Author Archives: Rareș Petrișor
cum să obții un abdomen de vis în 30 de zile
Ai tăcut brusc, ai luat cartea de pe noptieră, ai intrat cu degetul în ea ajutată de semnul de carte pe care ți l-am adus din Hong-Kong, pătat de cafea, franjurit. Cartea e nouă, ai cumpărat-o acum două zile. Deasupra
cum să obții un abdomen de vis în 30 de zile
Ai tăcut brusc, ai luat cartea de pe noptieră, ai intrat cu degetul în ea ajutată de semnul de carte pe care ți l-am adus din Hong-Kong, pătat de cafea, franjurit. Cartea e nouă, ai cumpărat-o acum două zile. Deasupra
din când în când
o vreme în care tulpinile fragede ale continuității noastre pot fie să se frângă, fie să se desprindă de rădăcini, încercând existențe haotice, suspendate, târâte, luate pe sus de brize sau furtuni, se ascund în pământ, așteptând ploaia, contemplându-și îndurerate
din când în când
o vreme în care tulpinile fragede ale continuității noastre pot fie să se frângă, fie să se desprindă de rădăcini, încercând existențe haotice, suspendate, târâte, luate pe sus de brize sau furtuni, se ascund în pământ, așteptând ploaia, contemplându-și îndurerate
blestem standard
când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei
blestem standard
când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
până la urmă vine ceva care nu mai vine
ce poate fi mai emoționant decât o gură de lapte cald m-am îngrămădit și eu în colțul acela în care s-a strâns lumea să admire trupurile goale splendide ale unor ore din trecut ce frumoase erau despletite nărăvașe cu pielea
până la urmă vine ceva care nu mai vine
ce poate fi mai emoționant decât o gură de lapte cald m-am îngrămădit și eu în colțul acela în care s-a strâns lumea să admire trupurile goale splendide ale unor ore din trecut ce frumoase erau despletite nărăvașe cu pielea
venise vremea să oprim radioul
ce frumoase erau nopțile în care ne îmbrăcam frigul în transpirație îmi cereai încă o lingură de dulceață de gutui nu a venit încă vremea îți spuneam și încercam să închid vara mai devreme să nu te las flămândă cu
venise vremea să oprim radioul
ce frumoase erau nopțile în care ne îmbrăcam frigul în transpirație îmi cereai încă o lingură de dulceață de gutui nu a venit încă vremea îți spuneam și încercam să închid vara mai devreme să nu te las flămândă cu
judecata de apoi șaptesprezece
– Și?, întrebă Vocea. – Îl cam ai pe vino’ncoa, răspunse Domnul P.
nani
noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu
nani
noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu
jurnal: foarte bine
Putem foarte bine să explodăm în cineva fără să-și dea seama. Dramatic e faptul că tu dorești să-și dea seama.
jurnal: foarte bine
Putem foarte bine să explodăm în cineva fără să-și dea seama. Dramatic e faptul că tu dorești să-și dea seama.
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
jurnal: călătorii imprecise
Când fericirea e la îndemână, ne amintim că avem picioare. Îmi plac oamenii cu gâtul transparent, le vezi cuvintele din timp. Am avut un asemenea apetit pentru nefericire, încât am semănat multă vreme. Dimineața, când îmi privesc picioarele atârnând din
jurnal: călătorii imprecise
Când fericirea e la îndemână, ne amintim că avem picioare. Îmi plac oamenii cu gâtul transparent, le vezi cuvintele din timp. Am avut un asemenea apetit pentru nefericire, încât am semănat multă vreme. Dimineața, când îmi privesc picioarele atârnând din
you’re mine, bitch
de fiecare dată când îi ating antebrațul degetele mele îi lasă o dâră neverosimilă roșiatică ușor irizată de niște vase de sânge fine proaspăt sparte ca și cum n-aș fi atins-o ci aș fi strâns-o cu putere minute în șir
you’re mine, bitch
de fiecare dată când îi ating antebrațul degetele mele îi lasă o dâră neverosimilă roșiatică ușor irizată de niște vase de sânge fine proaspăt sparte ca și cum n-aș fi atins-o ci aș fi strâns-o cu putere minute în șir
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
cu gura plină
inevitabil cuvintele pe care le-am spus mor ne cad la picioare morți de diferite culori lungimi sensuri ne privesc rece de pe caldarâm le trosnesc oasele când le călcăm trupurile n-avem ce să facem cumva trebuie să mergem mai departe
cu gura plină
inevitabil cuvintele pe care le-am spus mor ne cad la picioare morți de diferite culori lungimi sensuri ne privesc rece de pe caldarâm le trosnesc oasele când le călcăm trupurile n-avem ce să facem cumva trebuie să mergem mai departe
jurnal: amăgitor de fierbinte
umplem pustiuri cu râsete incandescente totul ia foc trecutul meu ia foc sângele începe să fiarbă părinții mei sfârâie cuminți într-o fotografie călătoresc grăbit închizând un pic ochii pe nervurile înroșite ale cartierului meu trec pe lângă atelierul de croitorie
jurnal: amăgitor de fierbinte
umplem pustiuri cu râsete incandescente totul ia foc trecutul meu ia foc sângele începe să fiarbă părinții mei sfârâie cuminți într-o fotografie călătoresc grăbit închizând un pic ochii pe nervurile înroșite ale cartierului meu trec pe lângă atelierul de croitorie
insectar
până la urmă cel mai important e să știm că până și fluturii din stomac se nasc din omizi iar gândacii priviți de departe zburând pot părea minunați vulturi
insectar
până la urmă cel mai important e să știm că până și fluturii din stomac se nasc din omizi iar gândacii priviți de departe zburând pot părea minunați vulturi
trans-lucid
un gând mort splendid până-n adâncul coastelor știrbite de o daltă mânuită neglijent îmi urcă etajele vieții superbă priveliște zice gândul vii cu vii morții cu morții zice un mort din familie și ma întoarce pe partea celalaltă ca pe
trans-lucid
un gând mort splendid până-n adâncul coastelor știrbite de o daltă mânuită neglijent îmi urcă etajele vieții superbă priveliște zice gândul vii cu vii morții cu morții zice un mort din familie și ma întoarce pe partea celalaltă ca pe
pentru a nu știu câta oară am privit împreună sfârșitul lumii
noi noi mereu ne certăm când vine vorba de sfârșituri tu vrei mereu foarte mult sânge eu vreau să joc într-un film mut să fiu în luminile orașului pe trotuarul de vizavi când Chaplin primește floarea apoi să vină un
pentru a nu știu câta oară am privit împreună sfârșitul lumii
noi noi mereu ne certăm când vine vorba de sfârșituri tu vrei mereu foarte mult sânge eu vreau să joc într-un film mut să fiu în luminile orașului pe trotuarul de vizavi când Chaplin primește floarea apoi să vină un
câte se pot întâmpla în nouă zile
mai punem un lemn pe foc mai încălzim un pic ceaiul ăsta cu rom făcut acum nouă zile biscuiții sunt vechi umezi și au un ușor gust de mucegai posterul imens cu Dave Gahan s-a îngălbenit colțurile au crăpat odată
câte se pot întâmpla în nouă zile
mai punem un lemn pe foc mai încălzim un pic ceaiul ăsta cu rom făcut acum nouă zile biscuiții sunt vechi umezi și au un ușor gust de mucegai posterul imens cu Dave Gahan s-a îngălbenit colțurile au crăpat odată
jurnal: big fish, little fish
e foarte bizar să descoperi într-o zi anume care nu anunța nimic special, fie vorba între noi că ești un animal urât nedorit inutil că umbra pe care o faci alungă până și gândacii despre care se spune că ar
jurnal: big fish, little fish
e foarte bizar să descoperi într-o zi anume care nu anunța nimic special, fie vorba între noi că ești un animal urât nedorit inutil că umbra pe care o faci alungă până și gândacii despre care se spune că ar