The World As I Am
probabilitatea unei tibii luminoase
am dormit astă noapte în tibia unui ogar atât de mult aer în oase încât abia am avut loc am tresărit la fiecare salt la fiecare iepure la fiecare fir de pământ care sărea în spatele nostru visam amândoi că
probabilitatea unei tibii luminoase
am dormit astă noapte în tibia unui ogar atât de mult aer în oase încât abia am avut loc am tresărit la fiecare salt la fiecare iepure la fiecare fir de pământ care sărea în spatele nostru visam amândoi că
scheletele viitoarelor războaie VIII
practic putea sta ore în șir cu ochii nemișcați privind în plin privirile lui extrem de consistente au fost măsurate de mai multe echipe de oameni de știință care l-au studiat ore în șir asta când a rămas în acea
scheletele viitoarelor războaie VIII
practic putea sta ore în șir cu ochii nemișcați privind în plin privirile lui extrem de consistente au fost măsurate de mai multe echipe de oameni de știință care l-au studiat ore în șir asta când a rămas în acea
măsuri
Între spaime e fix atâta loc ca între fericiri. Strecori o noapte ici, vâri o respirație colo. Un tremur răsare din pământul ăsta steril ca o floare rară; viața ei e măsura catastrofei. Lumina există pentru că frunzele ei o
măsuri
Între spaime e fix atâta loc ca între fericiri. Strecori o noapte ici, vâri o respirație colo. Un tremur răsare din pământul ăsta steril ca o floare rară; viața ei e măsura catastrofei. Lumina există pentru că frunzele ei o
jurnal: zice că nu
un fluviu neștiut curge prin tine de pe mal vezi bărci în derivă spume mărunte murdare aduc pe uscat fel de fel de obiecte cineva îți face cu mâna de pe tărâmul celălalt e pur și simplu ridicol să vrei
jurnal: zice că nu
un fluviu neștiut curge prin tine de pe mal vezi bărci în derivă spume mărunte murdare aduc pe uscat fel de fel de obiecte cineva îți face cu mâna de pe tărâmul celălalt e pur și simplu ridicol să vrei
flămând
în fiecare palmă dintre cele douăsprezece am câte opt curcubeie marinate mi-e o foame teribilă de lumină așa încât le rotesc până încep să văd cât se poate de limpede marginile fustei disperării are un tiv frumos terminat într-o dantelă
flămând
în fiecare palmă dintre cele douăsprezece am câte opt curcubeie marinate mi-e o foame teribilă de lumină așa încât le rotesc până încep să văd cât se poate de limpede marginile fustei disperării are un tiv frumos terminat într-o dantelă
teribil de încurcat
nu e prima oară când i se întâmplă din brațe îi cresc în numai câteva minute alte brațe anti-brațe, să le numim din picioare alte picioare din degete alte degete din frunți alte frunți alt nas buze bărbie dar contrar
teribil de încurcat
nu e prima oară când i se întâmplă din brațe îi cresc în numai câteva minute alte brațe anti-brațe, să le numim din picioare alte picioare din degete alte degete din frunți alte frunți alt nas buze bărbie dar contrar
scheletele viitoarelor războaie VII
Ajunse în mijlocul camerei fără să fie văzut. Deși ușa era închisă și de obicei scârțâia, sub împingea lui delicată, ca și cum îi știa pe de rost și exersase mișcarea și viteza care nu mai făceau balamalele să geamă,
scheletele viitoarelor războaie VII
Ajunse în mijlocul camerei fără să fie văzut. Deși ușa era închisă și de obicei scârțâia, sub împingea lui delicată, ca și cum îi știa pe de rost și exersase mișcarea și viteza care nu mai făceau balamalele să geamă,
culinaria
din tigaie a sărit un ficat la mine și mi-a spus că tot ceea ce știe despre revoluția franceză este că s-a băut mult dar mult mi-a zâmbit trist ca și cum a filtrat degeaba sute de ani de bere
culinaria
din tigaie a sărit un ficat la mine și mi-a spus că tot ceea ce știe despre revoluția franceză este că s-a băut mult dar mult mi-a zâmbit trist ca și cum a filtrat degeaba sute de ani de bere
jurnal: peria albastră de plastic
Oricât de concentrați am fi, ne pierdem ușor esența într-un simbol. Un tramvai care pleacă, o șină care rămâne. Un tei care se scutură. Umbra unei frunze de castan. Culoarea unui păr. Un pistrui, o aluniță. Un genunchi. O banchetă
jurnal: peria albastră de plastic
Oricât de concentrați am fi, ne pierdem ușor esența într-un simbol. Un tramvai care pleacă, o șină care rămâne. Un tei care se scutură. Umbra unei frunze de castan. Culoarea unui păr. Un pistrui, o aluniță. Un genunchi. O banchetă
semantică posibilă II
a îmblânzi = a împânzi pe cineva cu blană strănut = strămoșul unei nuci răsărit = individ care merge cu soarele-n ceafă ipotenuză = muza de la Ipotești a întreține = a ține un obiect într-o stare suspendată fără a-l
semantică posibilă II
a îmblânzi = a împânzi pe cineva cu blană strănut = strămoșul unei nuci răsărit = individ care merge cu soarele-n ceafă ipotenuză = muza de la Ipotești a întreține = a ține un obiect într-o stare suspendată fără a-l
energie neagră
păi bine mă fir’aț’ai dreacu’ nici marele univers nu mi l-ați lăsat în pace fără negreli și supărări și nenorociri așa face omul când nu-și poate explica și eu care credeam în puritatea lumii în locul acela sublim în care
energie neagră
păi bine mă fir’aț’ai dreacu’ nici marele univers nu mi l-ați lăsat în pace fără negreli și supărări și nenorociri așa face omul când nu-și poate explica și eu care credeam în puritatea lumii în locul acela sublim în care
salut respectuos
mai întâi te umple vremea în care vrei să umpli totul hârtii pereți femei pahare din sânge îți curg zâmbete apetit pentru durere sete de fericire ai putea deschide lesne o afacere un magazin în care să tot vinzi bucăți
salut respectuos
mai întâi te umple vremea în care vrei să umpli totul hârtii pereți femei pahare din sânge îți curg zâmbete apetit pentru durere sete de fericire ai putea deschide lesne o afacere un magazin în care să tot vinzi bucăți
scheletele viitoarelor războaie VI
stăteam acolo o priveam venind în carne și oase mai întâi în carne apoi în oase și ne rămânea acolo preț de câteva ore grea fluidă fierbinte dureroasă gravă tăcută tristă plină de expresii ale unor amintiri frumoase stâlcite de
scheletele viitoarelor războaie VI
stăteam acolo o priveam venind în carne și oase mai întâi în carne apoi în oase și ne rămânea acolo preț de câteva ore grea fluidă fierbinte dureroasă gravă tăcută tristă plină de expresii ale unor amintiri frumoase stâlcite de
jurnal: fila de miezul vieții
moare o zi îi aprind o lumânare dintr-o privire grăbită ochii ard încet temeinic la vârsta asta înveți să-ți ții ochiul în frâu pleoapa taie lumina în două lumi privirea este ceasul meu este ziua mea este viața mea respir
jurnal: fila de miezul vieții
moare o zi îi aprind o lumânare dintr-o privire grăbită ochii ard încet temeinic la vârsta asta înveți să-ți ții ochiul în frâu pleoapa taie lumina în două lumi privirea este ceasul meu este ziua mea este viața mea respir
nesătul
pământul prinse a dudui lovi aerul cu ape despicate în plase înaintam pe străzi ca peștii captivi ai acestui monstru pământul lovea cerul cu ape cerul nesătul deschidea gurile cu danturi din clădiri pe care le-am cariat încă de acum
nesătul
pământul prinse a dudui lovi aerul cu ape despicate în plase înaintam pe străzi ca peștii captivi ai acestui monstru pământul lovea cerul cu ape cerul nesătul deschidea gurile cu danturi din clădiri pe care le-am cariat încă de acum
așa
așa, cum privesc între răsărit și apus, văd foarte clar cum lumina șterge lumea rotund, fără să mai lase loc interpretărilor, putem fi o orchestră de viori ascuțite sau de contrabași gravi, lumina nu ne-ar auzi, ar mătura lumea cu
așa
așa, cum privesc între răsărit și apus, văd foarte clar cum lumina șterge lumea rotund, fără să mai lase loc interpretărilor, putem fi o orchestră de viori ascuțite sau de contrabași gravi, lumina nu ne-ar auzi, ar mătura lumea cu
un bilet la clasa a II-a
din vânt mi-am făcut pâine m-am tot hrănit așa visând am visat servieta tatălui meu trusa maronie în care-și ținea stetoscopul teancul de rețete îngălbenite de vreme tensiometrul bătrân cu furtunele de plastic uzate și întărite pline de riduri am
un bilet la clasa a II-a
din vânt mi-am făcut pâine m-am tot hrănit așa visând am visat servieta tatălui meu trusa maronie în care-și ținea stetoscopul teancul de rețete îngălbenite de vreme tensiometrul bătrân cu furtunele de plastic uzate și întărite pline de riduri am
jurnal: lecția despre nimic
O pofti să intre în hol, fără să o privească, cu o mână suspendată în aer și cu palma spre tavan, aproape paralelă cu un preș roșcat cu model vânătoresc (asta înseamnă niște mici căprioare în alergare, câțiva urși care
jurnal: lecția despre nimic
O pofti să intre în hol, fără să o privească, cu o mână suspendată în aer și cu palma spre tavan, aproape paralelă cu un preș roșcat cu model vânătoresc (asta înseamnă niște mici căprioare în alergare, câțiva urși care
butonii
cauți prin viață grăbit ca într-un sertar în care ți-ai rătăcit butonii sau un nasture sau o monedă depășită uzată ruginită și înflorită pe margini dai peste fel de fel de lucruri inutile un plic îngălbenit și devenit scorțos de
butonii
cauți prin viață grăbit ca într-un sertar în care ți-ai rătăcit butonii sau un nasture sau o monedă depășită uzată ruginită și înflorită pe margini dai peste fel de fel de lucruri inutile un plic îngălbenit și devenit scorțos de
jurnal: sângele respira același aer
Uneori pare că stau pe marginea unui pod, cu picioarele atârnate în întuneric în loc de apă. De obraz se apropie un animal puternic, îi simt respirația caldă, aproape fierbinte, agitată, ca și cum abia s-a întors de la vânătoare.
jurnal: sângele respira același aer
Uneori pare că stau pe marginea unui pod, cu picioarele atârnate în întuneric în loc de apă. De obraz se apropie un animal puternic, îi simt respirația caldă, aproape fierbinte, agitată, ca și cum abia s-a întors de la vânătoare.