Posts Tagged 'demoni'
prezențe imposibile
exact când mă pregăteam să iau o ultimă gură de aer din preajma unui umăr un amestec de sunete ieșite dintr-un instrument care nici nu știam că există au început să muște din vocalele care-mi atârnau în gât m-am trezit
prezențe imposibile
exact când mă pregăteam să iau o ultimă gură de aer din preajma unui umăr un amestec de sunete ieșite dintr-un instrument care nici nu știam că există au început să muște din vocalele care-mi atârnau în gât m-am trezit
foarte repede
și până la urmă toți munții pe care-i urcam împreună scufundându-ne împotriva gravității confundându-ne cu două insule de tristețe două bule de un dramatism mai ușor decât aerul ridicându-se ca uleiul în chiuveta jumătate umplută cu apă și vase de
foarte repede
și până la urmă toți munții pe care-i urcam împreună scufundându-ne împotriva gravității confundându-ne cu două insule de tristețe două bule de un dramatism mai ușor decât aerul ridicându-se ca uleiul în chiuveta jumătate umplută cu apă și vase de
viciu de procedură
mi-am adus aminte de mine cum abia deschideam ochii trupul voia să se ridice capul nu migrene mahmureli printr-o rană deschisă supuram ca Tambora sânge puroi viață și o căldură infernală din degete îmi curgeau plete roșcate fierbinți de femei
viciu de procedură
mi-am adus aminte de mine cum abia deschideam ochii trupul voia să se ridice capul nu migrene mahmureli printr-o rană deschisă supuram ca Tambora sânge puroi viață și o căldură infernală din degete îmi curgeau plete roșcate fierbinți de femei
flashing flesh
drumul până la gară mirosul de burduf de cauciuc din troleibuz cu riduri groase bătrâne prin care vedeai asfaltul alergând bețele de mikado în care mă înțepam bruma albă de pe struguri curul ascuțit de viespe bondarii legați cu ață
flashing flesh
drumul până la gară mirosul de burduf de cauciuc din troleibuz cu riduri groase bătrâne prin care vedeai asfaltul alergând bețele de mikado în care mă înțepam bruma albă de pe struguri curul ascuțit de viespe bondarii legați cu ață
#ocuppychaos
Să fie cât se poate de clar, de la început: meseria mea e haosul. TAB-uri, puști, revolvere, teroriști. Stai, mă, nu trage, că nu-s terorist, sunt tac-tu, ce dracu?! Taci, mă, mori. Pac. Țâțe goale, Occident, locuri de muncă. PCR,
#ocuppychaos
Să fie cât se poate de clar, de la început: meseria mea e haosul. TAB-uri, puști, revolvere, teroriști. Stai, mă, nu trage, că nu-s terorist, sunt tac-tu, ce dracu?! Taci, mă, mori. Pac. Țâțe goale, Occident, locuri de muncă. PCR,
parametri normali
sunt legat la ochi cu viteză constantă sunt umplut în gură cu un trend ascendent sunt strâns în brațe sub presiuni extraordinare și dinamic previzibile sunt visat în cantități excesiv de firești sunt umblat pe trotuare relativ cunoscute sunt surprins
parametri normali
sunt legat la ochi cu viteză constantă sunt umplut în gură cu un trend ascendent sunt strâns în brațe sub presiuni extraordinare și dinamic previzibile sunt visat în cantități excesiv de firești sunt umblat pe trotuare relativ cunoscute sunt surprins
de fapt, nu se întâmplase nimic
Și apoi deschise ușa ca și cum nu se întâmplase nimic, ca și cum lăsase dincolo de ea tot plumbul vorbelor care i-au apăsat umerii ani și ani de zile, care i-au presat bătăile inimii făcându-le niște zvâcniri mute, imperceptibile,
de fapt, nu se întâmplase nimic
Și apoi deschise ușa ca și cum nu se întâmplase nimic, ca și cum lăsase dincolo de ea tot plumbul vorbelor care i-au apăsat umerii ani și ani de zile, care i-au presat bătăile inimii făcându-le niște zvâcniri mute, imperceptibile,
de pe partea asta
nu am făcut altceva decât să ridic puțin discul să știu dacă se aude același scrijelit și pe partea cealaltă acul a început să lase urme pe discul ăsta făcut din oase mă învârt odată cu el și începem să
de pe partea asta
nu am făcut altceva decât să ridic puțin discul să știu dacă se aude același scrijelit și pe partea cealaltă acul a început să lase urme pe discul ăsta făcut din oase mă învârt odată cu el și începem să
despre morți, numai de mine
și dacă locurile noastre de veci ar fi în oasele altuia să săpăm acolo gropi să ne ascundem în sicrie fragile albe dintr-o spumă tare care ne-a crescut încet în suflet învățându-ne cum să murim unul în celălalt sau poate
despre morți, numai de mine
și dacă locurile noastre de veci ar fi în oasele altuia să săpăm acolo gropi să ne ascundem în sicrie fragile albe dintr-o spumă tare care ne-a crescut încet în suflet învățându-ne cum să murim unul în celălalt sau poate
jurnal: rostesc fără să cred
de la început, fie vorba între noi, nu cred în limbajul trupului. dacă aș crede, ar trebui să explic toate acele consoane arcuite pe care le face, uneori, spinarea ta, sau strofele pe care le ascunzi în umbra aceea dubioasă
jurnal: rostesc fără să cred
de la început, fie vorba între noi, nu cred în limbajul trupului. dacă aș crede, ar trebui să explic toate acele consoane arcuite pe care le face, uneori, spinarea ta, sau strofele pe care le ascunzi în umbra aceea dubioasă
natură foarte moartă, cu drojdie și Schwarzenegger
Tot ceea ce trebuia să fac era să uit de pantoful tău stâng, cu baretă înflorită, căzut pe o parte, puțin schimonosit de la purtat. Părea chircit, ca un copil bolnav de stomac. Poate e de la iaurtul ăla, puțin
natură foarte moartă, cu drojdie și Schwarzenegger
Tot ceea ce trebuia să fac era să uit de pantoful tău stâng, cu baretă înflorită, căzut pe o parte, puțin schimonosit de la purtat. Părea chircit, ca un copil bolnav de stomac. Poate e de la iaurtul ăla, puțin
nu se putea
să nu mă placi te plac, mi-ai zis imediat ce mi-ai văzut cămașa din cărămidă descheiată până la sufragerie imediat ce mi-ai pipăit buzunarele în care țineam două actrițe care tocmai câștigaseră fiecare câte un Oscar (marcă înregistrată, ™) una
nu se putea
să nu mă placi te plac, mi-ai zis imediat ce mi-ai văzut cămașa din cărămidă descheiată până la sufragerie imediat ce mi-ai pipăit buzunarele în care țineam două actrițe care tocmai câștigaseră fiecare câte un Oscar (marcă înregistrată, ™) una
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.
din când în când
o vreme în care tulpinile fragede ale continuității noastre pot fie să se frângă, fie să se desprindă de rădăcini, încercând existențe haotice, suspendate, târâte, luate pe sus de brize sau furtuni, se ascund în pământ, așteptând ploaia, contemplându-și îndurerate
din când în când
o vreme în care tulpinile fragede ale continuității noastre pot fie să se frângă, fie să se desprindă de rădăcini, încercând existențe haotice, suspendate, târâte, luate pe sus de brize sau furtuni, se ascund în pământ, așteptând ploaia, contemplându-și îndurerate
blestem standard
când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei
blestem standard
când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
cu gura plină
inevitabil cuvintele pe care le-am spus mor ne cad la picioare morți de diferite culori lungimi sensuri ne privesc rece de pe caldarâm le trosnesc oasele când le călcăm trupurile n-avem ce să facem cumva trebuie să mergem mai departe
cu gura plină
inevitabil cuvintele pe care le-am spus mor ne cad la picioare morți de diferite culori lungimi sensuri ne privesc rece de pe caldarâm le trosnesc oasele când le călcăm trupurile n-avem ce să facem cumva trebuie să mergem mai departe
jurnal: amăgitor de fierbinte
umplem pustiuri cu râsete incandescente totul ia foc trecutul meu ia foc sângele începe să fiarbă părinții mei sfârâie cuminți într-o fotografie călătoresc grăbit închizând un pic ochii pe nervurile înroșite ale cartierului meu trec pe lângă atelierul de croitorie
jurnal: amăgitor de fierbinte
umplem pustiuri cu râsete incandescente totul ia foc trecutul meu ia foc sângele începe să fiarbă părinții mei sfârâie cuminți într-o fotografie călătoresc grăbit închizând un pic ochii pe nervurile înroșite ale cartierului meu trec pe lângă atelierul de croitorie
câte se pot întâmpla în nouă zile
mai punem un lemn pe foc mai încălzim un pic ceaiul ăsta cu rom făcut acum nouă zile biscuiții sunt vechi umezi și au un ușor gust de mucegai posterul imens cu Dave Gahan s-a îngălbenit colțurile au crăpat odată
câte se pot întâmpla în nouă zile
mai punem un lemn pe foc mai încălzim un pic ceaiul ăsta cu rom făcut acum nouă zile biscuiții sunt vechi umezi și au un ușor gust de mucegai posterul imens cu Dave Gahan s-a îngălbenit colțurile au crăpat odată