Author Archives: Rareș Petrișor
a zis
nimeni nu are timp de prostiile astea, a zis şi a strâns din dinţi până gingiile au devenit nişte plăsele din care ţâşneau falnice săbii, săbii care, puţin mai târziu, aveau să-i sfâşie pe toţi cei care se i se
a zis
nimeni nu are timp de prostiile astea, a zis şi a strâns din dinţi până gingiile au devenit nişte plăsele din care ţâşneau falnice săbii, săbii care, puţin mai târziu, aveau să-i sfâşie pe toţi cei care se i se
despre scrum ca şi cum
călătorii de azi nu mai sunt aceiaşi. nu-şi mai scutură din coamele lor superbe amintiri glorioase despre armate-câmpii măturate de respiraţiile lor tăioase, nu mai curg din tolbele lor poveştile de altădată despre ţinuturi şi prinţese de tablă salvate din
despre scrum ca şi cum
călătorii de azi nu mai sunt aceiaşi. nu-şi mai scutură din coamele lor superbe amintiri glorioase despre armate-câmpii măturate de respiraţiile lor tăioase, nu mai curg din tolbele lor poveştile de altădată despre ţinuturi şi prinţese de tablă salvate din
revelion spre cuba
(unor prieteni foarte buni) da, noi suntem, noi, the unusual suspects, cei care defăimăm viitorul, cei care posterizăm trecutul în pixeli şi cerneluri, noi suntem cei care scriem despre alţii care au trăit în noi, despre ţigări rulate pe coapse,
revelion spre cuba
(unor prieteni foarte buni) da, noi suntem, noi, the unusual suspects, cei care defăimăm viitorul, cei care posterizăm trecutul în pixeli şi cerneluri, noi suntem cei care scriem despre alţii care au trăit în noi, despre ţigări rulate pe coapse,
la mulți ani nimănui
sunt un crocodil care zâmbește trist de după perdea, într-o casă scuipată de soartă pe malul mâlos al Amazonului (mi-a plăcut cum sună, dar de fapt casa mea e undeva între Kilkee și Foaagh), văzând oamenii ca pe niște cutii
la mulți ani nimănui
sunt un crocodil care zâmbește trist de după perdea, într-o casă scuipată de soartă pe malul mâlos al Amazonului (mi-a plăcut cum sună, dar de fapt casa mea e undeva între Kilkee și Foaagh), văzând oamenii ca pe niște cutii
social midia-năvodari
măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile,
social midia-năvodari
măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile,
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
bustul imens şi chiloţii imperfecţi
întrebările sunt uneori ca gloanţele: stai aşa ca prostul şi le opreşti direct cu fruntea. te sfredelesc, sângerezi, secătuieşti. şi trebuie să înveţi ceva din întrebările astea. să înveţi, de exemplu, că sufletele nu sunt nişte animale de circ. să
bustul imens şi chiloţii imperfecţi
întrebările sunt uneori ca gloanţele: stai aşa ca prostul şi le opreşti direct cu fruntea. te sfredelesc, sângerezi, secătuieşti. şi trebuie să înveţi ceva din întrebările astea. să înveţi, de exemplu, că sufletele nu sunt nişte animale de circ. să
Compania Celor Mai Îngrozitor de Frumoase Lucruri (R.L.)
am rezolvat destul de rapid cu actele nu mai există o companie înregistrată cu acest nume! cred şi eu că nu există, am căutat o nişă în care să nu am concurenţă, ce fericit trebuie să fiţ’, domnule! mi-a zis
Compania Celor Mai Îngrozitor de Frumoase Lucruri (R.L.)
am rezolvat destul de rapid cu actele nu mai există o companie înregistrată cu acest nume! cred şi eu că nu există, am căutat o nişă în care să nu am concurenţă, ce fericit trebuie să fiţ’, domnule! mi-a zis
pumnale din borangic. corăbii din fistic
– Bună seara, şuieră cu o voce aspră, aruncând spre mine respiraţia îmbibată de alcool ieftin şi tutun netratat. Pe umeri purta faimoasa blană de crocodil care ascundea nişte umeri puternici şi laţi. Când era tânăr, femeile obişnuiau să spună
pumnale din borangic. corăbii din fistic
– Bună seara, şuieră cu o voce aspră, aruncând spre mine respiraţia îmbibată de alcool ieftin şi tutun netratat. Pe umeri purta faimoasa blană de crocodil care ascundea nişte umeri puternici şi laţi. Când era tânăr, femeile obişnuiau să spună
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
să fim serioşi, urbani
îmi plac oraşele în care oamenii aşază poveşti în ferestre îmi plac oamenii care au poveşti cu ferestre îmi plac ferestrele cu poveşti îmi plac casele cărunte, puţin ridate cu porţile un pic strâmbe şi curţile ascunse îmi plac perdelele
să fim serioşi, urbani
îmi plac oraşele în care oamenii aşază poveşti în ferestre îmi plac oamenii care au poveşti cu ferestre îmi plac ferestrele cu poveşti îmi plac casele cărunte, puţin ridate cu porţile un pic strâmbe şi curţile ascunse îmi plac perdelele
mod de întrebuinţare
Stimate cumpărător, Îţi mulţumim pentru alegerea făcută prin achiziţionarea produsului nostru. În continuare, câteva recomandări din partea producătorului, astfel încât experienţa dumneavoastră de utilizator să fie una de excepţie şi să vă aducă satisfacţiile aşteptate. 1. Este foarte important ca
mod de întrebuinţare
Stimate cumpărător, Îţi mulţumim pentru alegerea făcută prin achiziţionarea produsului nostru. În continuare, câteva recomandări din partea producătorului, astfel încât experienţa dumneavoastră de utilizator să fie una de excepţie şi să vă aducă satisfacţiile aşteptate. 1. Este foarte important ca
nucleareacţiunea
oamenii sunt obosiţi, domnule, lasă-i în pace sunt obosiţi pentru că îşi duc grijile unii altora uite domnule cum s-a sinucis fata aia săraca din dragoste pfff ce mai există dragoste ce proastă domnule şi ce frumuşică era da şi
nucleareacţiunea
oamenii sunt obosiţi, domnule, lasă-i în pace sunt obosiţi pentru că îşi duc grijile unii altora uite domnule cum s-a sinucis fata aia săraca din dragoste pfff ce mai există dragoste ce proastă domnule şi ce frumuşică era da şi
zăpada e un porc
(apariţie postumă) vino, dragul meu, să golim carcasele astea de amintiri ia-mă de mână să începem dansul caltaboşului să ne aducem aminte de războaiele cu sângerete cum zburau pe deasupra noastră proiectile din tobă de calibru mare vino să facem
zăpada e un porc
(apariţie postumă) vino, dragul meu, să golim carcasele astea de amintiri ia-mă de mână să începem dansul caltaboşului să ne aducem aminte de războaiele cu sângerete cum zburau pe deasupra noastră proiectile din tobă de calibru mare vino să facem
veioză de vânzare
Am o veioză de vânzare. O am din copilărie. Am învăţat cu ea, am citit împreună cărţile lui Jules Verne şi Dumas, literatura obligatorie, am răsfoit un număr tocit din Bravo, apoi am admirat tensionaţi spread page-ul din Playboy (la
veioză de vânzare
Am o veioză de vânzare. O am din copilărie. Am învăţat cu ea, am citit împreună cărţile lui Jules Verne şi Dumas, literatura obligatorie, am răsfoit un număr tocit din Bravo, apoi am admirat tensionaţi spread page-ul din Playboy (la
adresă oficială nr.466
Înregistrată pe trotuarul din dreapta al Dealului Mitropoliei, în relativ gura mare, la 12 decembrie 2010, pe-nserat, fără mijloace de interceptare ambientale, fără surse video. Doar surse. Stimate Domnule Dumnezeu, Dați-mi, vă rog, sănătate ireproșabilă, de cristal, de diamant chiar,
adresă oficială nr.466
Înregistrată pe trotuarul din dreapta al Dealului Mitropoliei, în relativ gura mare, la 12 decembrie 2010, pe-nserat, fără mijloace de interceptare ambientale, fără surse video. Doar surse. Stimate Domnule Dumnezeu, Dați-mi, vă rog, sănătate ireproșabilă, de cristal, de diamant chiar,
gândurile umblă în cămaşă de noapte
Acum 40 de ani a intrat un domn în camera mea. O cămaşă bleu, puţin roasă la manşete. Puţin prea descheiată, după gustul meu. Pantaloni gri; dungile puţin strâmbe. Asta îmi aduc aminte. Nu-mi mai aduc aminte ce pantofi purta.
gândurile umblă în cămaşă de noapte
Acum 40 de ani a intrat un domn în camera mea. O cămaşă bleu, puţin roasă la manşete. Puţin prea descheiată, după gustul meu. Pantaloni gri; dungile puţin strâmbe. Asta îmi aduc aminte. Nu-mi mai aduc aminte ce pantofi purta.
să discutăm despre linii
bine, ştii că dacă începem discuţia asta, n-o s-o terminăm niciodată eşti un nesimţit discuţia asta despre liniaritate, platitudine, rectitudine nu are cum să se termine din moment ce discutăm despre linii drepte eşti un nesimţit relativ degeaba implici relativitatea,
să discutăm despre linii
bine, ştii că dacă începem discuţia asta, n-o s-o terminăm niciodată eşti un nesimţit discuţia asta despre liniaritate, platitudine, rectitudine nu are cum să se termine din moment ce discutăm despre linii drepte eşti un nesimţit relativ degeaba implici relativitatea,