Posts Tagged 'fictiune'
vârful tocit al unui papuc de satin
i-a luat mult timp minții mele să ajungă în palatul unui împărat recunoscut pentru tristețea lui atât de singur încât până și gândurile îl părăseau uneori rămânea, atunci, cu capul gol și puteam să gândesc în locul lui câteva minute
vârful tocit al unui papuc de satin
i-a luat mult timp minții mele să ajungă în palatul unui împărat recunoscut pentru tristețea lui atât de singur încât până și gândurile îl părăseau uneori rămânea, atunci, cu capul gol și puteam să gândesc în locul lui câteva minute
se făcuse deja prea devreme
dormeam din mine se ridicau amintiri despre mine ca niște furnici invizibile care construiesc un mușuroi invizibil de care aveam să mă lovesc a doua zi de dimineață în drum spre baie deschid fereastra / tot în somn / și
se făcuse deja prea devreme
dormeam din mine se ridicau amintiri despre mine ca niște furnici invizibile care construiesc un mușuroi invizibil de care aveam să mă lovesc a doua zi de dimineață în drum spre baie deschid fereastra / tot în somn / și
precis
îmi amintesc de mine când nu îmi aminteam nimic când palmele mi se umpleau de piei și tremur și apoi mi se umpleau de gol când oasele mi se frângeau sub trupul greu al neputinței doar ca să renasc mai
precis
îmi amintesc de mine când nu îmi aminteam nimic când palmele mi se umpleau de piei și tremur și apoi mi se umpleau de gol când oasele mi se frângeau sub trupul greu al neputinței doar ca să renasc mai
iarna
pământul era roșu înghițea sfârâind lacrimi și oameni era ceva îngrozitor de firesc în felul în care trupurile și lichidele ni se scurgeau în crevasele acelea fierbinți nimeni nu protesta pentru că pământului îi era foame
iarna
pământul era roșu înghițea sfârâind lacrimi și oameni era ceva îngrozitor de firesc în felul în care trupurile și lichidele ni se scurgeau în crevasele acelea fierbinți nimeni nu protesta pentru că pământului îi era foame
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
efectul de venă
și inimile noastre s-ar ridica din noi ca niște nori îmbibați cu sânge ne-ar fi trotuarele roșii bulevardele pline de cheaguri administrațiile ar înființa servicii speciale de luptă împotriva colesterolului pe străzi care altfel ar congestiona vizibil traficul și ar
efectul de venă
și inimile noastre s-ar ridica din noi ca niște nori îmbibați cu sânge ne-ar fi trotuarele roșii bulevardele pline de cheaguri administrațiile ar înființa servicii speciale de luptă împotriva colesterolului pe străzi care altfel ar congestiona vizibil traficul și ar
de sus
părea foarte foarte devreme și totuși orașele începuseră să ne cadă sângerânde din brațe spărgându-se cu zgomote ascuțite de asfalt ca și cum ajunsesem prea târziu consumam civilizații doar mușcându-ne unul altuia respirațiile de foame sau pur și simplu pentru că
de sus
părea foarte foarte devreme și totuși orașele începuseră să ne cadă sângerânde din brațe spărgându-se cu zgomote ascuțite de asfalt ca și cum ajunsesem prea târziu consumam civilizații doar mușcându-ne unul altuia respirațiile de foame sau pur și simplu pentru că
două veioze de culori diferite
era preadevreme dar sângele nostru a insistat să ne facă praf oasele și să le inhaleze mă agățasem destul de ferm de ziua aia dar un simplu tremur de bărbie m-a desprins camera era sufocată de o respirație necunoscută pe
două veioze de culori diferite
era preadevreme dar sângele nostru a insistat să ne facă praf oasele și să le inhaleze mă agățasem destul de ferm de ziua aia dar un simplu tremur de bărbie m-a desprins camera era sufocată de o respirație necunoscută pe
ne obișnuim imediat
fețele ne stau ore în șir la coadă să intre în școli să învețe să lumineze chiar să ardă dacă este nevoie întunericul ne arde tălpile și ne întrebăm /printre dinții minții ca și cum gândurile ar avea o gură/
ne obișnuim imediat
fețele ne stau ore în șir la coadă să intre în școli să învețe să lumineze chiar să ardă dacă este nevoie întunericul ne arde tălpile și ne întrebăm /printre dinții minții ca și cum gândurile ar avea o gură/
cald
și uite-așa s-a făcut din nou vară las în urmă mușuroaie crescute din infime cheaguri de sânge iarba îmi ajunge deja până la umeri știu că mă voi îneca în verde în puțin sau în altceva și pierzându-mă în ceea
cald
și uite-așa s-a făcut din nou vară las în urmă mușuroaie crescute din infime cheaguri de sânge iarba îmi ajunge deja până la umeri știu că mă voi îneca în verde în puțin sau în altceva și pierzându-mă în ceea
suntem deja extraordinar de pierduți
oasele trosnesc liniștit în noi încălzindu-ne pentru ultima oară ne mușcăm cuminți micile bucăți din viitor suficient cât să nu mai știm ce aduce ziua de mâine uităm că va veni ziua de mâine și probabil asta ne-ar putea face mai
suntem deja extraordinar de pierduți
oasele trosnesc liniștit în noi încălzindu-ne pentru ultima oară ne mușcăm cuminți micile bucăți din viitor suficient cât să nu mai știm ce aduce ziua de mâine uităm că va veni ziua de mâine și probabil asta ne-ar putea face mai
câinii dingo și lupul dong
blestemate fie clopotele își schimbă statusul pe facebook din ding în dong când ți-e lumea mai dragă mi-a pornit sângele la vale netezind coapsele de piatră ale unor fecioare care-mi vor rămâne necunoscute de pe un mal mă strigi hei,
câinii dingo și lupul dong
blestemate fie clopotele își schimbă statusul pe facebook din ding în dong când ți-e lumea mai dragă mi-a pornit sângele la vale netezind coapsele de piatră ale unor fecioare care-mi vor rămâne necunoscute de pe un mal mă strigi hei,
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
în stânga și-n dreapta
aproximativ 40 de grame de proteine pe zi fibrele care ajută la digestie încet dar totuși prea repede încep să-mi pierd degetele în lupta cu haosul eternitatea îmi înghite elasticitatea pielii oasele mele devin niște bețe cu care indic mereu
în stânga și-n dreapta
aproximativ 40 de grame de proteine pe zi fibrele care ajută la digestie încet dar totuși prea repede încep să-mi pierd degetele în lupta cu haosul eternitatea îmi înghite elasticitatea pielii oasele mele devin niște bețe cu care indic mereu
micro-scop
vestea zboară pe deasupra noastră cu aripile lăbărțate secătuite de distanțe ferindu-se de împovărări inutile de vânt potrivnic de gheață de arșiță vestea ne vede pe toți în egală măsură ne deslușește rapid cefele sau chipurile în funcție de ora
micro-scop
vestea zboară pe deasupra noastră cu aripile lăbărțate secătuite de distanțe ferindu-se de împovărări inutile de vânt potrivnic de gheață de arșiță vestea ne vede pe toți în egală măsură ne deslușește rapid cefele sau chipurile în funcție de ora
acolo
bineînțeles ce credeați ne-am înghesuit acolo cu toții în spațiul acela mic și întunecat acolo unde nu exista decât un singur munte pe care îl priveam cu toții din unghiuri diferite – uite cum se naște filozofia, zicea unul –
acolo
bineînțeles ce credeați ne-am înghesuit acolo cu toții în spațiul acela mic și întunecat acolo unde nu exista decât un singur munte pe care îl priveam cu toții din unghiuri diferite – uite cum se naște filozofia, zicea unul –
când
când primăvara purta fuste scurte și îi pipăiam pulpele cu vântul din vârful degetelor noastre când viețile noastre erau rotunde și nu izbuteau să rănească pe nimeni când muzica era alb și negru când trupurile noastre vorbeau în somn circulând
când
când primăvara purta fuste scurte și îi pipăiam pulpele cu vântul din vârful degetelor noastre când viețile noastre erau rotunde și nu izbuteau să rănească pe nimeni când muzica era alb și negru când trupurile noastre vorbeau în somn circulând
schelete crescute stângaci
dispărusem fără niciun fel de urmă singurele semne pe care le lăsasem erau niște cicatrice scheletele roz ale unor pești bizari unul mai scurt decât celălalt zilele mele au supt cândva din zeama cărnoasă a unor răni nici nu mai
schelete crescute stângaci
dispărusem fără niciun fel de urmă singurele semne pe care le lăsasem erau niște cicatrice scheletele roz ale unor pești bizari unul mai scurt decât celălalt zilele mele au supt cândva din zeama cărnoasă a unor răni nici nu mai
abuz de putere
unde mi se termină rotundul genunchilor au început să-și construiască rușii avanposturi distanțele sunt tot mai mici șoaptele încap tot mai greu printre noi sângele instaurează dictaturi coagulante după lovituri de stat care ne influențează scurta istorie /repere absolut subiective/
abuz de putere
unde mi se termină rotundul genunchilor au început să-și construiască rușii avanposturi distanțele sunt tot mai mici șoaptele încap tot mai greu printre noi sângele instaurează dictaturi coagulante după lovituri de stat care ne influențează scurta istorie /repere absolut subiective/
ne luăm prea în serios
sunt nopți în care cămășile de noapte pufnesc într-un râs cum n-am mai văzut gurile li se cască aproape grotesc lăsând la iveală sâni proaspeți ca boabele de rouă ne izbucnesc râsete pe sub piele transpirând fericire se fac cozi
ne luăm prea în serios
sunt nopți în care cămășile de noapte pufnesc într-un râs cum n-am mai văzut gurile li se cască aproape grotesc lăsând la iveală sâni proaspeți ca boabele de rouă ne izbucnesc râsete pe sub piele transpirând fericire se fac cozi