Disperat de tot felul de povești, de șpagă – calculând, ieși mai scump decât în rețelele private – de mizerie, de indiferență, omul se îndreaptă tot mai mult către serviciile particulare de sănătate. Ba că e mai bine decât la Viena – destinația preferată pentru mici intervenții chirurgicale , ba ca la turci – locul în care americanii investesc în clinici oncologice de top, ba ca la vecinii noștri unguri.

Și eu, ca tot omul, încerc de ceva vreme rețelele particulare de sănătate. Deunăzi, mă duc să-mi fac analizele la o clinică privată, una dintre cele mai mari – ce-o mai însemna azi și asta.

– Bună ziua, am venit pentru analizele de sânge uzuale.

– Bună ziua, cum adică?, mă privește mirată recepționera.

– Păi… (mă încurc), ce se face de obicei, colesterol, minerale…

– Nu, domnule, aveți trimitere de la un medic? Eu ce trec aici?!

– Analize uzuale, nu știu, nu sunt medic, oriunde am fost, lumea a știut ce să-mi analizeze. Treceți ce treceți de obicei…

– Nu se poate așa! Ce să trec? Diferă de la bolnav la bolnav…

– Nu sunt bolnav, doamnă, vreau doar să-mi fac un control.

– În fine (puțin iritată, dar amabilă), vă trec colesterolu’, trigliceridele, mineralele… nu știu ce să mai trec…

Iau bonul (142 lei), îmi aștept rândul și intru. Două asistente: una, înfundată în calculator, mă primește cu spatele, cealaltă arătându-mi teatral acul steril sigilat – Vedeți, e steril, da? Da.

Mă pune dracu’ de deschid gura.

– Am cerut la recepție analize uzuale și doamna mi-a răspuns că nu există așa ceva.

– Vedeți dumneavoastră, se întoarce asistenta scufundată în lcd, bucuroasă că mai poate susține cuiva o prelegere, pufnind ironic și măsurându-mi fără jenă potența financiară și intelectuală, asta cu “uzuale” e… e mai degrabă un limbaj popular. Ce medic v-a trimis?

– Niciun medic, am venit de bună voie. Atât le-a trebuit. Amândouă, pe un ton considerat agresiv după orice standard de comunicare dezvoltată și inteligentă, nu mai pridideau să mă determine să înțeleg că nu-ți faci analize de capul tău. Cu alte cuvinte, dacă ești sănătos, ori stai acasă, ori vii cu o bănuială certă.

– Păi noi ce facem aici?

Dorința de nu-i mai trata pe oamenii din jur ca pe niște vite nu este una autentică, venită din suflet sau compasiune, e una dictată de șefii ierarhici care vor să transforme instituțiile în “branduri”. Misiunea rețelei respective, așa cum scrie pe site-ul lor, este “de a ne consacra activitatea realizarii unor schimbari calitative a serviciilor medicale.” Mai au mult de… consacrat.

Nu, nu sunt un client frustrat. Mi se întâmplă zilnic zeci de rahaturi pe lângă care trec. În general frustrările apar contextual. Dacă nu înțelegi contextul, stai în banca ta. Or, pe mine tocmai contextul mă sperie acum. Dacă moare și “privatul”, unde mai punem și noi capul “la boale”? Ce e dincolo de investiție, logo și recepționera descheiată puțin la halat, cât să se vadă puțin “efort”?