Posts Tagged 'discutii aproape relative'
o cizmă cântă soul (cu pești)
Nimic mai simplu. O cizmă e o cizmă, în fond. Poate un bot mai special. Poate un toc mai șic. Mai mic. Poate o talpă subțire. Un calapod extravagant. Poate arcușul unui violonist pierdut în fermoar. Poate munca schimbului trei
o cizmă cântă soul (cu pești)
Nimic mai simplu. O cizmă e o cizmă, în fond. Poate un bot mai special. Poate un toc mai șic. Mai mic. Poate o talpă subțire. Un calapod extravagant. Poate arcușul unui violonist pierdut în fermoar. Poate munca schimbului trei
în două
o rană deschisă de-am fi un șemineu din care ies flăcările sângelui nu mai pune mâna ce nu știi cum arde sângele? și tot nu ne-am potoli am căuta bureții indirecți cei care există dar nu s-au născut pentru noi
în două
o rană deschisă de-am fi un șemineu din care ies flăcările sângelui nu mai pune mâna ce nu știi cum arde sângele? și tot nu ne-am potoli am căuta bureții indirecți cei care există dar nu s-au născut pentru noi
cu toate că
aș putea fi în vârful degetelor o bulă infimă de aer decupată cumva prin/cu o peliculă invizibilă de restul aerului volum în volum film în film ființă în ființă peniță în peniță (mi s-a părut că rimează. rimelează) aș putea
cu toate că
aș putea fi în vârful degetelor o bulă infimă de aer decupată cumva prin/cu o peliculă invizibilă de restul aerului volum în volum film în film ființă în ființă peniță în peniță (mi s-a părut că rimează. rimelează) aș putea
cum vorbim
am găsit pe-un dop de vin câteva cuvinte goale dezbrăcate lipsite de orice rușine făceau o figură frumoasă pe pluta gălbuie ridată le puteam admira cu toții din spatele vitrinelor de cafenea cum pășesc printre noi mândre feciorelnice carnale fără
cum vorbim
am găsit pe-un dop de vin câteva cuvinte goale dezbrăcate lipsite de orice rușine făceau o figură frumoasă pe pluta gălbuie ridată le puteam admira cu toții din spatele vitrinelor de cafenea cum pășesc printre noi mândre feciorelnice carnale fără
atacul de panică al domnului P.
desigur, putea fi un simplu exercițiu matematic, poate chiar unul de logică: dacă trec patruzecișinouă de zile între primirea a două scrisori care sunt puse teoretic la numai o zi distanță una de alta ceva nu e în regulă, l-a
atacul de panică al domnului P.
desigur, putea fi un simplu exercițiu matematic, poate chiar unul de logică: dacă trec patruzecișinouă de zile între primirea a două scrisori care sunt puse teoretic la numai o zi distanță una de alta ceva nu e în regulă, l-a
fereastra
sunt două doamne atât de bine, de fapt ghicesc că sunt bine pe sub posibil înșelătoarele lor veștminte, încât îmi îngheață picioarele când le văd și trebuie să mă așez neapărat, așezare ce face să se miște un pic perdeaua,
fereastra
sunt două doamne atât de bine, de fapt ghicesc că sunt bine pe sub posibil înșelătoarele lor veștminte, încât îmi îngheață picioarele când le văd și trebuie să mă așez neapărat, așezare ce face să se miște un pic perdeaua,
măcelul de mătase
cuţite cu lama subţire, delicată, subtilă, diafană, atrăgătoare (dar nu mai mult decât orice bucată de oţel de calitate bine şlefuit) urcă în noi în detaşamente uşor dezorganizate, greu de controlat sau numit, se nasc undeva în mijlocul călcâiului faţă
măcelul de mătase
cuţite cu lama subţire, delicată, subtilă, diafană, atrăgătoare (dar nu mai mult decât orice bucată de oţel de calitate bine şlefuit) urcă în noi în detaşamente uşor dezorganizate, greu de controlat sau numit, se nasc undeva în mijlocul călcâiului faţă
dimineața și după fiecare masă
dinții ne cresc încet, puternici, ne ajung din urmă, ne împing cu șuturi în fund, ne e frică să nu ne mușcăm singuri, n-ar fi asta cea mai mare ironie? și fugim, dar ne cresc atât de încet încât rupem
dimineața și după fiecare masă
dinții ne cresc încet, puternici, ne ajung din urmă, ne împing cu șuturi în fund, ne e frică să nu ne mușcăm singuri, n-ar fi asta cea mai mare ironie? și fugim, dar ne cresc atât de încet încât rupem
la mulți ani nimănui
sunt un crocodil care zâmbește trist de după perdea, într-o casă scuipată de soartă pe malul mâlos al Amazonului (mi-a plăcut cum sună, dar de fapt casa mea e undeva între Kilkee și Foaagh), văzând oamenii ca pe niște cutii
la mulți ani nimănui
sunt un crocodil care zâmbește trist de după perdea, într-o casă scuipată de soartă pe malul mâlos al Amazonului (mi-a plăcut cum sună, dar de fapt casa mea e undeva între Kilkee și Foaagh), văzând oamenii ca pe niște cutii
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
bustul imens şi chiloţii imperfecţi
întrebările sunt uneori ca gloanţele: stai aşa ca prostul şi le opreşti direct cu fruntea. te sfredelesc, sângerezi, secătuieşti. şi trebuie să înveţi ceva din întrebările astea. să înveţi, de exemplu, că sufletele nu sunt nişte animale de circ. să
bustul imens şi chiloţii imperfecţi
întrebările sunt uneori ca gloanţele: stai aşa ca prostul şi le opreşti direct cu fruntea. te sfredelesc, sângerezi, secătuieşti. şi trebuie să înveţi ceva din întrebările astea. să înveţi, de exemplu, că sufletele nu sunt nişte animale de circ. să
Compania Celor Mai Îngrozitor de Frumoase Lucruri (R.L.)
am rezolvat destul de rapid cu actele nu mai există o companie înregistrată cu acest nume! cred şi eu că nu există, am căutat o nişă în care să nu am concurenţă, ce fericit trebuie să fiţ’, domnule! mi-a zis
Compania Celor Mai Îngrozitor de Frumoase Lucruri (R.L.)
am rezolvat destul de rapid cu actele nu mai există o companie înregistrată cu acest nume! cred şi eu că nu există, am căutat o nişă în care să nu am concurenţă, ce fericit trebuie să fiţ’, domnule! mi-a zis
nucleareacţiunea
oamenii sunt obosiţi, domnule, lasă-i în pace sunt obosiţi pentru că îşi duc grijile unii altora uite domnule cum s-a sinucis fata aia săraca din dragoste pfff ce mai există dragoste ce proastă domnule şi ce frumuşică era da şi
nucleareacţiunea
oamenii sunt obosiţi, domnule, lasă-i în pace sunt obosiţi pentru că îşi duc grijile unii altora uite domnule cum s-a sinucis fata aia săraca din dragoste pfff ce mai există dragoste ce proastă domnule şi ce frumuşică era da şi
să discutăm despre linii
bine, ştii că dacă începem discuţia asta, n-o s-o terminăm niciodată eşti un nesimţit discuţia asta despre liniaritate, platitudine, rectitudine nu are cum să se termine din moment ce discutăm despre linii drepte eşti un nesimţit relativ degeaba implici relativitatea,
să discutăm despre linii
bine, ştii că dacă începem discuţia asta, n-o s-o terminăm niciodată eşti un nesimţit discuţia asta despre liniaritate, platitudine, rectitudine nu are cum să se termine din moment ce discutăm despre linii drepte eşti un nesimţit relativ degeaba implici relativitatea,