Posts Tagged 'demoni'
curs de ikebana
eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile
curs de ikebana
eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile
vremuri bune vin bine în vene
nesiguranța celorlalți te face să te simți sigură fugi fugi fugi vei fugi mereu de munții de liniște apele adânci te sperie treci delicat cu palma peste o carte bună una care te pune pe gânduri o iei în mână
vremuri bune vin bine în vene
nesiguranța celorlalți te face să te simți sigură fugi fugi fugi vei fugi mereu de munții de liniște apele adânci te sperie treci delicat cu palma peste o carte bună una care te pune pe gânduri o iei în mână
în două
o rană deschisă de-am fi un șemineu din care ies flăcările sângelui nu mai pune mâna ce nu știi cum arde sângele? și tot nu ne-am potoli am căuta bureții indirecți cei care există dar nu s-au născut pentru noi
în două
o rană deschisă de-am fi un șemineu din care ies flăcările sângelui nu mai pune mâna ce nu știi cum arde sângele? și tot nu ne-am potoli am căuta bureții indirecți cei care există dar nu s-au născut pentru noi
un fir purpuriu
se mușcau fără să se rănească niște animale cum puteți privi așa ceva îmi place blana lor transpirată corpurile lor aburinde zvâcnirile lor brutale mișcări care aduc cu traiectoriile componentelor unor mașinării defecte se priveau fără să se vadă dinții
un fir purpuriu
se mușcau fără să se rănească niște animale cum puteți privi așa ceva îmi place blana lor transpirată corpurile lor aburinde zvâcnirile lor brutale mișcări care aduc cu traiectoriile componentelor unor mașinării defecte se priveau fără să se vadă dinții
creionul își ascute auzul
vârful negru tare ieși ca o declarație din gâtul lui de lemn moale tras printr-un inel hexagonal își întinse cuvântul până la foaia albă sau poate o linie un portret un poem ce-o ieși să lăsăm creioanele și cuvintele la
creionul își ascute auzul
vârful negru tare ieși ca o declarație din gâtul lui de lemn moale tras printr-un inel hexagonal își întinse cuvântul până la foaia albă sau poate o linie un portret un poem ce-o ieși să lăsăm creioanele și cuvintele la
oricât
oricât de mult ai vrea să scrii despre lucruri ajungi la oameni pumnii ți se strâng în cercuri mici îți curge cerneală din suflet – doamnă, ceea ce țineți dumneavoastră în mână este un sfert din hartă, poate nici atât…
oricât
oricât de mult ai vrea să scrii despre lucruri ajungi la oameni pumnii ți se strâng în cercuri mici îți curge cerneală din suflet – doamnă, ceea ce țineți dumneavoastră în mână este un sfert din hartă, poate nici atât…
prinși
trăim secunda asta strâmtă între corpul meu ș-al tău respirăm bobul ăsta de aer de volumul gurii mele și-a ta din două cuvinte strâmte ne chinuim aici ne zvărcolim unul într-altul să facem puțin loc să ne putem desprinde fruntea
prinși
trăim secunda asta strâmtă între corpul meu ș-al tău respirăm bobul ăsta de aer de volumul gurii mele și-a ta din două cuvinte strâmte ne chinuim aici ne zvărcolim unul într-altul să facem puțin loc să ne putem desprinde fruntea
caută după cuvinte cheie
tot arunci cuvinte-buzdugan cad mânioase și-ti fărâmă dinții ce simplu ar fi să umplem rezervoarele astea cu sânge să ne sudăm – pricepuți cum suntem în toate – bucată cu bucată când suntem fărâmați am ști foarte exact cât durează
caută după cuvinte cheie
tot arunci cuvinte-buzdugan cad mânioase și-ti fărâmă dinții ce simplu ar fi să umplem rezervoarele astea cu sânge să ne sudăm – pricepuți cum suntem în toate – bucată cu bucată când suntem fărâmați am ști foarte exact cât durează
i am a killing machine
ia loc, te rog, nu acolo, aici, în faţa mea, să te văd bine, să-ţi parcurg cu privirea conturul până te învăţ pe de rost, până îmi voi imagina foarte precis unde ți se termină derma şi începe ţesutul adipos,
i am a killing machine
ia loc, te rog, nu acolo, aici, în faţa mea, să te văd bine, să-ţi parcurg cu privirea conturul până te învăţ pe de rost, până îmi voi imagina foarte precis unde ți se termină derma şi începe ţesutul adipos,
dimineața și după fiecare masă
dinții ne cresc încet, puternici, ne ajung din urmă, ne împing cu șuturi în fund, ne e frică să nu ne mușcăm singuri, n-ar fi asta cea mai mare ironie? și fugim, dar ne cresc atât de încet încât rupem
dimineața și după fiecare masă
dinții ne cresc încet, puternici, ne ajung din urmă, ne împing cu șuturi în fund, ne e frică să nu ne mușcăm singuri, n-ar fi asta cea mai mare ironie? și fugim, dar ne cresc atât de încet încât rupem
social midia-năvodari
măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile,
social midia-năvodari
măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile,
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
pumnale din borangic. corăbii din fistic
– Bună seara, şuieră cu o voce aspră, aruncând spre mine respiraţia îmbibată de alcool ieftin şi tutun netratat. Pe umeri purta faimoasa blană de crocodil care ascundea nişte umeri puternici şi laţi. Când era tânăr, femeile obişnuiau să spună
pumnale din borangic. corăbii din fistic
– Bună seara, şuieră cu o voce aspră, aruncând spre mine respiraţia îmbibată de alcool ieftin şi tutun netratat. Pe umeri purta faimoasa blană de crocodil care ascundea nişte umeri puternici şi laţi. Când era tânăr, femeile obişnuiau să spună
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
să fim serioşi, urbani
îmi plac oraşele în care oamenii aşază poveşti în ferestre îmi plac oamenii care au poveşti cu ferestre îmi plac ferestrele cu poveşti îmi plac casele cărunte, puţin ridate cu porţile un pic strâmbe şi curţile ascunse îmi plac perdelele
să fim serioşi, urbani
îmi plac oraşele în care oamenii aşază poveşti în ferestre îmi plac oamenii care au poveşti cu ferestre îmi plac ferestrele cu poveşti îmi plac casele cărunte, puţin ridate cu porţile un pic strâmbe şi curţile ascunse îmi plac perdelele
veioză de vânzare
Am o veioză de vânzare. O am din copilărie. Am învăţat cu ea, am citit împreună cărţile lui Jules Verne şi Dumas, literatura obligatorie, am răsfoit un număr tocit din Bravo, apoi am admirat tensionaţi spread page-ul din Playboy (la
veioză de vânzare
Am o veioză de vânzare. O am din copilărie. Am învăţat cu ea, am citit împreună cărţile lui Jules Verne şi Dumas, literatura obligatorie, am răsfoit un număr tocit din Bravo, apoi am admirat tensionaţi spread page-ul din Playboy (la