Posts Tagged 'intuneric'
cât infinit încape între două brațe
îmi priveam aproape absent corpul cum intră în ultimul pătrar păstrându-și întunericul pentru sine revelând părți comune mii de brațe care atârnă prin spațiu ca niște cili haotici fără niciun sens fără exercițiul prinderii știind doar să aștepte sunt un
cât infinit încape între două brațe
îmi priveam aproape absent corpul cum intră în ultimul pătrar păstrându-și întunericul pentru sine revelând părți comune mii de brațe care atârnă prin spațiu ca niște cili haotici fără niciun sens fără exercițiul prinderii știind doar să aștepte sunt un
puteam să rămân, dar nu exista pedeapsă
puteam foarte bine să rămân în bucata mea de iarbă sub bucata mea de cer acolo unde vântul nu scoate niciun sunet acolo unde lumina gâdilă ușor timpanele acolo unde muzica se ridică din pământ ca niște izvoare fierbinți și
puteam să rămân, dar nu exista pedeapsă
puteam foarte bine să rămân în bucata mea de iarbă sub bucata mea de cer acolo unde vântul nu scoate niciun sunet acolo unde lumina gâdilă ușor timpanele acolo unde muzica se ridică din pământ ca niște izvoare fierbinți și
vise
era întuneric deplin brațele albe ale unui trup dintr-un vis mai vechi tăiau bezna cu niște mișcări moi stinse parcă apărându-și trupul – invizibil, de altfel – de toată înecăciunea asta reușeam să deschid pleoapele suficient de repede și de
vise
era întuneric deplin brațele albe ale unui trup dintr-un vis mai vechi tăiau bezna cu niște mișcări moi stinse parcă apărându-și trupul – invizibil, de altfel – de toată înecăciunea asta reușeam să deschid pleoapele suficient de repede și de
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
login
sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem
login
sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
ne-a intrat detergent în stilouri
nopțile ni se ridică umbrele de pe rânduri cuvinte goale umblă despuiate prin camere trecând prin pereți fără niciun fel de delicatețe se răzbună pe tăcere violând-o repetat cu mădularele lor noduroase sub ochii neputincioși ai poliției gândurilor care o
ne-a intrat detergent în stilouri
nopțile ni se ridică umbrele de pe rânduri cuvinte goale umblă despuiate prin camere trecând prin pereți fără niciun fel de delicatețe se răzbună pe tăcere violând-o repetat cu mădularele lor noduroase sub ochii neputincioși ai poliției gândurilor care o
de fapt, nu se întâmplase nimic
Și apoi deschise ușa ca și cum nu se întâmplase nimic, ca și cum lăsase dincolo de ea tot plumbul vorbelor care i-au apăsat umerii ani și ani de zile, care i-au presat bătăile inimii făcându-le niște zvâcniri mute, imperceptibile,
de fapt, nu se întâmplase nimic
Și apoi deschise ușa ca și cum nu se întâmplase nimic, ca și cum lăsase dincolo de ea tot plumbul vorbelor care i-au apăsat umerii ani și ani de zile, care i-au presat bătăile inimii făcându-le niște zvâcniri mute, imperceptibile,
neidentificat(ă)
m-au chemat la poliție într-o zi să particip la identificarea celui sau celei care mi-a ucis o zi dragă cândva am răspuns foarte amabil că am încă munții înmuiați în cerneală și am foarte multe și importante lucruri de scris
neidentificat(ă)
m-au chemat la poliție într-o zi să particip la identificarea celui sau celei care mi-a ucis o zi dragă cândva am răspuns foarte amabil că am încă munții înmuiați în cerneală și am foarte multe și importante lucruri de scris
blestem standard
când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei
blestem standard
când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei
nani
noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu
nani
noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
trans-lucid
un gând mort splendid până-n adâncul coastelor știrbite de o daltă mânuită neglijent îmi urcă etajele vieții superbă priveliște zice gândul vii cu vii morții cu morții zice un mort din familie și ma întoarce pe partea celalaltă ca pe
trans-lucid
un gând mort splendid până-n adâncul coastelor știrbite de o daltă mânuită neglijent îmi urcă etajele vieții superbă priveliște zice gândul vii cu vii morții cu morții zice un mort din familie și ma întoarce pe partea celalaltă ca pe
construiesc cu migală
ce frumos își caută fiecare liniștea în margini în ziduri în durere în panică în rictusuri stranii ale sufletului după ce am făcut tot zgomotul din lume ca să intrăm în cineva să-i răscolim urletele ființei să-i ascultăm repertoriul de
construiesc cu migală
ce frumos își caută fiecare liniștea în margini în ziduri în durere în panică în rictusuri stranii ale sufletului după ce am făcut tot zgomotul din lume ca să intrăm în cineva să-i răscolim urletele ființei să-i ascultăm repertoriul de
așa
așa, cum privesc între răsărit și apus, văd foarte clar cum lumina șterge lumea rotund, fără să mai lase loc interpretărilor, putem fi o orchestră de viori ascuțite sau de contrabași gravi, lumina nu ne-ar auzi, ar mătura lumea cu
așa
așa, cum privesc între răsărit și apus, văd foarte clar cum lumina șterge lumea rotund, fără să mai lase loc interpretărilor, putem fi o orchestră de viori ascuțite sau de contrabași gravi, lumina nu ne-ar auzi, ar mătura lumea cu
poate acum
niciodată primul niciodată întâiul care taie carnea cerului lăsându-i o brazdă sângerie niciodată primul care să îmblânzească valurile nisipurile adâncurile niciodată cuceritorul de vulvă dospită și neîncepută niciodată întemeietorul de gânduri împlinitorul de faptă negândită niciodată răvășitorul de patimi reorânduitorul
poate acum
niciodată primul niciodată întâiul care taie carnea cerului lăsându-i o brazdă sângerie niciodată primul care să îmblânzească valurile nisipurile adâncurile niciodată cuceritorul de vulvă dospită și neîncepută niciodată întemeietorul de gânduri împlinitorul de faptă negândită niciodată răvășitorul de patimi reorânduitorul
declarații
În primul și-n primul rând, Billie Jean is not my lover. Am știut, o vreme, unde e ascunsă urechea lui van Gogh, dar am confundat-o cu moaștele unei sfinte și am cedat-o bisericii. De asemenea, nu mai știu care biserică.
declarații
În primul și-n primul rând, Billie Jean is not my lover. Am știut, o vreme, unde e ascunsă urechea lui van Gogh, dar am confundat-o cu moaștele unei sfinte și am cedat-o bisericii. De asemenea, nu mai știu care biserică.
acolo
Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,
acolo
Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
falanga
ce corvoadă să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la
falanga
ce corvoadă să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la