Posts Tagged 'delir'
lacul șapte
undeva incert, dar exact la jumătatea distanței dintre buric și coșul pieptului (acolo unde se presupune, fără nicio dovadă în acest sens, că s-ar ascunde penele triste ale tuturor cocoșilor de munte nepalezi), apăru un lac. mai întâi un lac
lacul șapte
undeva incert, dar exact la jumătatea distanței dintre buric și coșul pieptului (acolo unde se presupune, fără nicio dovadă în acest sens, că s-ar ascunde penele triste ale tuturor cocoșilor de munte nepalezi), apăru un lac. mai întâi un lac
falanga
ce corvoadă să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la
falanga
ce corvoadă să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la
tibii din viitor
sau poate că roșu e căldura pe care o simți scurgându-ți-se pe buze când iei primul pumn în nas timpul e ochiul băgat și adormit între două amintiri difuze dar plăcute mirosind a pâine prăjită sticlă de lapte cu capac
tibii din viitor
sau poate că roșu e căldura pe care o simți scurgându-ți-se pe buze când iei primul pumn în nas timpul e ochiul băgat și adormit între două amintiri difuze dar plăcute mirosind a pâine prăjită sticlă de lapte cu capac
un lichid verzui
– Știți, nu mi-am dorit să mor, zise domnul P. Nu mi-am dorit să mor fără să găsesc măcar câteva definiții. Ce înseamnă iubire, trădare, așteptare, plecare. Dar, uitați, mi s-au umflat capilarele domnule doctor, s-au înverzit, și stau acum
un lichid verzui
– Știți, nu mi-am dorit să mor, zise domnul P. Nu mi-am dorit să mor fără să găsesc măcar câteva definiții. Ce înseamnă iubire, trădare, așteptare, plecare. Dar, uitați, mi s-au umflat capilarele domnule doctor, s-au înverzit, și stau acum
un
marș d-aici îi spuse un colț de gură celuilalt colț timpul care trece între un zâmbet și următorul sigur am putea lua umbrele astea sălbatice năstrușnice să facem din ele armate nebune să cucerim teritorii noi să înfigem steagul națiunii
un
marș d-aici îi spuse un colț de gură celuilalt colț timpul care trece între un zâmbet și următorul sigur am putea lua umbrele astea sălbatice năstrușnice să facem din ele armate nebune să cucerim teritorii noi să înfigem steagul națiunii
mi-am umplut stiloul cu sânge
atât de mult mi-a luat-o viața înainte încât trebuie să-mi notez toate mirosurile pe filele astea de piele să nu mă uit să nu mă uit să nu mă uit printre cuvinte inodore pe străzi cărora le lipsește duhoarea printre
mi-am umplut stiloul cu sânge
atât de mult mi-a luat-o viața înainte încât trebuie să-mi notez toate mirosurile pe filele astea de piele să nu mă uit să nu mă uit să nu mă uit printre cuvinte inodore pe străzi cărora le lipsește duhoarea printre
timp
e când pe sub arcadele brațelor mele trec armatele cuvintelor tale, când oasele mele trosnesc în sobe străine, vecine, divine, când timbrele mi se lipesc de piele, expediindu-mă când de-a dreapta tâmplei tale, un apostol, când de-a stânga șoldului tău,
timp
e când pe sub arcadele brațelor mele trec armatele cuvintelor tale, când oasele mele trosnesc în sobe străine, vecine, divine, când timbrele mi se lipesc de piele, expediindu-mă când de-a dreapta tâmplei tale, un apostol, când de-a stânga șoldului tău,
și de-aici unde mergem?
patru canguri mov clefăie cu zgomote perfect decupabile în întunericul sălii de cinema viața mea a ajuns chiar la momentul în care, în mijlocul străzii, îmi iau dușmanul de umeri, îl scutur și-l îndrum pe calea cea bună: stradă, drum,
și de-aici unde mergem?
patru canguri mov clefăie cu zgomote perfect decupabile în întunericul sălii de cinema viața mea a ajuns chiar la momentul în care, în mijlocul străzii, îmi iau dușmanul de umeri, îl scutur și-l îndrum pe calea cea bună: stradă, drum,
cred
Cred în paharul ăsta de vin. Cred în icoana asta de sticlă cilindrică, pictată sângeriu, stoarsă de virgine nevisate de niciun dumnezeu, născută de un sticlar anost, plictisit, apoi îmbrățișată de mine de sute de ori. Poate de mii de
cred
Cred în paharul ăsta de vin. Cred în icoana asta de sticlă cilindrică, pictată sângeriu, stoarsă de virgine nevisate de niciun dumnezeu, născută de un sticlar anost, plictisit, apoi îmbrățișată de mine de sute de ori. Poate de mii de
omul care ajungea prea târziu
e cumva ridicol așezându-și mâinile înaintea mâinilor palmele înaintea degetelor anapoda anapoda ca într-un cântec stupid în care niște băieți umileau niște alți băieți așezându-și ideea înaintea nașterii trupul înaintea gestației gestația înaintea acuplării nimeni nu a vrut ca omul
omul care ajungea prea târziu
e cumva ridicol așezându-și mâinile înaintea mâinilor palmele înaintea degetelor anapoda anapoda ca într-un cântec stupid în care niște băieți umileau niște alți băieți așezându-și ideea înaintea nașterii trupul înaintea gestației gestația înaintea acuplării nimeni nu a vrut ca omul
deci, cum stă treaba
brațul pleacă palma se întinde se înmoaie obrazul așteaptă obrazul se înmoaie sângele se întărește cerul se întărește culorile se întăresc mâna se oprește mâna nu mai coboară mâna nu mai mângâie mâna a uitat obrazul a uitat obrazul se
deci, cum stă treaba
brațul pleacă palma se întinde se înmoaie obrazul așteaptă obrazul se înmoaie sângele se întărește cerul se întărește culorile se întăresc mâna se oprește mâna nu mai coboară mâna nu mai mângâie mâna a uitat obrazul a uitat obrazul se
dimineața
un bărbat răgușit mârâie un hit din anii ’80 pleoapele sunt grele din tavan cad încă păsări vișinii ce-am visat? n-am visat poate eram o pisică înspăimântată de un păduche imens îl ia pe păduche de braț și privesc răsăritul
dimineața
un bărbat răgușit mârâie un hit din anii ’80 pleoapele sunt grele din tavan cad încă păsări vișinii ce-am visat? n-am visat poate eram o pisică înspăimântată de un păduche imens îl ia pe păduche de braț și privesc răsăritul
trăiesc într-o trompă
am plecat din dinte mi-era foarte rău trebuia să schimb mediul în plus îmi intrase în plămâni o infanterie întreagă de bacterii am găsit trompa asta goală umbroasă caldă umedă numai bună de dormit în ea elefantul mă leagănă toată
trăiesc într-o trompă
am plecat din dinte mi-era foarte rău trebuia să schimb mediul în plus îmi intrase în plămâni o infanterie întreagă de bacterii am găsit trompa asta goală umbroasă caldă umedă numai bună de dormit în ea elefantul mă leagănă toată
cu tigvele lor la gât
n-am absolut nicio șansă mi-am luat încălțările ușoare niște mocasini de o culoare incertă optsprezece la număr pentru toate picioarele mele și m-am aruncat flămând în ocean face parte din obligațiile mele zilnice să caut perle pe care să le
cu tigvele lor la gât
n-am absolut nicio șansă mi-am luat încălțările ușoare niște mocasini de o culoare incertă optsprezece la număr pentru toate picioarele mele și m-am aruncat flămând în ocean face parte din obligațiile mele zilnice să caut perle pe care să le
movom
cred că am fost cât se poate de limpede când am spus că ne așezăm mult mai temători pe un cearșaf curat tragem cu dinții de viață să ne dea porția de pete da da dați-mi găleata mea cu mizerie
movom
cred că am fost cât se poate de limpede când am spus că ne așezăm mult mai temători pe un cearșaf curat tragem cu dinții de viață să ne dea porția de pete da da dați-mi găleata mea cu mizerie
contracălătoria
Forțat de împrejurări, domnul P. trase repede o pereche de pantaloni pe el, alese o cămașă destul de proaspăt călcată căreia îi apăruseră, totuși, câteva riduri de bătrânețe, se încinse cu o curea nici prea stridentă, nici prea ștearsă, suflă
contracălătoria
Forțat de împrejurări, domnul P. trase repede o pereche de pantaloni pe el, alese o cămașă destul de proaspăt călcată căreia îi apăruseră, totuși, câteva riduri de bătrânețe, se încinse cu o curea nici prea stridentă, nici prea ștearsă, suflă
curs de ikebana
eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile
curs de ikebana
eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile
vremuri bune vin bine în vene
nesiguranța celorlalți te face să te simți sigură fugi fugi fugi vei fugi mereu de munții de liniște apele adânci te sperie treci delicat cu palma peste o carte bună una care te pune pe gânduri o iei în mână
vremuri bune vin bine în vene
nesiguranța celorlalți te face să te simți sigură fugi fugi fugi vei fugi mereu de munții de liniște apele adânci te sperie treci delicat cu palma peste o carte bună una care te pune pe gânduri o iei în mână
de partea cealaltă
uimit de toate tăcerile încărcat de toate încercările calc printre poeți de lut încremeniți în cuptoare toți, dar toți, până la unul îți coc cuvinte nespus de frumoase călduroase încântător mirositoare papilele tale sunt vulve înroșite și dilatate asta înnebunește
de partea cealaltă
uimit de toate tăcerile încărcat de toate încercările calc printre poeți de lut încremeniți în cuptoare toți, dar toți, până la unul îți coc cuvinte nespus de frumoase călduroase încântător mirositoare papilele tale sunt vulve înroșite și dilatate asta înnebunește
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului