*sau “ghid de utilizare a curajului pentru viitorii antreprenori”

Sunt catralioane de cărți despre afaceri. Una mai bună decât alta. Nu glumesc, majoritatea sunt chiar foarte bune. Din fiecare înveți câte ceva. Ce nu înveți este să ai curaj. Nu există nicio carte pe lumea asta care să-ți vândă emoția postexperimentală. Care să-ți vândă experiența, punct. Cumva trebuie să încerci.

Mi-a picat în mână un studiu făcut de francezi pe antreprenoriatul românesc. Că nu avem mai mult curaj. Că nu folosim soluții și tehnologii proprii (care?, aș întreba), că, și aici e punctul cel mai dureros, cercetarea nu e deloc aplicată. Adică avem cercetare, dar nu se face la comandă, ci din curiozitate științifică.

Sincer, nu prea mă interesează curajul antreprenorilor români; cumva, el se va coagula și va fi ceea ce trebuie să fie. Mă interesează curajul românilor de a începe o afacere.Înainte de asta, sunt câteva probleme care afectează curajul.

Una ar fi încrederea. Umblă vorba că nu mai poți avea încredere în nimeni. Fals. Te uiți la povestea Facebook și înțelegi totul: că nu încrederea în alții e importantă, ci în tine. Asta când vorbim de afaceri, desigur. Umblă vorba că se dau țepe. Că facturezi și nu mai ești plătit. Că muncești și nu ești plătit. Că iei marfă stricată și n-o mai poți vinde.

Umblă vorba că te sufocă taxele. Fals. Ne lipsește abilitatea de a înțelege mecanisme financiare simple, de a face prognoze/predicții legate de venituri, cheltuieli și, deci, profit.

Umblă vorba că te omoară (statul) cu diverse controale. Fals (în bună măsură). Vin în controale, însă o relație sănătoasă cu serviciul contabil/contabila te va ajuta să explici orice “poticnire”. Da, există încă funcționari care ar dori să cumpere biciclete mai bune copiilor lor, sau să-și tragă un merțan alb, însă numărul lor pare să scadă. Am găsit înțelegere aproape de fiecare dată când am fost în impas. NU am dat șpagă.

Umblă vorba că te omoară concurența. Fals. Lucrez și a construit o mică afacere într-o industrie de o cruzime greu de descris: comunicare și publicitate. Un rând pe twitter sau pe facebook îți poate știrbi reputația pe termen lung. Un pitch în care ai tulburat treburile vreunui rechin îți poate aduce garda la birou. Doar fă-ți treaba BINE, ZI DE ZI, fii tot mai modest, mai tenace și, mai ales, crezi că produsul tău se va vinde. Crezi mereu asta și vei avea loc lângă concurență. Vei câștiga bani vânzând bun simț și tenacitate. Nu mulți, dar vei câștiga.

Umblă vorba că e greu. Adevărat. Da, e tare greu. Vin zile și nopți nedormite, luni de frustrare, de rezultate care întârzie să apară. Ratezi oportunități: nu-i nimic, nu te (mai poți) întoarce. Merge prost: nu renunța. Întotdeauna ce e mai bun abia vine. Întotdeauna. Asta în afaceri, desigur. Nu degeaba se spune că norocul îi favorizează pe îndrăzneți.

Umblă vorba că ți-e frică. Fals. Ai un loc de muncă destul de călduț, leafă nici mică, nici mare, de ce să schimbi? Pentru că e în noi. Pentru că vrem să descoperim. Pentru că vrem să ne luăm la trântă cu viața, ce mama dracului. Pentru că nu un bilanț îți spune dacă ai câștigat sau nu. Pentru că nu un premiu sau o mașină mai bună. Tu stabilești dacă ai câștigat sau nu. Tu ești propriul tău templu; acolo sunt toți zeii, acolo bântuie și dracii. Intră și, oricum ai ieși, vei ieși sub scut. Restul e istorie.

Eu așa am făcut.

Hai, curaj.