiunii
no recycling
ca să fie foarte limpede vreau să fiu o piatră una mică un fir de nisip în sandaua unui zeu și pentru asta nu mi-e frică să rămân toată viața copil să mă gândesc la furnica aia care își căuta
no recycling
ca să fie foarte limpede vreau să fiu o piatră una mică un fir de nisip în sandaua unui zeu și pentru asta nu mi-e frică să rămân toată viața copil să mă gândesc la furnica aia care își căuta
accident
vântul suflă cu putere păsările par să zboare înapoi ce frumos ar fi să poți trece prin viața plutind ținând doar brațele desfăcute îmbrățișări care te lovesc întâmplări care-ți mângâie penajul tulburându-l cu niște vârtejuri acolo unde încep să se
accident
vântul suflă cu putere păsările par să zboare înapoi ce frumos ar fi să poți trece prin viața plutind ținând doar brațele desfăcute îmbrățișări care te lovesc întâmplări care-ți mângâie penajul tulburându-l cu niște vârtejuri acolo unde încep să se
judecata de apoi douăsprezece
– Și? întrebă Vocea. – Când mănânci ciocolată și te ștergi pe pantaloni, răspunse domnul P.
judecata de apoi douăsprezece
– Și? întrebă Vocea. – Când mănânci ciocolată și te ștergi pe pantaloni, răspunse domnul P.
fără sonor
și era atât de obosită, atât de obosită, își privi picioarele, le simți ca pe niște ancore pe care le târa prin deșertul camerei, simțea cum se deșiră toate mobilele și se prăbușesc fără zgomot, imagini fără sonor de la
fără sonor
și era atât de obosită, atât de obosită, își privi picioarele, le simți ca pe niște ancore pe care le târa prin deșertul camerei, simțea cum se deșiră toate mobilele și se prăbușesc fără zgomot, imagini fără sonor de la
alunecări
poate că într-adevăr nu e nimic greșit smocul ăsta de iarbă care iese pe balconul meu dintr-o crăpătură a cimentului dârele murdare pe care le lasă ploaia ca niște amintiri mereu prezente pe pereți floarea uscată de liliac care se
alunecări
poate că într-adevăr nu e nimic greșit smocul ăsta de iarbă care iese pe balconul meu dintr-o crăpătură a cimentului dârele murdare pe care le lasă ploaia ca niște amintiri mereu prezente pe pereți floarea uscată de liliac care se
mult mai bine
fericirea arată mai bine dacă o așezi între tine și soare un contre-jour să-i poți decupa linia crezi că te bucuri nu vezi decât o ștanță care taie bucăți incandescente din tine bucata de azi bucata de mâine până nu
mult mai bine
fericirea arată mai bine dacă o așezi între tine și soare un contre-jour să-i poți decupa linia crezi că te bucuri nu vezi decât o ștanță care taie bucăți incandescente din tine bucata de azi bucata de mâine până nu
mi-am umplut stiloul cu sânge
atât de mult mi-a luat-o viața înainte încât trebuie să-mi notez toate mirosurile pe filele astea de piele să nu mă uit să nu mă uit să nu mă uit printre cuvinte inodore pe străzi cărora le lipsește duhoarea printre
mi-am umplut stiloul cu sânge
atât de mult mi-a luat-o viața înainte încât trebuie să-mi notez toate mirosurile pe filele astea de piele să nu mă uit să nu mă uit să nu mă uit printre cuvinte inodore pe străzi cărora le lipsește duhoarea printre