Posts Tagged 'jurnal'
al treilea
Se naște un copil. În maternitate, când vezi mizeria, vrei un pat mai bun pentru nevastă. Nu se poate. Îți iubești femeia, îți iubești copilul pe care îl poartă. Principiile nu mai înseamnă nimic. Dai. Nevasta îți e mutată. Sau
al treilea
Se naște un copil. În maternitate, când vezi mizeria, vrei un pat mai bun pentru nevastă. Nu se poate. Îți iubești femeia, îți iubești copilul pe care îl poartă. Principiile nu mai înseamnă nimic. Dai. Nevasta îți e mutată. Sau
un
marș d-aici îi spuse un colț de gură celuilalt colț timpul care trece între un zâmbet și următorul sigur am putea lua umbrele astea sălbatice năstrușnice să facem din ele armate nebune să cucerim teritorii noi să înfigem steagul națiunii
un
marș d-aici îi spuse un colț de gură celuilalt colț timpul care trece între un zâmbet și următorul sigur am putea lua umbrele astea sălbatice năstrușnice să facem din ele armate nebune să cucerim teritorii noi să înfigem steagul națiunii
no recycling
ca să fie foarte limpede vreau să fiu o piatră una mică un fir de nisip în sandaua unui zeu și pentru asta nu mi-e frică să rămân toată viața copil să mă gândesc la furnica aia care își căuta
no recycling
ca să fie foarte limpede vreau să fiu o piatră una mică un fir de nisip în sandaua unui zeu și pentru asta nu mi-e frică să rămân toată viața copil să mă gândesc la furnica aia care își căuta
mult mai bine
fericirea arată mai bine dacă o așezi între tine și soare un contre-jour să-i poți decupa linia crezi că te bucuri nu vezi decât o ștanță care taie bucăți incandescente din tine bucata de azi bucata de mâine până nu
mult mai bine
fericirea arată mai bine dacă o așezi între tine și soare un contre-jour să-i poți decupa linia crezi că te bucuri nu vezi decât o ștanță care taie bucăți incandescente din tine bucata de azi bucata de mâine până nu
mi-am umplut stiloul cu sânge
atât de mult mi-a luat-o viața înainte încât trebuie să-mi notez toate mirosurile pe filele astea de piele să nu mă uit să nu mă uit să nu mă uit printre cuvinte inodore pe străzi cărora le lipsește duhoarea printre
mi-am umplut stiloul cu sânge
atât de mult mi-a luat-o viața înainte încât trebuie să-mi notez toate mirosurile pe filele astea de piele să nu mă uit să nu mă uit să nu mă uit printre cuvinte inodore pe străzi cărora le lipsește duhoarea printre
cred
Cred în paharul ăsta de vin. Cred în icoana asta de sticlă cilindrică, pictată sângeriu, stoarsă de virgine nevisate de niciun dumnezeu, născută de un sticlar anost, plictisit, apoi îmbrățișată de mine de sute de ori. Poate de mii de
cred
Cred în paharul ăsta de vin. Cred în icoana asta de sticlă cilindrică, pictată sângeriu, stoarsă de virgine nevisate de niciun dumnezeu, născută de un sticlar anost, plictisit, apoi îmbrățișată de mine de sute de ori. Poate de mii de
un roșu aproape încăpător
o incredibilă capacitate de a concentra comprima lucrurile toată lumea se îndeasă într-o gărgăriță ca într-un gemantan roșu o jumătate de sferă în care încap fără să se strivească o jumătate de pâine proaspătă cu iaurt în sticlă cu gâtul
un roșu aproape încăpător
o incredibilă capacitate de a concentra comprima lucrurile toată lumea se îndeasă într-o gărgăriță ca într-un gemantan roșu o jumătate de sferă în care încap fără să se strivească o jumătate de pâine proaspătă cu iaurt în sticlă cu gâtul
piraña
sângele devine brusc flămând deschide gura suntem orbi dar degetele simt micul lanț muntos din spatele buzelor de un alb perfect munți lustruiți în tendoanele oasele ligamentele carnea și organele timpurilor trecute sângele se naște în alt sânge înghițindu-și imediat
piraña
sângele devine brusc flămând deschide gura suntem orbi dar degetele simt micul lanț muntos din spatele buzelor de un alb perfect munți lustruiți în tendoanele oasele ligamentele carnea și organele timpurilor trecute sângele se naște în alt sânge înghițindu-și imediat
bine, și dacă nu ești pregătit?
să te ridici din fotoliu să ai musculatura și osatura antrenate pentru îmbrățișare să ai buzunarele căptușite astfel încât cuvintele potrivite să nu-ți mai scape să nu mai cadă în mucegai să fie lumina perfectă pentru fotosinteză sau măcar pentru
bine, și dacă nu ești pregătit?
să te ridici din fotoliu să ai musculatura și osatura antrenate pentru îmbrățișare să ai buzunarele căptușite astfel încât cuvintele potrivite să nu-ți mai scape să nu mai cadă în mucegai să fie lumina perfectă pentru fotosinteză sau măcar pentru
deci, cum stă treaba
brațul pleacă palma se întinde se înmoaie obrazul așteaptă obrazul se înmoaie sângele se întărește cerul se întărește culorile se întăresc mâna se oprește mâna nu mai coboară mâna nu mai mângâie mâna a uitat obrazul a uitat obrazul se
deci, cum stă treaba
brațul pleacă palma se întinde se înmoaie obrazul așteaptă obrazul se înmoaie sângele se întărește cerul se întărește culorile se întăresc mâna se oprește mâna nu mai coboară mâna nu mai mângâie mâna a uitat obrazul a uitat obrazul se
orice, numai nu
cum ar fi să strângi între dinți un bob de strugure, să-ți curgă prin sânge gustul de strugure, să-l fi moștenit de la bunicul tău care strivea struguri între dinți, care-l moștenea de la bunicul lui care îl ținea într-un
orice, numai nu
cum ar fi să strângi între dinți un bob de strugure, să-ți curgă prin sânge gustul de strugure, să-l fi moștenit de la bunicul tău care strivea struguri între dinți, care-l moștenea de la bunicul lui care îl ținea într-un
casa
Casa asta era casă încă înainte de a cunoaște eu cuvântul casă. Astăzi eu îi spun casă, deși sunt poate mulți alții care i-au spus la fel dar azi nu mai înseamnă pentru ei nici măcar cât un fir de
casa
Casa asta era casă încă înainte de a cunoaște eu cuvântul casă. Astăzi eu îi spun casă, deși sunt poate mulți alții care i-au spus la fel dar azi nu mai înseamnă pentru ei nici măcar cât un fir de
tratat despre cafea
terminasem facultatea de cafea nu am avut note foarte bune am făcut parte din categoria studenților care au vocație poate și talent dar sunt peste măsură de leneși și nu vor ajunge experți eu mi-am dorit să ajung cafegiu cu
tratat despre cafea
terminasem facultatea de cafea nu am avut note foarte bune am făcut parte din categoria studenților care au vocație poate și talent dar sunt peste măsură de leneși și nu vor ajunge experți eu mi-am dorit să ajung cafegiu cu
trăiesc într-o trompă
am plecat din dinte mi-era foarte rău trebuia să schimb mediul în plus îmi intrase în plămâni o infanterie întreagă de bacterii am găsit trompa asta goală umbroasă caldă umedă numai bună de dormit în ea elefantul mă leagănă toată
trăiesc într-o trompă
am plecat din dinte mi-era foarte rău trebuia să schimb mediul în plus îmi intrase în plămâni o infanterie întreagă de bacterii am găsit trompa asta goală umbroasă caldă umedă numai bună de dormit în ea elefantul mă leagănă toată
trăiesc într-un dinte
După un examen pulmonar complet inutil, orașul a început să muște din noi. În fiecare zi i se întărește dantura, ca unui câine: te mușcă mai întâi cu blândețe, dinții albi au vârfuri rotunde, moi. Boabe de orez. Apoi se
trăiesc într-un dinte
După un examen pulmonar complet inutil, orașul a început să muște din noi. În fiecare zi i se întărește dantura, ca unui câine: te mușcă mai întâi cu blândețe, dinții albi au vârfuri rotunde, moi. Boabe de orez. Apoi se
cu tigvele lor la gât
n-am absolut nicio șansă mi-am luat încălțările ușoare niște mocasini de o culoare incertă optsprezece la număr pentru toate picioarele mele și m-am aruncat flămând în ocean face parte din obligațiile mele zilnice să caut perle pe care să le
cu tigvele lor la gât
n-am absolut nicio șansă mi-am luat încălțările ușoare niște mocasini de o culoare incertă optsprezece la număr pentru toate picioarele mele și m-am aruncat flămând în ocean face parte din obligațiile mele zilnice să caut perle pe care să le
contracălătoria
Forțat de împrejurări, domnul P. trase repede o pereche de pantaloni pe el, alese o cămașă destul de proaspăt călcată căreia îi apăruseră, totuși, câteva riduri de bătrânețe, se încinse cu o curea nici prea stridentă, nici prea ștearsă, suflă
contracălătoria
Forțat de împrejurări, domnul P. trase repede o pereche de pantaloni pe el, alese o cămașă destul de proaspăt călcată căreia îi apăruseră, totuși, câteva riduri de bătrânețe, se încinse cu o curea nici prea stridentă, nici prea ștearsă, suflă
curs de ikebana
eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile
curs de ikebana
eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile
o cizmă cântă soul (cu pești)
Nimic mai simplu. O cizmă e o cizmă, în fond. Poate un bot mai special. Poate un toc mai șic. Mai mic. Poate o talpă subțire. Un calapod extravagant. Poate arcușul unui violonist pierdut în fermoar. Poate munca schimbului trei
o cizmă cântă soul (cu pești)
Nimic mai simplu. O cizmă e o cizmă, în fond. Poate un bot mai special. Poate un toc mai șic. Mai mic. Poate o talpă subțire. Un calapod extravagant. Poate arcușul unui violonist pierdut în fermoar. Poate munca schimbului trei
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului