Sper din suflet că ați petrecut noaptea trecută (a.k.a. Revelion, trecerea dintre ani, megapetrecerea) dansând cu prietenii, bând un pahar de șampanie bună, înghițind o gură de horincă, spunând povești, râzând în hohote, călătorind, trăind aventuros, plângând, îmbrățișând pe cineva drag…

Sper din suflet că nu ați stat în fața televizoarelor. Experimentând câteva zeci de minute de autoflagelare, am zappat programele românești de Revelion și, împreună cu prietenii, ne-am îngrozit. De la Trăsnelion până la Vanghelion, toate canalele de televiziune care au încercat să producă un program propriu de televiziune nu au făcut altceva decât să creeze adevărate atentate la adresa bunului simț și gust. De cultura națională nu mai vorbim.

Societatea, națiunea, civilizația sunt noțiuni care conțin schimbarea. Schimbarea pe care ne-o propune o anumită clasă, din ce în ce mai numeroasă, se pare, devine periculoasă, iar armele noastre, ale celorlalți, devin tot mai firave, lipsite de forță și coeziune. 

Să dai de seara până dimineața pe canalele naționale TV ale României niște împușcați în cap, niște dudui dezbrăcate care abia își țineau chiloții-n frâu, manele și muzică cvasi-populară, comedianți de mâna a treia încercând gustul succesului, actori prostituându-se în melanjul de glume proaste, grosolane și fără sens ale participanților, este absolut de neconceput. Argumentul cu “nu-ți place, nu te uita” nu ține, așa cum nu poți întoarce capul când pe stradă e bătută o femeie.

Acum e schilodită o națiune întreagă și nimeni nu spune nimic. Fiecare se ascunde în vizuina lui, înconjurat de minima siguranță dată de cei câțiva prieteni, de slujbă și familie. Hic sunt leones. Fugim prin munți, la Viena, Paris, dăm muzica mai tare, înfundăm și mai adânc dopul izolării în urechea sufletului nostru. Lăsăm o masă care pare să nu mai aibă discernământ să înghită prostul gust și anticultura învelite în foi de varză presărate cu mărar.

Ceea ce am văzut azi noapte depășește orice imaginație. Guși, silicoane, ghiuluri, decoruri de doi lei, lasere la greu (frate!), valori autentice forțate să intre în jocul kitschului și competiția pentru rating, replici gâjâite și împleticite, etrenele referiri grobiene la sex, pipăieli live, tot felul de domni cu nume de orașe, vedete internaționale care au mimat că se spetesc pentru banii primiți.

Dacă asta cred televiziunile despre noi, înseamnă că părem un popor înecat în propria vomă. În loc să primim o palmă peste ceafă, ratingul ne pune una peste gură.

Cum bine spunea cineva, micile schimbări din viața de zi cu zi sunt în deplină relație cu marile catastrofe ale umanității. Un program infect de revelion nu va grăbi apocalipsa, desigur, dar ne va face să-i simțim zilnic gustul de rahat.