Posts Tagged 'delir'
cu toate că
aș putea fi în vârful degetelor o bulă infimă de aer decupată cumva prin/cu o peliculă invizibilă de restul aerului volum în volum film în film ființă în ființă peniță în peniță (mi s-a părut că rimează. rimelează) aș putea
cu toate că
aș putea fi în vârful degetelor o bulă infimă de aer decupată cumva prin/cu o peliculă invizibilă de restul aerului volum în volum film în film ființă în ființă peniță în peniță (mi s-a părut că rimează. rimelează) aș putea
creionul își ascute auzul
vârful negru tare ieși ca o declarație din gâtul lui de lemn moale tras printr-un inel hexagonal își întinse cuvântul până la foaia albă sau poate o linie un portret un poem ce-o ieși să lăsăm creioanele și cuvintele la
creionul își ascute auzul
vârful negru tare ieși ca o declarație din gâtul lui de lemn moale tras printr-un inel hexagonal își întinse cuvântul până la foaia albă sau poate o linie un portret un poem ce-o ieși să lăsăm creioanele și cuvintele la
cum vorbim
am găsit pe-un dop de vin câteva cuvinte goale dezbrăcate lipsite de orice rușine făceau o figură frumoasă pe pluta gălbuie ridată le puteam admira cu toții din spatele vitrinelor de cafenea cum pășesc printre noi mândre feciorelnice carnale fără
cum vorbim
am găsit pe-un dop de vin câteva cuvinte goale dezbrăcate lipsite de orice rușine făceau o figură frumoasă pe pluta gălbuie ridată le puteam admira cu toții din spatele vitrinelor de cafenea cum pășesc printre noi mândre feciorelnice carnale fără
încheietura – mecanică fină
am nevoie de patru pori din zona încheieturii pentru a începe cea mai frumoasă declarație de dragoste din fericire nu are nimeni disponibili patru pori din zona încheieturii câteodată porii ăștia se îndreaptă cu viteza luminii spre nord acolo unde
încheietura – mecanică fină
am nevoie de patru pori din zona încheieturii pentru a începe cea mai frumoasă declarație de dragoste din fericire nu are nimeni disponibili patru pori din zona încheieturii câteodată porii ăștia se îndreaptă cu viteza luminii spre nord acolo unde
o împușcătură aproape fatală
îi plăcea să stea așa nemișcat fixând tavanul așteptând ca în fiecare seară frecarea discretă a unor șosete de parchet semnul lipsit de limpezimea unor vești sigure că se apropie cineva dar domnul P. nu avea nevoie de dovezi seară
o împușcătură aproape fatală
îi plăcea să stea așa nemișcat fixând tavanul așteptând ca în fiecare seară frecarea discretă a unor șosete de parchet semnul lipsit de limpezimea unor vești sigure că se apropie cineva dar domnul P. nu avea nevoie de dovezi seară
atacul de panică al domnului P.
desigur, putea fi un simplu exercițiu matematic, poate chiar unul de logică: dacă trec patruzecișinouă de zile între primirea a două scrisori care sunt puse teoretic la numai o zi distanță una de alta ceva nu e în regulă, l-a
atacul de panică al domnului P.
desigur, putea fi un simplu exercițiu matematic, poate chiar unul de logică: dacă trec patruzecișinouă de zile între primirea a două scrisori care sunt puse teoretic la numai o zi distanță una de alta ceva nu e în regulă, l-a
prinși
trăim secunda asta strâmtă între corpul meu ș-al tău respirăm bobul ăsta de aer de volumul gurii mele și-a ta din două cuvinte strâmte ne chinuim aici ne zvărcolim unul într-altul să facem puțin loc să ne putem desprinde fruntea
prinși
trăim secunda asta strâmtă între corpul meu ș-al tău respirăm bobul ăsta de aer de volumul gurii mele și-a ta din două cuvinte strâmte ne chinuim aici ne zvărcolim unul într-altul să facem puțin loc să ne putem desprinde fruntea
naufragiul
am lovit azi – ce neatenție – un om care plutea pe stradă venea contra curentului mie mi s-a părut un vreasc (mă scuzați, corpurile oamenilor plutitori nu-mi spun nimic special…) și l-am lovit în plin n-a scos niciun sunet
naufragiul
am lovit azi – ce neatenție – un om care plutea pe stradă venea contra curentului mie mi s-a părut un vreasc (mă scuzați, corpurile oamenilor plutitori nu-mi spun nimic special…) și l-am lovit în plin n-a scos niciun sunet
ce (dracu’) mai vrei?
ți-am făcut o rochie de dantelă am croșetat-o în ochiuri largi din fire de cactus primăvăratic (da, bănuiam c-o să-ți placă) m-ai rugat s-o mai scurtez că îți place să-ți vadă bărbații picioarele primăvara (exact în ordinea asta) ți-am scris
ce (dracu’) mai vrei?
ți-am făcut o rochie de dantelă am croșetat-o în ochiuri largi din fire de cactus primăvăratic (da, bănuiam c-o să-ți placă) m-ai rugat s-o mai scurtez că îți place să-ți vadă bărbații picioarele primăvara (exact în ordinea asta) ți-am scris
un domn. orice domn
un domn bine, îmbrăcat nici elegant nici sărăcăcios, curat, cu fruntea bine ascunsă sub boruri dar cu privirea la vedere, nici prea înalt, nici prea scund – ce mai, vreau să spun că ar putea fi oricare dintre bărbați (forțând
un domn. orice domn
un domn bine, îmbrăcat nici elegant nici sărăcăcios, curat, cu fruntea bine ascunsă sub boruri dar cu privirea la vedere, nici prea înalt, nici prea scund – ce mai, vreau să spun că ar putea fi oricare dintre bărbați (forțând
i am a killing machine
ia loc, te rog, nu acolo, aici, în faţa mea, să te văd bine, să-ţi parcurg cu privirea conturul până te învăţ pe de rost, până îmi voi imagina foarte precis unde ți se termină derma şi începe ţesutul adipos,
i am a killing machine
ia loc, te rog, nu acolo, aici, în faţa mea, să te văd bine, să-ţi parcurg cu privirea conturul până te învăţ pe de rost, până îmi voi imagina foarte precis unde ți se termină derma şi începe ţesutul adipos,
jurnal aproximativ orb
la colțul zilei vezi doi copii cu niște periscoape ciudate prin care încearcă să vadă după colț. mi-am făcut și eu când eram copil. am și-acum unul prin casă, dacă mă gândesc bine. la colțul zilei, câteva minute mai târziu,
jurnal aproximativ orb
la colțul zilei vezi doi copii cu niște periscoape ciudate prin care încearcă să vadă după colț. mi-am făcut și eu când eram copil. am și-acum unul prin casă, dacă mă gândesc bine. la colțul zilei, câteva minute mai târziu,
dimineața și după fiecare masă
dinții ne cresc încet, puternici, ne ajung din urmă, ne împing cu șuturi în fund, ne e frică să nu ne mușcăm singuri, n-ar fi asta cea mai mare ironie? și fugim, dar ne cresc atât de încet încât rupem
dimineața și după fiecare masă
dinții ne cresc încet, puternici, ne ajung din urmă, ne împing cu șuturi în fund, ne e frică să nu ne mușcăm singuri, n-ar fi asta cea mai mare ironie? și fugim, dar ne cresc atât de încet încât rupem
unscharf
lucrurile pot părea diforme nu uneori, ci de cele mai multe ori să luăm, de pildă, aceste albine senzuale care-şi ridică minijupele până la dunga lipicioasă şi, cel mai probabil, unsă cu miere a dresurilor, să le analizăm zborul erotic
unscharf
lucrurile pot părea diforme nu uneori, ci de cele mai multe ori să luăm, de pildă, aceste albine senzuale care-şi ridică minijupele până la dunga lipicioasă şi, cel mai probabil, unsă cu miere a dresurilor, să le analizăm zborul erotic
a zis
nimeni nu are timp de prostiile astea, a zis şi a strâns din dinţi până gingiile au devenit nişte plăsele din care ţâşneau falnice săbii, săbii care, puţin mai târziu, aveau să-i sfâşie pe toţi cei care se i se
a zis
nimeni nu are timp de prostiile astea, a zis şi a strâns din dinţi până gingiile au devenit nişte plăsele din care ţâşneau falnice săbii, săbii care, puţin mai târziu, aveau să-i sfâşie pe toţi cei care se i se
social midia-năvodari
măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile,
social midia-năvodari
măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile,
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
Compania Celor Mai Îngrozitor de Frumoase Lucruri (R.L.)
am rezolvat destul de rapid cu actele nu mai există o companie înregistrată cu acest nume! cred şi eu că nu există, am căutat o nişă în care să nu am concurenţă, ce fericit trebuie să fiţ’, domnule! mi-a zis
Compania Celor Mai Îngrozitor de Frumoase Lucruri (R.L.)
am rezolvat destul de rapid cu actele nu mai există o companie înregistrată cu acest nume! cred şi eu că nu există, am căutat o nişă în care să nu am concurenţă, ce fericit trebuie să fiţ’, domnule! mi-a zis