The World As I Am
curs de ikebana
eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile
curs de ikebana
eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile
vremuri bune vin bine în vene
nesiguranța celorlalți te face să te simți sigură fugi fugi fugi vei fugi mereu de munții de liniște apele adânci te sperie treci delicat cu palma peste o carte bună una care te pune pe gânduri o iei în mână
vremuri bune vin bine în vene
nesiguranța celorlalți te face să te simți sigură fugi fugi fugi vei fugi mereu de munții de liniște apele adânci te sperie treci delicat cu palma peste o carte bună una care te pune pe gânduri o iei în mână
o cizmă cântă soul (cu pești)
Nimic mai simplu. O cizmă e o cizmă, în fond. Poate un bot mai special. Poate un toc mai șic. Mai mic. Poate o talpă subțire. Un calapod extravagant. Poate arcușul unui violonist pierdut în fermoar. Poate munca schimbului trei
o cizmă cântă soul (cu pești)
Nimic mai simplu. O cizmă e o cizmă, în fond. Poate un bot mai special. Poate un toc mai șic. Mai mic. Poate o talpă subțire. Un calapod extravagant. Poate arcușul unui violonist pierdut în fermoar. Poate munca schimbului trei
în două
o rană deschisă de-am fi un șemineu din care ies flăcările sângelui nu mai pune mâna ce nu știi cum arde sângele? și tot nu ne-am potoli am căuta bureții indirecți cei care există dar nu s-au născut pentru noi
în două
o rană deschisă de-am fi un șemineu din care ies flăcările sângelui nu mai pune mâna ce nu știi cum arde sângele? și tot nu ne-am potoli am căuta bureții indirecți cei care există dar nu s-au născut pentru noi
de partea cealaltă
uimit de toate tăcerile încărcat de toate încercările calc printre poeți de lut încremeniți în cuptoare toți, dar toți, până la unul îți coc cuvinte nespus de frumoase călduroase încântător mirositoare papilele tale sunt vulve înroșite și dilatate asta înnebunește
de partea cealaltă
uimit de toate tăcerile încărcat de toate încercările calc printre poeți de lut încremeniți în cuptoare toți, dar toți, până la unul îți coc cuvinte nespus de frumoase călduroase încântător mirositoare papilele tale sunt vulve înroșite și dilatate asta înnebunește
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului
cu toate că
aș putea fi în vârful degetelor o bulă infimă de aer decupată cumva prin/cu o peliculă invizibilă de restul aerului volum în volum film în film ființă în ființă peniță în peniță (mi s-a părut că rimează. rimelează) aș putea
cu toate că
aș putea fi în vârful degetelor o bulă infimă de aer decupată cumva prin/cu o peliculă invizibilă de restul aerului volum în volum film în film ființă în ființă peniță în peniță (mi s-a părut că rimează. rimelează) aș putea
tratat despre piele
deci treaba stă cam în felul următor 1. pielea între 15 și 20 de ani tratată cu grijă plânsă în serile în care felinarele ard prin vintre în care trenurile de ciocolată se descompun în sânge provocând dureri autentice crime
tratat despre piele
deci treaba stă cam în felul următor 1. pielea între 15 și 20 de ani tratată cu grijă plânsă în serile în care felinarele ard prin vintre în care trenurile de ciocolată se descompun în sânge provocând dureri autentice crime
când domnului P. i se îngroașă degetul
stimate domnule doctor îmi permiteți să fiu oarecum mai familiar cu dumneavoastră să vă încredințez un secret de care până și mie îmi este teamă uneori parcă nici nu mi-ar aparține parcă l-am citit în fugă într-o gazetă și acum
când domnului P. i se îngroașă degetul
stimate domnule doctor îmi permiteți să fiu oarecum mai familiar cu dumneavoastră să vă încredințez un secret de care până și mie îmi este teamă uneori parcă nici nu mi-ar aparține parcă l-am citit în fugă într-o gazetă și acum
un fir purpuriu
se mușcau fără să se rănească niște animale cum puteți privi așa ceva îmi place blana lor transpirată corpurile lor aburinde zvâcnirile lor brutale mișcări care aduc cu traiectoriile componentelor unor mașinării defecte se priveau fără să se vadă dinții
un fir purpuriu
se mușcau fără să se rănească niște animale cum puteți privi așa ceva îmi place blana lor transpirată corpurile lor aburinde zvâcnirile lor brutale mișcări care aduc cu traiectoriile componentelor unor mașinării defecte se priveau fără să se vadă dinții
creionul își ascute auzul
vârful negru tare ieși ca o declarație din gâtul lui de lemn moale tras printr-un inel hexagonal își întinse cuvântul până la foaia albă sau poate o linie un portret un poem ce-o ieși să lăsăm creioanele și cuvintele la
creionul își ascute auzul
vârful negru tare ieși ca o declarație din gâtul lui de lemn moale tras printr-un inel hexagonal își întinse cuvântul până la foaia albă sau poate o linie un portret un poem ce-o ieși să lăsăm creioanele și cuvintele la
cum vorbim
am găsit pe-un dop de vin câteva cuvinte goale dezbrăcate lipsite de orice rușine făceau o figură frumoasă pe pluta gălbuie ridată le puteam admira cu toții din spatele vitrinelor de cafenea cum pășesc printre noi mândre feciorelnice carnale fără
cum vorbim
am găsit pe-un dop de vin câteva cuvinte goale dezbrăcate lipsite de orice rușine făceau o figură frumoasă pe pluta gălbuie ridată le puteam admira cu toții din spatele vitrinelor de cafenea cum pășesc printre noi mândre feciorelnice carnale fără
încheietura – mecanică fină
am nevoie de patru pori din zona încheieturii pentru a începe cea mai frumoasă declarație de dragoste din fericire nu are nimeni disponibili patru pori din zona încheieturii câteodată porii ăștia se îndreaptă cu viteza luminii spre nord acolo unde
încheietura – mecanică fină
am nevoie de patru pori din zona încheieturii pentru a începe cea mai frumoasă declarație de dragoste din fericire nu are nimeni disponibili patru pori din zona încheieturii câteodată porii ăștia se îndreaptă cu viteza luminii spre nord acolo unde
domnul P. sfidează tehnolgia
din colțul ferestrei țâșnește tija unei antene de satelit obișnuia să spună despre trupuri că sunt sateliți nici nu mai știe pe unde a rătăcit foile alea cui i-ar mai trebui îngălbenite le-ar putea scana să le păstreze digital etern
domnul P. sfidează tehnolgia
din colțul ferestrei țâșnește tija unei antene de satelit obișnuia să spună despre trupuri că sunt sateliți nici nu mai știe pe unde a rătăcit foile alea cui i-ar mai trebui îngălbenite le-ar putea scana să le păstreze digital etern
anemometru
aerul e tot ce rămâne aveți așa un aer, doamnă, nu știu cum să vă spun avea aerul că-l încurcam plutea prin aer ca la auzul celui mai delicat poem ești în aer, băiete lăsa în urmă un aer uscat
anemometru
aerul e tot ce rămâne aveți așa un aer, doamnă, nu știu cum să vă spun avea aerul că-l încurcam plutea prin aer ca la auzul celui mai delicat poem ești în aer, băiete lăsa în urmă un aer uscat
am zburat preț de-o ninsoare
sunt niște oameni, măi domnule P., care atunci când răsar dintr-un trotuar sec ca o gușă de cămilă îți fac arterele să atârne ca niște mațe fără rost carnea să-ți tremure ca o budincă ieftină de supermarket să vezi moarte
am zburat preț de-o ninsoare
sunt niște oameni, măi domnule P., care atunci când răsar dintr-un trotuar sec ca o gușă de cămilă îți fac arterele să atârne ca niște mațe fără rost carnea să-ți tremure ca o budincă ieftină de supermarket să vezi moarte
o împușcătură aproape fatală
îi plăcea să stea așa nemișcat fixând tavanul așteptând ca în fiecare seară frecarea discretă a unor șosete de parchet semnul lipsit de limpezimea unor vești sigure că se apropie cineva dar domnul P. nu avea nevoie de dovezi seară
o împușcătură aproape fatală
îi plăcea să stea așa nemișcat fixând tavanul așteptând ca în fiecare seară frecarea discretă a unor șosete de parchet semnul lipsit de limpezimea unor vești sigure că se apropie cineva dar domnul P. nu avea nevoie de dovezi seară
concurs de împrejurări
și, ia spune-mi, cu câți m se scrie periscop? câte balene încap într-un biscuit? ce culoare are praful? (și de unde vine, când vine? – întrebare pentru public) cine mănâncă orașele care dispar? din ce sunt făcuți oamenii de plastic?
concurs de împrejurări
și, ia spune-mi, cu câți m se scrie periscop? câte balene încap într-un biscuit? ce culoare are praful? (și de unde vine, când vine? – întrebare pentru public) cine mănâncă orașele care dispar? din ce sunt făcuți oamenii de plastic?
atacul de panică al domnului P.
desigur, putea fi un simplu exercițiu matematic, poate chiar unul de logică: dacă trec patruzecișinouă de zile între primirea a două scrisori care sunt puse teoretic la numai o zi distanță una de alta ceva nu e în regulă, l-a
atacul de panică al domnului P.
desigur, putea fi un simplu exercițiu matematic, poate chiar unul de logică: dacă trec patruzecișinouă de zile între primirea a două scrisori care sunt puse teoretic la numai o zi distanță una de alta ceva nu e în regulă, l-a
episodul în care domnului P. i se pare cam puțin
– cine suntem noi, domnule, să ne luăm mereu la trântă cu întrebările sofisticate despre unde și cine vrem să ajungem nimeni și nimic nu e mai presus de femeia asta tânără care ne troznește în îmbrățișare ca o ramură
episodul în care domnului P. i se pare cam puțin
– cine suntem noi, domnule, să ne luăm mereu la trântă cu întrebările sofisticate despre unde și cine vrem să ajungem nimeni și nimic nu e mai presus de femeia asta tânără care ne troznește în îmbrățișare ca o ramură