Posts Tagged 'domnul P.'
judecata de apoi douăzeci
– Și?, întrebă Vocea. – Mai judecă și tu, răspunse Domnul P.
judecata de apoi nouăsprezece
– Și?, întrebă Vocea. – În realitate ești mai gras, răspunse Domnul P.
judecata de apoi nouăsprezece
– Și?, întrebă Vocea. – În realitate ești mai gras, răspunse Domnul P.
judecata de apoi optsprezece
– Și?, întrebă Vocea. – Încerc să mă axez pe dezaxare, răspunse Domnul P.
judecata de apoi optsprezece
– Și?, întrebă Vocea. – Încerc să mă axez pe dezaxare, răspunse Domnul P.
judecata de apoi șaptesprezece
– Și?, întrebă Vocea. – Îl cam ai pe vino’ncoa, răspunse Domnul P.
judecata de apoi șaisprezece
– Și?, întrebă Vocea. – God will hunting, răspunse domnul P.
acolo
Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,
acolo
Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,
domnul P. își privește insistent ceasul Atlantic-tac
Un ciocănit puternic în ușă. Domnul P. își privește ceasul. Un ceas Atlantic, vechi, cu ecranul cândva alb, acum ruginit și pătat ca o frunză de mesteacăn. Îl privește insistent. Sticla ecranului mătuită. Brățara metalică, cumpărată demult în locul celei
domnul P. își privește insistent ceasul Atlantic-tac
Un ciocănit puternic în ușă. Domnul P. își privește ceasul. Un ceas Atlantic, vechi, cu ecranul cândva alb, acum ruginit și pătat ca o frunză de mesteacăn. Îl privește insistent. Sticla ecranului mătuită. Brățara metalică, cumpărată demult în locul celei
stelele privite cu spatele
dimineață, ochii erau perfect cilindrici, dimensiunile ideale, o zi splendidă de pescuit, aruncă plasa cu ochiuri mari peste umăr, legată cum numai el știe s-o lege, luă borcanul cu momeală, își puse cizmele vernil, mătuite de pietriș, nisip, ce ochi
stelele privite cu spatele
dimineață, ochii erau perfect cilindrici, dimensiunile ideale, o zi splendidă de pescuit, aruncă plasa cu ochiuri mari peste umăr, legată cum numai el știe s-o lege, luă borcanul cu momeală, își puse cizmele vernil, mătuite de pietriș, nisip, ce ochi
am
Pe marginea mesei, o fărâmă de lumină se oprește pe un fir de praf: e inexplicabil de mare pentru un fir de praf. Poate e un rest dintr-o plantă, dintr-o frunză uscată, poate e un sfert dintr-un fir de păr
am
Pe marginea mesei, o fărâmă de lumină se oprește pe un fir de praf: e inexplicabil de mare pentru un fir de praf. Poate e un rest dintr-o plantă, dintr-o frunză uscată, poate e un sfert dintr-un fir de păr
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
judecata de apoi cincisprezece
-Și?, întrebă Vocea. -Dă-ți dracului jos căciula aia de astrahan, ești ridicol, răspunse domnul P.
judecata de apoi cincisprezece
-Și?, întrebă Vocea. -Dă-ți dracului jos căciula aia de astrahan, ești ridicol, răspunse domnul P.
înmormântarea și paltonul convex al domnului P. * the funeral and Mister P.’s convex coat
– Fiți amabilă, doamnă, am cerut explicit un palton convex, spuse răspicat domnul P., oarecum uluit de indiferența, mai degrabă delăsarea ce aducea o lehamite prin firul telefonului, prin galena plină de paraziți, prin receptorul gălbui pe care se mai
înmormântarea și paltonul convex al domnului P. * the funeral and Mister P.’s convex coat
– Fiți amabilă, doamnă, am cerut explicit un palton convex, spuse răspicat domnul P., oarecum uluit de indiferența, mai degrabă delăsarea ce aducea o lehamite prin firul telefonului, prin galena plină de paraziți, prin receptorul gălbui pe care se mai
judecata de apoi treisprezece
– Şi, întrebă Vocea. – Ai grijă, eternitatea e atât de vastă, încât oricând poate să-ţi dea un şut în cur, zise domnul P.
judecata de apoi treisprezece
– Şi, întrebă Vocea. – Ai grijă, eternitatea e atât de vastă, încât oricând poate să-ţi dea un şut în cur, zise domnul P.
frappé cu spuma verticală
Domnul P. deschise cartea la pagina 238 (numărul paginii e foarte important), șterse cerneala tipografică, caracterele mai încăpățânate și cuvinte de genul “și”, “când”, “la”, “în”, dar și unele mai complicate cum ar fi “ambarcațiune”, “matelot”, “tambuchi”, “etambreu”, le șterse
frappé cu spuma verticală
Domnul P. deschise cartea la pagina 238 (numărul paginii e foarte important), șterse cerneala tipografică, caracterele mai încăpățânate și cuvinte de genul “și”, “când”, “la”, “în”, dar și unele mai complicate cum ar fi “ambarcațiune”, “matelot”, “tambuchi”, “etambreu”, le șterse
un lichid verzui
– Știți, nu mi-am dorit să mor, zise domnul P. Nu mi-am dorit să mor fără să găsesc măcar câteva definiții. Ce înseamnă iubire, trădare, așteptare, plecare. Dar, uitați, mi s-au umflat capilarele domnule doctor, s-au înverzit, și stau acum
un lichid verzui
– Știți, nu mi-am dorit să mor, zise domnul P. Nu mi-am dorit să mor fără să găsesc măcar câteva definiții. Ce înseamnă iubire, trădare, așteptare, plecare. Dar, uitați, mi s-au umflat capilarele domnule doctor, s-au înverzit, și stau acum
judecata de apoi douăsprezece
– Și? întrebă Vocea. – Când mănânci ciocolată și te ștergi pe pantaloni, răspunse domnul P.
judecata de apoi douăsprezece
– Și? întrebă Vocea. – Când mănânci ciocolată și te ștergi pe pantaloni, răspunse domnul P.
alunecări
poate că într-adevăr nu e nimic greșit smocul ăsta de iarbă care iese pe balconul meu dintr-o crăpătură a cimentului dârele murdare pe care le lasă ploaia ca niște amintiri mereu prezente pe pereți floarea uscată de liliac care se
alunecări
poate că într-adevăr nu e nimic greșit smocul ăsta de iarbă care iese pe balconul meu dintr-o crăpătură a cimentului dârele murdare pe care le lasă ploaia ca niște amintiri mereu prezente pe pereți floarea uscată de liliac care se
judecata de apoi unsprezece
– Și? întrebă Vocea. – Nu e treaba ta, răspunse domnul P.
judecata de apoi zece
– Și? întrebă Vocea. – Când totul se va duce dracului, o să rămânem doar noi doi, răspunse domnul P.
judecata de apoi zece
– Și? întrebă Vocea. – Când totul se va duce dracului, o să rămânem doar noi doi, răspunse domnul P.
judecata de apoi nouă
– Și? întrebă Vocea. – Să-mi fie cu iertare, dar marțea orele treceau mai vesel decât duminica, răspunse domnul P.
judecata de apoi nouă
– Și? întrebă Vocea. – Să-mi fie cu iertare, dar marțea orele treceau mai vesel decât duminica, răspunse domnul P.