Posts Tagged 'fictiune'
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
spaţiul schengen
te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi! te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
Compania Celor Mai Îngrozitor de Frumoase Lucruri (R.L.)
am rezolvat destul de rapid cu actele nu mai există o companie înregistrată cu acest nume! cred şi eu că nu există, am căutat o nişă în care să nu am concurenţă, ce fericit trebuie să fiţ’, domnule! mi-a zis
Compania Celor Mai Îngrozitor de Frumoase Lucruri (R.L.)
am rezolvat destul de rapid cu actele nu mai există o companie înregistrată cu acest nume! cred şi eu că nu există, am căutat o nişă în care să nu am concurenţă, ce fericit trebuie să fiţ’, domnule! mi-a zis
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
adresă oficială nr.466
Înregistrată pe trotuarul din dreapta al Dealului Mitropoliei, în relativ gura mare, la 12 decembrie 2010, pe-nserat, fără mijloace de interceptare ambientale, fără surse video. Doar surse. Stimate Domnule Dumnezeu, Dați-mi, vă rog, sănătate ireproșabilă, de cristal, de diamant chiar,
adresă oficială nr.466
Înregistrată pe trotuarul din dreapta al Dealului Mitropoliei, în relativ gura mare, la 12 decembrie 2010, pe-nserat, fără mijloace de interceptare ambientale, fără surse video. Doar surse. Stimate Domnule Dumnezeu, Dați-mi, vă rog, sănătate ireproșabilă, de cristal, de diamant chiar,
gândurile umblă în cămaşă de noapte
Acum 40 de ani a intrat un domn în camera mea. O cămaşă bleu, puţin roasă la manşete. Puţin prea descheiată, după gustul meu. Pantaloni gri; dungile puţin strâmbe. Asta îmi aduc aminte. Nu-mi mai aduc aminte ce pantofi purta.
gândurile umblă în cămaşă de noapte
Acum 40 de ani a intrat un domn în camera mea. O cămaşă bleu, puţin roasă la manşete. Puţin prea descheiată, după gustul meu. Pantaloni gri; dungile puţin strâmbe. Asta îmi aduc aminte. Nu-mi mai aduc aminte ce pantofi purta.
să discutăm despre linii
bine, ştii că dacă începem discuţia asta, n-o s-o terminăm niciodată eşti un nesimţit discuţia asta despre liniaritate, platitudine, rectitudine nu are cum să se termine din moment ce discutăm despre linii drepte eşti un nesimţit relativ degeaba implici relativitatea,
să discutăm despre linii
bine, ştii că dacă începem discuţia asta, n-o s-o terminăm niciodată eşti un nesimţit discuţia asta despre liniaritate, platitudine, rectitudine nu are cum să se termine din moment ce discutăm despre linii drepte eşti un nesimţit relativ degeaba implici relativitatea,
avioane din scorţişoară
– e mai bine să scrii noaptea domnule noaptea femeile sunt atât de goale încât singurul lucru pe care-l poartă este mătasea transparentă şi mincinoasă a unei şoapte noaptea poezia este cel mai tăios adevăr avioanele sunt făcute din scorţişoară
avioane din scorţişoară
– e mai bine să scrii noaptea domnule noaptea femeile sunt atât de goale încât singurul lucru pe care-l poartă este mătasea transparentă şi mincinoasă a unei şoapte noaptea poezia este cel mai tăios adevăr avioanele sunt făcute din scorţişoară
şrapnel
când te-am cunoscut aveai o dâră groasă de sânge pe obraz aproape închegat nu m-ai lăsat să te ating pe obrazul aspru cu barba crescută de peste două săptămâni cu sânge acum cu răni cu saliva încrustată în nopţile când
şrapnel
când te-am cunoscut aveai o dâră groasă de sânge pe obraz aproape închegat nu m-ai lăsat să te ating pe obrazul aspru cu barba crescută de peste două săptămâni cu sânge acum cu răni cu saliva încrustată în nopţile când
Să ne ţinem de mână şi să ascultăm reclame
Ce frumos e să ne gândim la lucruri frumoase, iubito, iubitule, să visăm uite-aşa, cu ochii deschişi, proptiţi de jaluzele, lipiţi de ferestrele spălate proaspăt cu cel mai bun detergent, că plecăm în ţări îndepărtate, parfumate, cu o cursă low-cost
Să ne ţinem de mână şi să ascultăm reclame
Ce frumos e să ne gândim la lucruri frumoase, iubito, iubitule, să visăm uite-aşa, cu ochii deschişi, proptiţi de jaluzele, lipiţi de ferestrele spălate proaspăt cu cel mai bun detergent, că plecăm în ţări îndepărtate, parfumate, cu o cursă low-cost
Faruri ştirbe
M-am aşezat la masa de scris. Trebuia să-i scriu. Trebuia să-i scriu ceva, orice. Mi-am adus aminte, ca de fiecare dată, de o grămadă de istorii comune. Pe unele le-am mai povestit. Pe cea mai amuzantă dintre ele o spun
Faruri ştirbe
M-am aşezat la masa de scris. Trebuia să-i scriu. Trebuia să-i scriu ceva, orice. Mi-am adus aminte, ca de fiecare dată, de o grămadă de istorii comune. Pe unele le-am mai povestit. Pe cea mai amuzantă dintre ele o spun
În mod sigur există ceva apos între noi
Desigur, putem fi nişte palme înfricoşătoare care se strivesc una pe cealaltă, uşoare ca un fulg, întinse ca o durere, dar uite că n-am reuşit să fim. Desigur, putem asculta muzică prin urechile noastre imense, subţiri ca o emoţie, dar
În mod sigur există ceva apos între noi
Desigur, putem fi nişte palme înfricoşătoare care se strivesc una pe cealaltă, uşoare ca un fulg, întinse ca o durere, dar uite că n-am reuşit să fim. Desigur, putem asculta muzică prin urechile noastre imense, subţiri ca o emoţie, dar
Ce bine-ți stă, Zamfiro
Noaptea îl mușcă de jugulară ca pe un pui de căprioară: curajul i s-a scurs aproape dureros prin vine până sub tălpi, lipindu-l de începutul de potecă. Nimic nu-l mai putea convinge să intre în pădure. E noapte, e urât,
Ce bine-ți stă, Zamfiro
Noaptea îl mușcă de jugulară ca pe un pui de căprioară: curajul i s-a scurs aproape dureros prin vine până sub tălpi, lipindu-l de începutul de potecă. Nimic nu-l mai putea convinge să intre în pădure. E noapte, e urât,