The World As I Am
un pic de ordine
m-am întins lat, cât sunt eu de lat (cât poate fi un om de lat?), cuprinzând perfect spațiul dintre două trotuare parcă special construite pentru mine-lat, așa, ca un drum, cu praf, cu piatră cubică, bitum, poleială, paiete, mărgele, firicele
un pic de ordine
m-am întins lat, cât sunt eu de lat (cât poate fi un om de lat?), cuprinzând perfect spațiul dintre două trotuare parcă special construite pentru mine-lat, așa, ca un drum, cu praf, cu piatră cubică, bitum, poleială, paiete, mărgele, firicele
păreri ridicole cu gust de pepene deshidratat, semiratat
important e să nu ne certăm spatele îți seamănă cu al unei antilope aș putea să înfig un plumb în tine și totul să fie legal o pleoapă începu să-i tremure pe cuvântul înfig aș putea scăpa nepedepsit și n-ar
păreri ridicole cu gust de pepene deshidratat, semiratat
important e să nu ne certăm spatele îți seamănă cu al unei antilope aș putea să înfig un plumb în tine și totul să fie legal o pleoapă începu să-i tremure pe cuvântul înfig aș putea scăpa nepedepsit și n-ar
acolo
Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,
acolo
Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,
am putea zâmbi într-un tango brutal
m-ai invitat în apartamentul tău să-ți văd cada e din lemn de arțar vișniu mi-ai zis marea mi-a fost mirarea să descopăr că așa e ai o cadă din arțar vișiniu m-ai invitat să înotăm în cadă să navigăm în
am putea zâmbi într-un tango brutal
m-ai invitat în apartamentul tău să-ți văd cada e din lemn de arțar vișniu mi-ai zis marea mi-a fost mirarea să descopăr că așa e ai o cadă din arțar vișiniu m-ai invitat să înotăm în cadă să navigăm în
până la un punct
deschizi pleoapa dimineața arată bine lumina e îmbietoare privești ceasul îți privești iubitul dacă nu ai iubit te privești în oglindă dacă ai iubit/iubită te privești oricum în oglindă un por mai negru gingiile da gingiile un rid mai puțin
până la un punct
deschizi pleoapa dimineața arată bine lumina e îmbietoare privești ceasul îți privești iubitul dacă nu ai iubit te privești în oglindă dacă ai iubit/iubită te privești oricum în oglindă un por mai negru gingiile da gingiile un rid mai puțin
aș putea să te arunc cu încheietura mâinii
da cântă deja pițigoiul de primăvară sparge timpanul dimineții leneșe culegi repede de pe jos să nu îi văd bărbații sparți în cioburi care-ți rup nopțile cămașa de noapte atunci când zâmbești când asuzi și uite a venit primăvara miroase
aș putea să te arunc cu încheietura mâinii
da cântă deja pițigoiul de primăvară sparge timpanul dimineții leneșe culegi repede de pe jos să nu îi văd bărbații sparți în cioburi care-ți rup nopțile cămașa de noapte atunci când zâmbești când asuzi și uite a venit primăvara miroase
normal de talie mondială
frecat bine cu săpun aurul nu mai miroase a transpirație poți să-l întorci pe o parte dacă-l auzi că sforăie aurul se comportă ca un bărbat normal până la urmă asudă la sfârșitul zilei cade lat prin colțuri întunecate se
normal de talie mondială
frecat bine cu săpun aurul nu mai miroase a transpirație poți să-l întorci pe o parte dacă-l auzi că sforăie aurul se comportă ca un bărbat normal până la urmă asudă la sfârșitul zilei cade lat prin colțuri întunecate se
cubism, simbolism, fovism, florism, fotografism
în 1985, dl.Marc Chagall a decis să se odihnească sub această piatră, în St.Paul de Vence, în sudul Franței. ieri am fost să-l întâlnesc. mi-a spus să o las mai moale, culoarea vine de la sine. Picasso mărturisea unei dudui:
cubism, simbolism, fovism, florism, fotografism
în 1985, dl.Marc Chagall a decis să se odihnească sub această piatră, în St.Paul de Vence, în sudul Franței. ieri am fost să-l întâlnesc. mi-a spus să o las mai moale, culoarea vine de la sine. Picasso mărturisea unei dudui:
unghiuri
sunt atât de fericit încât mi-au țâșnit niște lacrimi oblice din piept, ce au căutat în piept, ați putea întreba, și cred că veți întreba, ei bine, plămânii mei sunt oblici, am spus-o și pe asta, nu-mi plac confesiunile astea
unghiuri
sunt atât de fericit încât mi-au țâșnit niște lacrimi oblice din piept, ce au căutat în piept, ați putea întreba, și cred că veți întreba, ei bine, plămânii mei sunt oblici, am spus-o și pe asta, nu-mi plac confesiunile astea
domnul P. își privește insistent ceasul Atlantic-tac
Un ciocănit puternic în ușă. Domnul P. își privește ceasul. Un ceas Atlantic, vechi, cu ecranul cândva alb, acum ruginit și pătat ca o frunză de mesteacăn. Îl privește insistent. Sticla ecranului mătuită. Brățara metalică, cumpărată demult în locul celei
domnul P. își privește insistent ceasul Atlantic-tac
Un ciocănit puternic în ușă. Domnul P. își privește ceasul. Un ceas Atlantic, vechi, cu ecranul cândva alb, acum ruginit și pătat ca o frunză de mesteacăn. Îl privește insistent. Sticla ecranului mătuită. Brățara metalică, cumpărată demult în locul celei
obiceiuri
de fiecare dată când privirea trece pe lângă mânerul ferestrei se oprește în munții de peste mare, aude, nu știe ce aude, par sunetele mai multor zile amestecate, mai multor ani, poate, foarfecele unui grădinar, ciocanul pneumatic al echipei de
obiceiuri
de fiecare dată când privirea trece pe lângă mânerul ferestrei se oprește în munții de peste mare, aude, nu știe ce aude, par sunetele mai multor zile amestecate, mai multor ani, poate, foarfecele unui grădinar, ciocanul pneumatic al echipei de
stelele privite cu spatele
dimineață, ochii erau perfect cilindrici, dimensiunile ideale, o zi splendidă de pescuit, aruncă plasa cu ochiuri mari peste umăr, legată cum numai el știe s-o lege, luă borcanul cu momeală, își puse cizmele vernil, mătuite de pietriș, nisip, ce ochi
stelele privite cu spatele
dimineață, ochii erau perfect cilindrici, dimensiunile ideale, o zi splendidă de pescuit, aruncă plasa cu ochiuri mari peste umăr, legată cum numai el știe s-o lege, luă borcanul cu momeală, își puse cizmele vernil, mătuite de pietriș, nisip, ce ochi
am
Pe marginea mesei, o fărâmă de lumină se oprește pe un fir de praf: e inexplicabil de mare pentru un fir de praf. Poate e un rest dintr-o plantă, dintr-o frunză uscată, poate e un sfert dintr-un fir de păr
am
Pe marginea mesei, o fărâmă de lumină se oprește pe un fir de praf: e inexplicabil de mare pentru un fir de praf. Poate e un rest dintr-o plantă, dintr-o frunză uscată, poate e un sfert dintr-un fir de păr
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
umbrele se nasc colorate, apoi mor in gri
ciudat, zise, luand muntele de subsuori ca si cum ai lua un vreasc, si-l arunca intr-o parte, lasandu-l sa-si consume moartea discret, turtit, anonim, ca orice muribund. nu exista glorie in moarte, nu te mai lua dupa cartile de istorie
umbrele se nasc colorate, apoi mor in gri
ciudat, zise, luand muntele de subsuori ca si cum ai lua un vreasc, si-l arunca intr-o parte, lasandu-l sa-si consume moartea discret, turtit, anonim, ca orice muribund. nu exista glorie in moarte, nu te mai lua dupa cartile de istorie
poate chiar mai puțin
Mai puțin de zece centimetri. Poate chiar cinci. Pentru a treia oară săptămâna asta, pentru a nu știu câta oară de când merge cu autobuzul 8, o întâlnea în paralelipipedul ăsta de aluminiu ce purta pe roțile lui, prin tot
poate chiar mai puțin
Mai puțin de zece centimetri. Poate chiar cinci. Pentru a treia oară săptămâna asta, pentru a nu știu câta oară de când merge cu autobuzul 8, o întâlnea în paralelipipedul ăsta de aluminiu ce purta pe roțile lui, prin tot
sometimes
it’s just subtle cranes flying in my head like in an empty dark room hitting walls with their peaks bodies wings feathers unkown dimensions unknown weights who’s their flight to judge me sometimes it’s just plain air stuffed in cases
sometimes
it’s just subtle cranes flying in my head like in an empty dark room hitting walls with their peaks bodies wings feathers unkown dimensions unknown weights who’s their flight to judge me sometimes it’s just plain air stuffed in cases
meteorologie
Îmi amintesc o pală de vânt care a trecut foarte, foarte încet. Venise pe stomacul gol, îngrozitor de rece, îmi umpluse intestinele cu brumă deasă, albă, îmi curăță vintrele de toată căldura și-mi lăsă un bilet cu un scris dezordonat,
meteorologie
Îmi amintesc o pală de vânt care a trecut foarte, foarte încet. Venise pe stomacul gol, îngrozitor de rece, îmi umpluse intestinele cu brumă deasă, albă, îmi curăță vintrele de toată căldura și-mi lăsă un bilet cu un scris dezordonat,
nu ești mai
faptul că ai gură nu te face mai frumos dacă ți-a crescut o molie sub sprânceană nu înseamnă că ești mai bej din flăcări dacă-ți ies buzele nu înseamnă că ești mai înalt pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai
nu ești mai
faptul că ai gură nu te face mai frumos dacă ți-a crescut o molie sub sprânceană nu înseamnă că ești mai bej din flăcări dacă-ți ies buzele nu înseamnă că ești mai înalt pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai
pasaj
trecând cu mâna peste frunte își putea simți mugurii vitoarelor gânduri moi fragili fetuși cu sex și soartă indecise mici ridicături piedici în calea alunecării să mă pierd printre dealurile astea să mă ascund în porii deformați de gândurile ce-au
pasaj
trecând cu mâna peste frunte își putea simți mugurii vitoarelor gânduri moi fragili fetuși cu sex și soartă indecise mici ridicături piedici în calea alunecării să mă pierd printre dealurile astea să mă ascund în porii deformați de gândurile ce-au