Author Archives: Rareș Petrișor
taxa de plecare
după trecerea prin parlament a legii privind taxa de plăcere, membrii camerelor s-au gândit că ar prinde bine moralului națiunii și ar aduce venituri consistente la buget taxa de plecare. pleci să-ți vezi mătușa la Botoșani? 14 lei pentru adulți,
taxa de plecare
după trecerea prin parlament a legii privind taxa de plăcere, membrii camerelor s-au gândit că ar prinde bine moralului națiunii și ar aduce venituri consistente la buget taxa de plecare. pleci să-ți vezi mătușa la Botoșani? 14 lei pentru adulți,
călătorină
am găsit într-un pod pe care nu l-am locuit niciodată câteva caiete pe care le-am mâzgălit călătorind ici colo plecând dimineața devreme ridicându-mă de lângă propriul corp doamne, ce frumos dormeam cumpărându-mi bilet dus din gara pe fruntea căreia ceasul
călătorină
am găsit într-un pod pe care nu l-am locuit niciodată câteva caiete pe care le-am mâzgălit călătorind ici colo plecând dimineața devreme ridicându-mă de lângă propriul corp doamne, ce frumos dormeam cumpărându-mi bilet dus din gara pe fruntea căreia ceasul
în centrul Damascului e o statuetă de sticlă
și atunci am putut să vedem cu toții trupul fericirii înaintând spre noi cu brațele ciuntite cu degetele rămase înfipte în cine știe ce coapse cu palmele rămase sprijinind cine știe ce obraji cu proprii obraji uitați între niște pulpe
în centrul Damascului e o statuetă de sticlă
și atunci am putut să vedem cu toții trupul fericirii înaintând spre noi cu brațele ciuntite cu degetele rămase înfipte în cine știe ce coapse cu palmele rămase sprijinind cine știe ce obraji cu proprii obraji uitați între niște pulpe
foarte corect
am trăit o perioadă cu impresia că paradisul este trompa unui elefant albastru care pipăie corpuri și forme străine desenează contururi bizare prin aer ca și cum și-ar fi pierdut brusc toți mușchii atâta putere și atâta indiferență în fața
foarte corect
am trăit o perioadă cu impresia că paradisul este trompa unui elefant albastru care pipăie corpuri și forme străine desenează contururi bizare prin aer ca și cum și-ar fi pierdut brusc toți mușchii atâta putere și atâta indiferență în fața
culegem furtună*
Of, frumusețea asta de loc, în care țâțele pământului împung cerul din Moldova până-n Banat, în care sângele Dunării ne-a alăptat deopotrivă neamul și vrăjmașii, în care codrii miros a luptă și a fagur dulce, în care ne sună poezia
culegem furtună*
Of, frumusețea asta de loc, în care țâțele pământului împung cerul din Moldova până-n Banat, în care sângele Dunării ne-a alăptat deopotrivă neamul și vrăjmașii, în care codrii miros a luptă și a fagur dulce, în care ne sună poezia
zidul răsfrângerii
în fiecare stație de autobuz am ridicat niște ziduri subțiri din cărămizi transparente sau din ce am avut la îndemână dar cu siguranță ceva transparent în care oameni care nu s-au întâlnit niciodată strecurau bilete pe care așterneau o durere
zidul răsfrângerii
în fiecare stație de autobuz am ridicat niște ziduri subțiri din cărămizi transparente sau din ce am avut la îndemână dar cu siguranță ceva transparent în care oameni care nu s-au întâlnit niciodată strecurau bilete pe care așterneau o durere
de fapt
în centrul clădirii în care muncesc angajații responsabili cu funcționarea creierului meu (54°59’33.8″N 7°19’07.5″W) există un om cu privirea intensă observându-l imediat îți dai seama că nu te privește dar în mod ciudat nu privește nici prin tine ca și
de fapt
în centrul clădirii în care muncesc angajații responsabili cu funcționarea creierului meu (54°59’33.8″N 7°19’07.5″W) există un om cu privirea intensă observându-l imediat îți dai seama că nu te privește dar în mod ciudat nu privește nici prin tine ca și
prezențe imposibile
exact când mă pregăteam să iau o ultimă gură de aer din preajma unui umăr un amestec de sunete ieșite dintr-un instrument care nici nu știam că există au început să muște din vocalele care-mi atârnau în gât m-am trezit
prezențe imposibile
exact când mă pregăteam să iau o ultimă gură de aer din preajma unui umăr un amestec de sunete ieșite dintr-un instrument care nici nu știam că există au început să muște din vocalele care-mi atârnau în gât m-am trezit
undeva, pe fundal, se vor auzi mereu două coapse neliniștindu-se
un spațiu tainic în care eu sunt dumnezeu vameș stăpân mascul alfa judecător faptă și răsplată spațiul acela pe care nu l-aș fi putut respira în nicio viață dar care părea că mă strânge retezându-mi cu tăblia patului îmbrăcată într-un
undeva, pe fundal, se vor auzi mereu două coapse neliniștindu-se
un spațiu tainic în care eu sunt dumnezeu vameș stăpân mascul alfa judecător faptă și răsplată spațiul acela pe care nu l-aș fi putut respira în nicio viață dar care părea că mă strânge retezându-mi cu tăblia patului îmbrăcată într-un
pauză
Mandibulele, gurile, buzele încep să se miște nefiresc, absorbind cuvintele, lingându-ne praful sonor al cuvintelor de pe timpane, mestecând literă după literă, într-o dinamică absurdă, necunoscută și bizară. Nimic nu seamănă cu scenele amuzante din filme în care secvențele sunt
pauză
Mandibulele, gurile, buzele încep să se miște nefiresc, absorbind cuvintele, lingându-ne praful sonor al cuvintelor de pe timpane, mestecând literă după literă, într-o dinamică absurdă, necunoscută și bizară. Nimic nu seamănă cu scenele amuzante din filme în care secvențele sunt
we are happy
Siria Război civil. Revoltă, primăvară, revoluție. O descriem cum vrem pe twitter; cert e că se moare pe bandă rulantă. Un conflict deloc convențional, un regim încâlcit, înecat de smoala care-i trece prin artere și în sângele celor peste 140.000
we are happy
Siria Război civil. Revoltă, primăvară, revoluție. O descriem cum vrem pe twitter; cert e că se moare pe bandă rulantă. Un conflict deloc convențional, un regim încâlcit, înecat de smoala care-i trece prin artere și în sângele celor peste 140.000
spațiul acela
degetele vânează spațiile înguste dintre ceasuri trebuie să fie ceva acolo un moment optim un prilej unic o amintire de vânat proaspătă sângerie puțin aburindă fremătând de teamă cu privirea paralizată și articulațiile împietrite cu trupul fragil palpitând nebunește de
spațiul acela
degetele vânează spațiile înguste dintre ceasuri trebuie să fie ceva acolo un moment optim un prilej unic o amintire de vânat proaspătă sângerie puțin aburindă fremătând de teamă cu privirea paralizată și articulațiile împietrite cu trupul fragil palpitând nebunește de
feel desh
mi s-au albăstrit gleznele erai întinsă lângă mine îți curgea ceață din urechi am crezut că a venit în sfârșit momentul să chem doctorul și preotul să se termine toate dar pe ușă au intrat trei elefanți cu colți de
feel desh
mi s-au albăstrit gleznele erai întinsă lângă mine îți curgea ceață din urechi am crezut că a venit în sfârșit momentul să chem doctorul și preotul să se termine toate dar pe ușă au intrat trei elefanți cu colți de
septembrie, iulie
lăsat așa să mă gândesc de unul singur dacă sunetele sună așa cum trebuie să sune dacă pruncii sug așa cum trebuie să sugă dacă Gangele spală așa cum trebuie să spele dacă ploile vin atunci când trebuie să vină
septembrie, iulie
lăsat așa să mă gândesc de unul singur dacă sunetele sună așa cum trebuie să sune dacă pruncii sug așa cum trebuie să sugă dacă Gangele spală așa cum trebuie să spele dacă ploile vin atunci când trebuie să vină
foarte repede
și până la urmă toți munții pe care-i urcam împreună scufundându-ne împotriva gravității confundându-ne cu două insule de tristețe două bule de un dramatism mai ușor decât aerul ridicându-se ca uleiul în chiuveta jumătate umplută cu apă și vase de
foarte repede
și până la urmă toți munții pe care-i urcam împreună scufundându-ne împotriva gravității confundându-ne cu două insule de tristețe două bule de un dramatism mai ușor decât aerul ridicându-se ca uleiul în chiuveta jumătate umplută cu apă și vase de
ușor guvernabil
De ani buni, de când au apărut poveștile, pardon, instituțiile de tip DNA, continuă să mă șocheze și îngrețoșeze profund câteva lucruri: 1. Cinismul și duplicitatea colegilor, foștilor colegi și ale adversarilor politici care juisează public, debitând aceleași și aceleași
ușor guvernabil
De ani buni, de când au apărut poveștile, pardon, instituțiile de tip DNA, continuă să mă șocheze și îngrețoșeze profund câteva lucruri: 1. Cinismul și duplicitatea colegilor, foștilor colegi și ale adversarilor politici care juisează public, debitând aceleași și aceleași
viciu de procedură
mi-am adus aminte de mine cum abia deschideam ochii trupul voia să se ridice capul nu migrene mahmureli printr-o rană deschisă supuram ca Tambora sânge puroi viață și o căldură infernală din degete îmi curgeau plete roșcate fierbinți de femei
viciu de procedură
mi-am adus aminte de mine cum abia deschideam ochii trupul voia să se ridice capul nu migrene mahmureli printr-o rană deschisă supuram ca Tambora sânge puroi viață și o căldură infernală din degete îmi curgeau plete roșcate fierbinți de femei
imaginile care urmează te pot afecta emoțional*
(*bucăți din ideea unei cărți pe care am visat-o azi noapte) în frigul acela de început de ianuarie fumam o țigară maro subțire furată din proviziile strategice făcute pentru doctori doctorii priveau înfricoșați pe sub obloane unii aveau valută ‘ce-o
imaginile care urmează te pot afecta emoțional*
(*bucăți din ideea unei cărți pe care am visat-o azi noapte) în frigul acela de început de ianuarie fumam o țigară maro subțire furată din proviziile strategice făcute pentru doctori doctorii priveau înfricoșați pe sub obloane unii aveau valută ‘ce-o
oculistul
devenise așa un fel de cursă contra altimetru îi vedeam doar înălțimile îmi vedea numai ascunzișurile mă păcălisem și nu voiam să recunosc mi s-a părut straniu de la început dar am avut încredere în rațiune m-am mirat de ce
oculistul
devenise așa un fel de cursă contra altimetru îi vedeam doar înălțimile îmi vedea numai ascunzișurile mă păcălisem și nu voiam să recunosc mi s-a părut straniu de la început dar am avut încredere în rațiune m-am mirat de ce
nimic la televizor
prima oară când mi-a vorbit despre el l-a imaginat într-un câmp îi deforma cuvintele în timp ce încerca să-l sărute apoi l-a trimis în război sau la piață să care bidoane cu apă doar ca să-l vadă chinuindu-se își imagina
nimic la televizor
prima oară când mi-a vorbit despre el l-a imaginat într-un câmp îi deforma cuvintele în timp ce încerca să-l sărute apoi l-a trimis în război sau la piață să care bidoane cu apă doar ca să-l vadă chinuindu-se își imagina