Posts Tagged 'fictiune'
dragoste în vremea magiunului
cuvintele țâșnesc din frunze moarte și îmi împroașcă diminețile cu sânge miroase a tristeți coapte a îmbrățișări confiate oale imense cu sânii goi de astă vară fierb la foc mic îndesându-se printre amintirile mele căutându-și un loc opărit ferit de
dragoste în vremea magiunului
cuvintele țâșnesc din frunze moarte și îmi împroașcă diminețile cu sânge miroase a tristeți coapte a îmbrățișări confiate oale imense cu sânii goi de astă vară fierb la foc mic îndesându-se printre amintirile mele căutându-și un loc opărit ferit de
sunet
și sunt verile care vin și trec copacii care-și scutură sânii stropindu-ne cu laptele lor uscat desfrunzit ne pierdem în pântecul pădurii adulmecând căldura sufletelor leneșe ce parcă trag să moară după atâția ș-atâția ani de arșiță și sunt verile
sunet
și sunt verile care vin și trec copacii care-și scutură sânii stropindu-ne cu laptele lor uscat desfrunzit ne pierdem în pântecul pădurii adulmecând căldura sufletelor leneșe ce parcă trag să moară după atâția ș-atâția ani de arșiță și sunt verile
de aici încolo
au început să se sfărâme în mine templele construite de alții ferestre mari cu geamuri limpezi templele astea care mă privesc ca niște copii de care începe să-mi fie milă din ferestrele lor se scurg lacrimi luminoase în care am
de aici încolo
au început să se sfărâme în mine templele construite de alții ferestre mari cu geamuri limpezi templele astea care mă privesc ca niște copii de care începe să-mi fie milă din ferestrele lor se scurg lacrimi luminoase în care am
miniatură despre începutul lumii
ne-am întins unul lângă celălalt așteptând începutul lumii vecinul foșnind un ziar pe veceu câinele lui singur gândindu-se alb-negru la o coadă ridicată stufoasă nici nu-și mai amintea a cui a fost vecinul foșnește mica publicitate sonorul televizorului a intrat
miniatură despre începutul lumii
ne-am întins unul lângă celălalt așteptând începutul lumii vecinul foșnind un ziar pe veceu câinele lui singur gândindu-se alb-negru la o coadă ridicată stufoasă nici nu-și mai amintea a cui a fost vecinul foșnește mica publicitate sonorul televizorului a intrat
o activitate calmă, duminicală
sângele începuse să-i dea în clocot salbe de baloane fine se adunau la marginea venelor în ele se reflecta imaginea camerei nu mai rămăsese mare lucru între acești patru pereți de când plecaseră împreună și se întorsese numai el venele
o activitate calmă, duminicală
sângele începuse să-i dea în clocot salbe de baloane fine se adunau la marginea venelor în ele se reflecta imaginea camerei nu mai rămăsese mare lucru între acești patru pereți de când plecaseră împreună și se întorsese numai el venele
prins în trafic
îl așteptam ca în fiecare zi pe dumnezeu să-și dea cu părerea pe niște texte în care scriam despre el nu m-am înfuriat după primul sms în care mi-a scris că întârzie obișnuiește să facă asta dar începusem să mă
prins în trafic
îl așteptam ca în fiecare zi pe dumnezeu să-și dea cu părerea pe niște texte în care scriam despre el nu m-am înfuriat după primul sms în care mi-a scris că întârzie obișnuiește să facă asta dar începusem să mă
călătorină
am găsit într-un pod pe care nu l-am locuit niciodată câteva caiete pe care le-am mâzgălit călătorind ici colo plecând dimineața devreme ridicându-mă de lângă propriul corp doamne, ce frumos dormeam cumpărându-mi bilet dus din gara pe fruntea căreia ceasul
călătorină
am găsit într-un pod pe care nu l-am locuit niciodată câteva caiete pe care le-am mâzgălit călătorind ici colo plecând dimineața devreme ridicându-mă de lângă propriul corp doamne, ce frumos dormeam cumpărându-mi bilet dus din gara pe fruntea căreia ceasul
în centrul Damascului e o statuetă de sticlă
și atunci am putut să vedem cu toții trupul fericirii înaintând spre noi cu brațele ciuntite cu degetele rămase înfipte în cine știe ce coapse cu palmele rămase sprijinind cine știe ce obraji cu proprii obraji uitați între niște pulpe
în centrul Damascului e o statuetă de sticlă
și atunci am putut să vedem cu toții trupul fericirii înaintând spre noi cu brațele ciuntite cu degetele rămase înfipte în cine știe ce coapse cu palmele rămase sprijinind cine știe ce obraji cu proprii obraji uitați între niște pulpe
foarte corect
am trăit o perioadă cu impresia că paradisul este trompa unui elefant albastru care pipăie corpuri și forme străine desenează contururi bizare prin aer ca și cum și-ar fi pierdut brusc toți mușchii atâta putere și atâta indiferență în fața
foarte corect
am trăit o perioadă cu impresia că paradisul este trompa unui elefant albastru care pipăie corpuri și forme străine desenează contururi bizare prin aer ca și cum și-ar fi pierdut brusc toți mușchii atâta putere și atâta indiferență în fața
zidul răsfrângerii
în fiecare stație de autobuz am ridicat niște ziduri subțiri din cărămizi transparente sau din ce am avut la îndemână dar cu siguranță ceva transparent în care oameni care nu s-au întâlnit niciodată strecurau bilete pe care așterneau o durere
zidul răsfrângerii
în fiecare stație de autobuz am ridicat niște ziduri subțiri din cărămizi transparente sau din ce am avut la îndemână dar cu siguranță ceva transparent în care oameni care nu s-au întâlnit niciodată strecurau bilete pe care așterneau o durere
de fapt
în centrul clădirii în care muncesc angajații responsabili cu funcționarea creierului meu (54°59’33.8″N 7°19’07.5″W) există un om cu privirea intensă observându-l imediat îți dai seama că nu te privește dar în mod ciudat nu privește nici prin tine ca și
de fapt
în centrul clădirii în care muncesc angajații responsabili cu funcționarea creierului meu (54°59’33.8″N 7°19’07.5″W) există un om cu privirea intensă observându-l imediat îți dai seama că nu te privește dar în mod ciudat nu privește nici prin tine ca și
undeva, pe fundal, se vor auzi mereu două coapse neliniștindu-se
un spațiu tainic în care eu sunt dumnezeu vameș stăpân mascul alfa judecător faptă și răsplată spațiul acela pe care nu l-aș fi putut respira în nicio viață dar care părea că mă strânge retezându-mi cu tăblia patului îmbrăcată într-un
undeva, pe fundal, se vor auzi mereu două coapse neliniștindu-se
un spațiu tainic în care eu sunt dumnezeu vameș stăpân mascul alfa judecător faptă și răsplată spațiul acela pe care nu l-aș fi putut respira în nicio viață dar care părea că mă strânge retezându-mi cu tăblia patului îmbrăcată într-un
pauză
Mandibulele, gurile, buzele încep să se miște nefiresc, absorbind cuvintele, lingându-ne praful sonor al cuvintelor de pe timpane, mestecând literă după literă, într-o dinamică absurdă, necunoscută și bizară. Nimic nu seamănă cu scenele amuzante din filme în care secvențele sunt
pauză
Mandibulele, gurile, buzele încep să se miște nefiresc, absorbind cuvintele, lingându-ne praful sonor al cuvintelor de pe timpane, mestecând literă după literă, într-o dinamică absurdă, necunoscută și bizară. Nimic nu seamănă cu scenele amuzante din filme în care secvențele sunt
spațiul acela
degetele vânează spațiile înguste dintre ceasuri trebuie să fie ceva acolo un moment optim un prilej unic o amintire de vânat proaspătă sângerie puțin aburindă fremătând de teamă cu privirea paralizată și articulațiile împietrite cu trupul fragil palpitând nebunește de
spațiul acela
degetele vânează spațiile înguste dintre ceasuri trebuie să fie ceva acolo un moment optim un prilej unic o amintire de vânat proaspătă sângerie puțin aburindă fremătând de teamă cu privirea paralizată și articulațiile împietrite cu trupul fragil palpitând nebunește de
feel desh
mi s-au albăstrit gleznele erai întinsă lângă mine îți curgea ceață din urechi am crezut că a venit în sfârșit momentul să chem doctorul și preotul să se termine toate dar pe ușă au intrat trei elefanți cu colți de
feel desh
mi s-au albăstrit gleznele erai întinsă lângă mine îți curgea ceață din urechi am crezut că a venit în sfârșit momentul să chem doctorul și preotul să se termine toate dar pe ușă au intrat trei elefanți cu colți de
septembrie, iulie
lăsat așa să mă gândesc de unul singur dacă sunetele sună așa cum trebuie să sune dacă pruncii sug așa cum trebuie să sugă dacă Gangele spală așa cum trebuie să spele dacă ploile vin atunci când trebuie să vină
septembrie, iulie
lăsat așa să mă gândesc de unul singur dacă sunetele sună așa cum trebuie să sune dacă pruncii sug așa cum trebuie să sugă dacă Gangele spală așa cum trebuie să spele dacă ploile vin atunci când trebuie să vină
viciu de procedură
mi-am adus aminte de mine cum abia deschideam ochii trupul voia să se ridice capul nu migrene mahmureli printr-o rană deschisă supuram ca Tambora sânge puroi viață și o căldură infernală din degete îmi curgeau plete roșcate fierbinți de femei
viciu de procedură
mi-am adus aminte de mine cum abia deschideam ochii trupul voia să se ridice capul nu migrene mahmureli printr-o rană deschisă supuram ca Tambora sânge puroi viață și o căldură infernală din degete îmi curgeau plete roșcate fierbinți de femei
oculistul
devenise așa un fel de cursă contra altimetru îi vedeam doar înălțimile îmi vedea numai ascunzișurile mă păcălisem și nu voiam să recunosc mi s-a părut straniu de la început dar am avut încredere în rațiune m-am mirat de ce
oculistul
devenise așa un fel de cursă contra altimetru îi vedeam doar înălțimile îmi vedea numai ascunzișurile mă păcălisem și nu voiam să recunosc mi s-a părut straniu de la început dar am avut încredere în rațiune m-am mirat de ce
nimic la televizor
prima oară când mi-a vorbit despre el l-a imaginat într-un câmp îi deforma cuvintele în timp ce încerca să-l sărute apoi l-a trimis în război sau la piață să care bidoane cu apă doar ca să-l vadă chinuindu-se își imagina
nimic la televizor
prima oară când mi-a vorbit despre el l-a imaginat într-un câmp îi deforma cuvintele în timp ce încerca să-l sărute apoi l-a trimis în război sau la piață să care bidoane cu apă doar ca să-l vadă chinuindu-se își imagina
disclaimer
Toate ideile despre care scriu nu îmi aparțin. Le-am găsit inundate, într-un subsol sărăcios din Piața Iancului, în București, în mațele unei vile a cărei mansardă am locuit-o câțiva ani. Am mai găsit acolo niște cioburi de sânge, un disc
disclaimer
Toate ideile despre care scriu nu îmi aparțin. Le-am găsit inundate, într-un subsol sărăcios din Piața Iancului, în București, în mațele unei vile a cărei mansardă am locuit-o câțiva ani. Am mai găsit acolo niște cioburi de sânge, un disc