prima oară când mi-a vorbit despre el l-a imaginat într-un câmp îi deforma cuvintele în timp ce încerca să-l sărute apoi l-a trimis în război sau la piață să care bidoane cu apă doar ca să-l vadă chinuindu-se își imagina schimonosindu-se de durere și povară pe la mijlocul drumului izbind neputincios cu bidoanele de asfalt în război luptându-se cu uniforma și bocancii prea mari luându-l toți la mișto

parcă-l și vedea, futu-ți curu’ mă-tii, ce cauți, mă, pe front

și i se făcea milă și-l aducea din nou în pat și-l îngrijea și-i strivea pieptul cu țâțele ei asta e dragoste, crede-mă și i se făcea repede scârbă nu l-a iubit niciodată îi încălzea ciorba doar pe jumătate jumătate acrită jumătate sărată totul la jumătate i se dăruia doar jumătate gemea pe jumătate se uda jumătate termina jumătate îl simțea jumătate și-mi vorbea totuși despre el când s-a întors de pe front și avea o cicatrice

eroul meu

el a lăsat ochii în pământ cicatricea era de la țigările camarazilor stinse în batjocură în același loc la încheietura mâinii drepte niște bulangii i-a zis ea l-a crezut doar pe jumătate tremura cu el înăuntru gândindu-se la bărbații aceia păroși transpirați semeți munți de carne și spermă cu umerii lați mirosind a praf de pușcă și moarte și luptă și bărbăție

miros a căcat, i-a spus el

dar ea l-a crezut doar pe jumătate și-au cumpărat multe cărți nu le-au citit niciodată aveau coperte frumoase au fost la mare au stat la cort au băut au râs au dormit au vomat a doua zi au luat-o de la capăt ei i s-a făcut milă și poate silă s-au uitat uneori la televizor i-a văzut cicatricea miros a căcat i-au răsunat cuvintele lui s-au așezat cuminți la masă au vorbit despre viitor despre familie despre copii lui în timp ce îmi povestea despre el mă gândeam cât de la îndemână e ratarea ce ușoară e ca o mică umflătură n-o bagi în seamă te întâlnești cu o cicatrice cu un război cu un vis care te umezește fie și pe jumătate și te umple de mizerie dinr-o dată ai cancer

ultima oară când mi-a vorbit despre el era prea târziu nici măcar nu începusem s-o iubesc plecasem pe front nici nu mai știam a câta oară abia așteptând să găsesc vreun ratat prin tranșeele mirosind a căcat un individ care-și freacă pantalonul gândindu-se la jumătatea mea un ratat căruia îi stingeam cu toții țigara pe cicatrice și oricum la scurt timp aveam să mor

cum stăteam trântit în noroi neputincios o auzeam pe femeia asta vorbindu-mi despre el chiar dacă eu n-o ascultam dar țin minte de parc-a fost acum moartea mea cum îmi priveam încheietura albă cu o cicatrice deschisă un franjure de carne încinsă mirosind a porc pârlit și muream fericit auzind-o cum înjură că nu și-a găsit jumătatea curva dracu’ și-am închis imediat ochii să n-o mai aud

foto ©Rareș Petrișor