Posts Tagged 'demoni'
am plesnit moartea peste cur cu un bici indigo
mi-ar fi plăcut să mă cheme Walter, îmi spune, cu un aer oarecum maiestuos și impertinent în același timp, un val de sânge în drumul lui spre creier. vino, i-am spus, hai să înființăm împreună o clinică de operat curcubeie
am plesnit moartea peste cur cu un bici indigo
mi-ar fi plăcut să mă cheme Walter, îmi spune, cu un aer oarecum maiestuos și impertinent în același timp, un val de sânge în drumul lui spre creier. vino, i-am spus, hai să înființăm împreună o clinică de operat curcubeie
mingea refuză să deseneze elefanți
se frânge totul se fărâmă baionetele în tulpinele unor păpădii se îndoaie picioarele inimilor sub greutatea unei mărturisiri ne zboară acoperișurile suflate unsprezece mări și unsprezece țări de o șoaptă rostită în somn ne trezim diminețile numărând cocori cocorii zboară
mingea refuză să deseneze elefanți
se frânge totul se fărâmă baionetele în tulpinele unor păpădii se îndoaie picioarele inimilor sub greutatea unei mărturisiri ne zboară acoperișurile suflate unsprezece mări și unsprezece țări de o șoaptă rostită în somn ne trezim diminețile numărând cocori cocorii zboară
să cresc din nou bărbat
pur și simplu am vrut să rup albastrul ăla din tine să te măcelăresc să învăț din nou cruzimea să cresc din nou bărbat înăuntrul tău să-mi agit securile prin fosele tale nazale să-ți plesnească unsprezece capilare doar când te
să cresc din nou bărbat
pur și simplu am vrut să rup albastrul ăla din tine să te măcelăresc să învăț din nou cruzimea să cresc din nou bărbat înăuntrul tău să-mi agit securile prin fosele tale nazale să-ți plesnească unsprezece capilare doar când te
un pic de ordine
m-am întins lat, cât sunt eu de lat (cât poate fi un om de lat?), cuprinzând perfect spațiul dintre două trotuare parcă special construite pentru mine-lat, așa, ca un drum, cu praf, cu piatră cubică, bitum, poleială, paiete, mărgele, firicele
un pic de ordine
m-am întins lat, cât sunt eu de lat (cât poate fi un om de lat?), cuprinzând perfect spațiul dintre două trotuare parcă special construite pentru mine-lat, așa, ca un drum, cu praf, cu piatră cubică, bitum, poleială, paiete, mărgele, firicele
până la un punct
deschizi pleoapa dimineața arată bine lumina e îmbietoare privești ceasul îți privești iubitul dacă nu ai iubit te privești în oglindă dacă ai iubit/iubită te privești oricum în oglindă un por mai negru gingiile da gingiile un rid mai puțin
până la un punct
deschizi pleoapa dimineața arată bine lumina e îmbietoare privești ceasul îți privești iubitul dacă nu ai iubit te privești în oglindă dacă ai iubit/iubită te privești oricum în oglindă un por mai negru gingiile da gingiile un rid mai puțin
aș putea să te arunc cu încheietura mâinii
da cântă deja pițigoiul de primăvară sparge timpanul dimineții leneșe culegi repede de pe jos să nu îi văd bărbații sparți în cioburi care-ți rup nopțile cămașa de noapte atunci când zâmbești când asuzi și uite a venit primăvara miroase
aș putea să te arunc cu încheietura mâinii
da cântă deja pițigoiul de primăvară sparge timpanul dimineții leneșe culegi repede de pe jos să nu îi văd bărbații sparți în cioburi care-ți rup nopțile cămașa de noapte atunci când zâmbești când asuzi și uite a venit primăvara miroase
normal de talie mondială
frecat bine cu săpun aurul nu mai miroase a transpirație poți să-l întorci pe o parte dacă-l auzi că sforăie aurul se comportă ca un bărbat normal până la urmă asudă la sfârșitul zilei cade lat prin colțuri întunecate se
normal de talie mondială
frecat bine cu săpun aurul nu mai miroase a transpirație poți să-l întorci pe o parte dacă-l auzi că sforăie aurul se comportă ca un bărbat normal până la urmă asudă la sfârșitul zilei cade lat prin colțuri întunecate se
domnul P. își privește insistent ceasul Atlantic-tac
Un ciocănit puternic în ușă. Domnul P. își privește ceasul. Un ceas Atlantic, vechi, cu ecranul cândva alb, acum ruginit și pătat ca o frunză de mesteacăn. Îl privește insistent. Sticla ecranului mătuită. Brățara metalică, cumpărată demult în locul celei
domnul P. își privește insistent ceasul Atlantic-tac
Un ciocănit puternic în ușă. Domnul P. își privește ceasul. Un ceas Atlantic, vechi, cu ecranul cândva alb, acum ruginit și pătat ca o frunză de mesteacăn. Îl privește insistent. Sticla ecranului mătuită. Brățara metalică, cumpărată demult în locul celei
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
meteorologie
Îmi amintesc o pală de vânt care a trecut foarte, foarte încet. Venise pe stomacul gol, îngrozitor de rece, îmi umpluse intestinele cu brumă deasă, albă, îmi curăță vintrele de toată căldura și-mi lăsă un bilet cu un scris dezordonat,
meteorologie
Îmi amintesc o pală de vânt care a trecut foarte, foarte încet. Venise pe stomacul gol, îngrozitor de rece, îmi umpluse intestinele cu brumă deasă, albă, îmi curăță vintrele de toată căldura și-mi lăsă un bilet cu un scris dezordonat,
nu ești mai
faptul că ai gură nu te face mai frumos dacă ți-a crescut o molie sub sprânceană nu înseamnă că ești mai bej din flăcări dacă-ți ies buzele nu înseamnă că ești mai înalt pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai
nu ești mai
faptul că ai gură nu te face mai frumos dacă ți-a crescut o molie sub sprânceană nu înseamnă că ești mai bej din flăcări dacă-ți ies buzele nu înseamnă că ești mai înalt pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai
pasaj
trecând cu mâna peste frunte își putea simți mugurii vitoarelor gânduri moi fragili fetuși cu sex și soartă indecise mici ridicături piedici în calea alunecării să mă pierd printre dealurile astea să mă ascund în porii deformați de gândurile ce-au
pasaj
trecând cu mâna peste frunte își putea simți mugurii vitoarelor gânduri moi fragili fetuși cu sex și soartă indecise mici ridicături piedici în calea alunecării să mă pierd printre dealurile astea să mă ascund în porii deformați de gândurile ce-au
se întâmplă ceva
se întâmplă ceva sub asfaltul tâmplei mele stângi fix acolo unde patru dumnezei își încearcă talentul pe o chitară acustică unde demonii joacă șotron unde șapte babe îngălate încearcă să-mi facă fus tristețile unde încheietura mâinii stângi a unei femei
se întâmplă ceva
se întâmplă ceva sub asfaltul tâmplei mele stângi fix acolo unde patru dumnezei își încearcă talentul pe o chitară acustică unde demonii joacă șotron unde șapte babe îngălate încearcă să-mi facă fus tristețile unde încheietura mâinii stângi a unei femei
al dracu’
timpul nu mai găsește locuri potrivite să mă strivească ești o muscă îmi spune nopțile strivindu-mă de farul unei mașini roșii decapotabilă ce gonește spre un loc de coastă purtând doi tipi un tip și-o tipă sau doi tipi sau
al dracu’
timpul nu mai găsește locuri potrivite să mă strivească ești o muscă îmi spune nopțile strivindu-mă de farul unei mașini roșii decapotabilă ce gonește spre un loc de coastă purtând doi tipi un tip și-o tipă sau doi tipi sau
acum am timp
Sprijini coatele pe masă și-și împreună mâinile ca-ntr-o rugăciune. Privi prin dreapta degetelor încălecate, cercetând pe îndelete, ca pentru prima oară, obiectele din bucătăria prost luminată. Mușamaua galbenă cu flori roșii, mai întâi, tăiată în mii de locuri, cicatrici mai
acum am timp
Sprijini coatele pe masă și-și împreună mâinile ca-ntr-o rugăciune. Privi prin dreapta degetelor încălecate, cercetând pe îndelete, ca pentru prima oară, obiectele din bucătăria prost luminată. Mușamaua galbenă cu flori roșii, mai întâi, tăiată în mii de locuri, cicatrici mai
am, clopotul mut și pantofii domnului Adamsescu
Am deschis, foarte aproape de băcănia domnului Johnsonescu, un magazin de mănuși fabricate din pantofi vechi. Am fost surprins, foarte aproape de miezul zilei, să o văd intrând pe doamna Burtonescu, cerându-mi două mănuși nepereche care să provină neapărat, a
am, clopotul mut și pantofii domnului Adamsescu
Am deschis, foarte aproape de băcănia domnului Johnsonescu, un magazin de mănuși fabricate din pantofi vechi. Am fost surprins, foarte aproape de miezul zilei, să o văd intrând pe doamna Burtonescu, cerându-mi două mănuși nepereche care să provină neapărat, a
nu vreau nici măcar un pahar cu apă/I don’t even need a glass of water
ce mult ne asemănăm eu într-o mare de oameni nevoind altceva decât să fiu lăsat în pace neatins să-mi simt virginele tăceri cum se lovesc mecanic dur de ticăitul ceasului de pe birou tu într-o mare de singurătate înconjurat de
nu vreau nici măcar un pahar cu apă/I don’t even need a glass of water
ce mult ne asemănăm eu într-o mare de oameni nevoind altceva decât să fiu lăsat în pace neatins să-mi simt virginele tăceri cum se lovesc mecanic dur de ticăitul ceasului de pe birou tu într-o mare de singurătate înconjurat de
lacul șapte
undeva incert, dar exact la jumătatea distanței dintre buric și coșul pieptului (acolo unde se presupune, fără nicio dovadă în acest sens, că s-ar ascunde penele triste ale tuturor cocoșilor de munte nepalezi), apăru un lac. mai întâi un lac
lacul șapte
undeva incert, dar exact la jumătatea distanței dintre buric și coșul pieptului (acolo unde se presupune, fără nicio dovadă în acest sens, că s-ar ascunde penele triste ale tuturor cocoșilor de munte nepalezi), apăru un lac. mai întâi un lac
tibii din viitor
sau poate că roșu e căldura pe care o simți scurgându-ți-se pe buze când iei primul pumn în nas timpul e ochiul băgat și adormit între două amintiri difuze dar plăcute mirosind a pâine prăjită sticlă de lapte cu capac
tibii din viitor
sau poate că roșu e căldura pe care o simți scurgându-ți-se pe buze când iei primul pumn în nas timpul e ochiul băgat și adormit între două amintiri difuze dar plăcute mirosind a pâine prăjită sticlă de lapte cu capac
și de-aici unde mergem?
patru canguri mov clefăie cu zgomote perfect decupabile în întunericul sălii de cinema viața mea a ajuns chiar la momentul în care, în mijlocul străzii, îmi iau dușmanul de umeri, îl scutur și-l îndrum pe calea cea bună: stradă, drum,
și de-aici unde mergem?
patru canguri mov clefăie cu zgomote perfect decupabile în întunericul sălii de cinema viața mea a ajuns chiar la momentul în care, în mijlocul străzii, îmi iau dușmanul de umeri, îl scutur și-l îndrum pe calea cea bună: stradă, drum,