Strada e spațiul care ne cere zilnic și în orice moment manifestarea celor mai înalte forme de educație pe care le avem. Pe stradă arătăm mereu “cine suntem”. Și, sper din tot sufletul, să arătăm cine suntem cu adevărat, nu în sensul peiorativ al expresiei.

Strada e expresia restrânsă a unei civilizații: ce ni se întâmplă acolo tinde să devină un mănunchi de caracteristici generale ale nației, fie că suntem acasă, fie că suntem “în deplasare”, prin cine știe ce oraș din cine știe ce țară.

Pe stradă ne aratăm hainele, mașinile, ne etalăm gusturile, rafinamentul, statutul social, sau, dimpotrivă, bădărănia, lipsa de bun simț.

Foarte simplu spus, pe stradă interacționează două lumi: lumea pasagerilor pe tălpi cu lumea pasagerilor pe roți.

Să-i luăm pe rând.

Lumea

Ghid de utilizare

2. Strada

a. Sunt pieton

Faptul că te îmbraci înainte de a ieși pe ușă e un prim semn că înțelegi că există niște reguli “afară” pe care trebuie să le respecți. Convenția asta a spațiului public despre care vorbeam în episodul 1 e destul de stufoasă, dar asta o face și mai frumoasă. Interacțiunea presupune că, vrând nevrând, intri în contact cu alți oameni, chiar dacă nu te lovești/freci fizic de ei.

Nu ești singur

Nu te purta pe stradă ca și cum ai fi numai tu. Trotuarul nu îți aparține numai ție; încearcă, dacă tot suntem o națiune care e educată să meargă pe dreapta, să “ții dreapta” = să ai marginea trotuarului cât mai în dreapta, pe sensul tău de plimbare. Sunt oameni care se grăbesc: chiar tu poți fi grăbit/ă și cu siguranță te enervează să te tot prelingi, să eviți, să te scuzi, să împingi gentil (sau mai brutal) diverși inși care iau trotuarul în stăpânire. Nu te repezi să schimbi direcția de la o linie simplă, anticipabilă, la o vitrină asupră căreia te năpustești. Te uiți, apoi schimbi direcția. Și tot așa.

Pentru completarea etichetei ar fi amuzant, cred, să studiezi niște “droitwich situations” aici.

Când sunteți mai mulți, nu vă așezați toți de-a latul trotuarului ca să măturați tot ce vine. E limpede de ce, nu?

Nu ești un animal

Oamenii pe care îi ai în față (întâlniți sau depășiți) nu sunt niște popice. Sau niște vite. Sucește unul dintre umeri, ca și cum te-ai strecura printr-o ușă întredeschisă, și treci mai departe. Fără să lovești, fără să scrâșnești. Evită ciocnirile. Nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic. Nu merge pe trotuar ca o placă de carton și ce-o fi, o fi. Te vei rupe, la un moment dat. Sau vei rupe pe cineva. Nu e nevoie de asta. Nimeni nu are nevoie de asta.

Respectă și anticipează

Tu ești cel din fața ta. Nu îl mai măsura din cap până-n picioare. Nu-i mai arunca priviri acre și strâmbe dacă nu “corespunde” standardului tău. Nu toată lumea vrea sau poate să se îmbrace așa “cum trebuie”. Privește oamenii în ochi, nu în decolteu, coapse, pantofi. Nu te zgâii la un defect fizic sau vestimentar. Noi, oamenii, inclusiv tu, avem un al treilea ochi prin care simțim când și cum suntem priviți (nu mă întreba unde e, că ești obraznic!).

Apoi, oamenii nu sunt făcuți să fie măsurați și judecați, ci descoperiți. În mod statistic, majoritatea covârșitoare a celor de pe stradă doresc să-ți fie prieteni, să schimbe o vorbă, le-ar plăcea să primească sau să dăruiască un zâmbet. Dă-le șansa să o facă. Dă-ți și ție șansa asta. Zâmbește (din ce în ce) mai mult pe stradă: o să ai (tot mai multe) surprize plăcute.

Dezvoltă, prin exercițiu, o mecanică mai elastică a mersului pe stradă: ocolește, intuiește ce vor să facă oamenii din jur, încotro o s-o ia. Nu le sta în cale, protejează-i. Îți va fi mult mai bine. Vei fi mai relaxat.

Fii pe fază. Ajută.

Nu trece nepăsător dacă se întâmplă ceva: ridică de pe jos (ceva sau pe cineva), anunță, întreabă (-te), fă fotografii, revoltă-te dacă e ceva care sfidează bunul simț. Nu tolera bădărănia. Nu râde de pățaniile oamenilor: ți se pare caraghios, dar oamenii ăia chiar suferă.

Respectă la sânge regulile de circulație pentru pietoni. Chiar dacă e zebră, nu te arunca pe trecere. Nu coborî de pe trotuar înainte de a se face verde, nu mai alerga pe trecere, chiar dacă e verde.

Uită-te de o sută de ori (asigură-te, cu alte cuvinte), înainte de a coborî de pe trotuar, a traversa chiar și pe zebră, a trece printr-un scuar etc. Mașinile, mai nou, merg pe unde vor șoferii, nu pe unde le spune legea.

b.Sunt pieton și merg cu transportul în comun

Ne plângem de multe ori că “pute” prin autobuze și metrouri. Că “românii nu se spală”, sau că sunt certați cu săpunul. Dar sunt și alte lucruri la care trebuie să te gândești când vorbești de bun simț în autobuz (tramvai, maxi taxi, tren, metrou etc.)

Igiena

Ia un mentosan (ador cuvântul ăsta!), o bomboană care să lupte, săraca, împotriva mirosului urât din gură. Acesta se poate produce prin deshidratare, igienă orală sporadică, boli dentare sau digestive, consum de ceapă, usturoi, alcool, fumat. Dacă te știi “suferind”, deshidratat, sau sensibil la asemenea mirosuri, suge dintr-un drops. Fără zahăr ar fi și mai bine.

Spală-te des, vară, iarnă, nu contează. Nu uita că mirosul neplăcut al corpului nostru îl simt alții, nu noi. Noi ne-am obișnuit cu el. Folosește discret parfumuri și antiperspirante. Un tsunami de Chanel 5 poate fi “fatal” unui alergic și persoanelor sensibile. Nu e glumă. Arată că îți pasă de ceilalți.

Comportamentul

Fiecare dintre noi, claustrofob sau nu, avem nevoie în jur de un spațiu al nostru, numai al nostru. Să respirăm, să ne simțim în regulă, să stăm departe de tâlhari etc. În autobuze e greu, dom’le. E greu, știu. Dar putem și acolo să împingem mai puțin, să ne lăsăm pe alții, să ne frecăm de alții mai puțin. Putem să vorbim mai încet. Să nu intrăm în “spațiul” altora. Să-l înțelegem și să-l respectăm.

Nu ascundeți un ziar ca pe nu știu ce comoară. A costat puțin, ce naiba, lăsați-i și pe alții să citească. Se mai luminează. Poate schimbați și-o vorbă, că românu’ o duce greu și-i place să se plângă și să fie auzit.

Eu cred în continuare în metoda cedării locului. În plus, un studiu american arată că dacă stăm mult pe scaun, fesierii devin inactivi, nu mai consumă calorii și grăsimi, deci crește riscul de infarct.

Despre cum urcăm și coborâm din autobuz (și orice alt mijloc), poți vedea un clip mai jos care îți arată nu numai de ce e de bun simț să respecți niște reguli, dar e și logic.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ivALy07M3lk&w=420&h=315]

Citește

Fură vieții orice moment, mai ales că minutele din metrou, autobuz, tramvai sunt teribil de lungi, și citește. Carte, iPad, telefon, hârtii, orice. Pune-ți în readere feeduri de la gazete de afară; citește ce gândesc alții despre lumea asta, nu numai vecinul de bloc și dl.Stelian Tănase. Citește mereu. Cumpără un ziar în locul unui covrig letal. Ia o revistă în locul unui pateu ucigaș. Ia un măr și un Economist în loc de un hamburger cu cartofi prăjiți. Cumpără o carte mică și citește-o în două săptămâni. Una să-ți încapă în buzunar. Uite asta, de exemplu (nu, nu m-a plătit Nemira pentru publicitate contextuală, hehe!). O să ai mai multe de învățat și de povestit. Acum și în timp.

(va urma: episodul 2. b.Sunt șofer; c.Sunt biciclist)