Posts Tagged 'jurnal'
afermecat
în moalele capului o zână-ți stă în genunchi te rog te rog te rog fă-mi o batistă din două strofe minunate împăturește-le cu grijă adică adună-le colțurile ai citit și tu probabil poveștile lui Euclid în care de exemplu într-una
afermecat
în moalele capului o zână-ți stă în genunchi te rog te rog te rog fă-mi o batistă din două strofe minunate împăturește-le cu grijă adică adună-le colțurile ai citit și tu probabil poveștile lui Euclid în care de exemplu într-una
și, din nou
să privim liniștiți de pe aceeași bancă de acum douăsuteoptzecișișase de ani cum crește seva-n bicepsul plantelor lasă-mă să mă uit în gâtlejul tău să văd cum îți înverzesc vorbele uite cuvântul trăiesc miroase a salcâm nu te lăsa impresionată
și, din nou
să privim liniștiți de pe aceeași bancă de acum douăsuteoptzecișișase de ani cum crește seva-n bicepsul plantelor lasă-mă să mă uit în gâtlejul tău să văd cum îți înverzesc vorbele uite cuvântul trăiesc miroase a salcâm nu te lăsa impresionată
I’m a pen in the ass
– nu există public pentru ceea ce scrii. practic, nu există public. publicul s-a dus să aplaude generos, cu toate cele șase palme, un număr nemaivăzut de echilibiristică: o duduie plinuță din Georgia reușește să țină doi pepeni în aceeași
I’m a pen in the ass
– nu există public pentru ceea ce scrii. practic, nu există public. publicul s-a dus să aplaude generos, cu toate cele șase palme, un număr nemaivăzut de echilibiristică: o duduie plinuță din Georgia reușește să țină doi pepeni în aceeași
mingea refuză să deseneze elefanți
se frânge totul se fărâmă baionetele în tulpinele unor păpădii se îndoaie picioarele inimilor sub greutatea unei mărturisiri ne zboară acoperișurile suflate unsprezece mări și unsprezece țări de o șoaptă rostită în somn ne trezim diminețile numărând cocori cocorii zboară
mingea refuză să deseneze elefanți
se frânge totul se fărâmă baionetele în tulpinele unor păpădii se îndoaie picioarele inimilor sub greutatea unei mărturisiri ne zboară acoperișurile suflate unsprezece mări și unsprezece țări de o șoaptă rostită în somn ne trezim diminețile numărând cocori cocorii zboară
să cresc din nou bărbat
pur și simplu am vrut să rup albastrul ăla din tine să te măcelăresc să învăț din nou cruzimea să cresc din nou bărbat înăuntrul tău să-mi agit securile prin fosele tale nazale să-ți plesnească unsprezece capilare doar când te
să cresc din nou bărbat
pur și simplu am vrut să rup albastrul ăla din tine să te măcelăresc să învăț din nou cruzimea să cresc din nou bărbat înăuntrul tău să-mi agit securile prin fosele tale nazale să-ți plesnească unsprezece capilare doar când te
declarații
În primul și-n primul rând, Billie Jean is not my lover. Am știut, o vreme, unde e ascunsă urechea lui van Gogh, dar am confundat-o cu moaștele unei sfinte și am cedat-o bisericii. De asemenea, nu mai știu care biserică.
declarații
În primul și-n primul rând, Billie Jean is not my lover. Am știut, o vreme, unde e ascunsă urechea lui van Gogh, dar am confundat-o cu moaștele unei sfinte și am cedat-o bisericii. De asemenea, nu mai știu care biserică.
eu am încercat
am început să simt frigul amorțindu-mi partea dreaptă întreaga parte nu-i nimic mi-ai zis orice parte are și desparte ai venit cu un centimetru cub de gheață mai aproape nu puteam să-ți simt respirația peștii nu respiră ba respiră mi-ai
eu am încercat
am început să simt frigul amorțindu-mi partea dreaptă întreaga parte nu-i nimic mi-ai zis orice parte are și desparte ai venit cu un centimetru cub de gheață mai aproape nu puteam să-ți simt respirația peștii nu respiră ba respiră mi-ai
un pic de ordine
m-am întins lat, cât sunt eu de lat (cât poate fi un om de lat?), cuprinzând perfect spațiul dintre două trotuare parcă special construite pentru mine-lat, așa, ca un drum, cu praf, cu piatră cubică, bitum, poleială, paiete, mărgele, firicele
un pic de ordine
m-am întins lat, cât sunt eu de lat (cât poate fi un om de lat?), cuprinzând perfect spațiul dintre două trotuare parcă special construite pentru mine-lat, așa, ca un drum, cu praf, cu piatră cubică, bitum, poleială, paiete, mărgele, firicele
păreri ridicole cu gust de pepene deshidratat, semiratat
important e să nu ne certăm spatele îți seamănă cu al unei antilope aș putea să înfig un plumb în tine și totul să fie legal o pleoapă începu să-i tremure pe cuvântul înfig aș putea scăpa nepedepsit și n-ar
păreri ridicole cu gust de pepene deshidratat, semiratat
important e să nu ne certăm spatele îți seamănă cu al unei antilope aș putea să înfig un plumb în tine și totul să fie legal o pleoapă începu să-i tremure pe cuvântul înfig aș putea scăpa nepedepsit și n-ar
acolo
Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,
acolo
Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,
până la un punct
deschizi pleoapa dimineața arată bine lumina e îmbietoare privești ceasul îți privești iubitul dacă nu ai iubit te privești în oglindă dacă ai iubit/iubită te privești oricum în oglindă un por mai negru gingiile da gingiile un rid mai puțin
până la un punct
deschizi pleoapa dimineața arată bine lumina e îmbietoare privești ceasul îți privești iubitul dacă nu ai iubit te privești în oglindă dacă ai iubit/iubită te privești oricum în oglindă un por mai negru gingiile da gingiile un rid mai puțin
aș putea să te arunc cu încheietura mâinii
da cântă deja pițigoiul de primăvară sparge timpanul dimineții leneșe culegi repede de pe jos să nu îi văd bărbații sparți în cioburi care-ți rup nopțile cămașa de noapte atunci când zâmbești când asuzi și uite a venit primăvara miroase
aș putea să te arunc cu încheietura mâinii
da cântă deja pițigoiul de primăvară sparge timpanul dimineții leneșe culegi repede de pe jos să nu îi văd bărbații sparți în cioburi care-ți rup nopțile cămașa de noapte atunci când zâmbești când asuzi și uite a venit primăvara miroase
normal de talie mondială
frecat bine cu săpun aurul nu mai miroase a transpirație poți să-l întorci pe o parte dacă-l auzi că sforăie aurul se comportă ca un bărbat normal până la urmă asudă la sfârșitul zilei cade lat prin colțuri întunecate se
normal de talie mondială
frecat bine cu săpun aurul nu mai miroase a transpirație poți să-l întorci pe o parte dacă-l auzi că sforăie aurul se comportă ca un bărbat normal până la urmă asudă la sfârșitul zilei cade lat prin colțuri întunecate se
domnul P. își privește insistent ceasul Atlantic-tac
Un ciocănit puternic în ușă. Domnul P. își privește ceasul. Un ceas Atlantic, vechi, cu ecranul cândva alb, acum ruginit și pătat ca o frunză de mesteacăn. Îl privește insistent. Sticla ecranului mătuită. Brățara metalică, cumpărată demult în locul celei
domnul P. își privește insistent ceasul Atlantic-tac
Un ciocănit puternic în ușă. Domnul P. își privește ceasul. Un ceas Atlantic, vechi, cu ecranul cândva alb, acum ruginit și pătat ca o frunză de mesteacăn. Îl privește insistent. Sticla ecranului mătuită. Brățara metalică, cumpărată demult în locul celei
stelele privite cu spatele
dimineață, ochii erau perfect cilindrici, dimensiunile ideale, o zi splendidă de pescuit, aruncă plasa cu ochiuri mari peste umăr, legată cum numai el știe s-o lege, luă borcanul cu momeală, își puse cizmele vernil, mătuite de pietriș, nisip, ce ochi
stelele privite cu spatele
dimineață, ochii erau perfect cilindrici, dimensiunile ideale, o zi splendidă de pescuit, aruncă plasa cu ochiuri mari peste umăr, legată cum numai el știe s-o lege, luă borcanul cu momeală, își puse cizmele vernil, mătuite de pietriș, nisip, ce ochi
am
Pe marginea mesei, o fărâmă de lumină se oprește pe un fir de praf: e inexplicabil de mare pentru un fir de praf. Poate e un rest dintr-o plantă, dintr-o frunză uscată, poate e un sfert dintr-un fir de păr
am
Pe marginea mesei, o fărâmă de lumină se oprește pe un fir de praf: e inexplicabil de mare pentru un fir de praf. Poate e un rest dintr-o plantă, dintr-o frunză uscată, poate e un sfert dintr-un fir de păr
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
hreanul pișcă
ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești
umbrele se nasc colorate, apoi mor in gri
ciudat, zise, luand muntele de subsuori ca si cum ai lua un vreasc, si-l arunca intr-o parte, lasandu-l sa-si consume moartea discret, turtit, anonim, ca orice muribund. nu exista glorie in moarte, nu te mai lua dupa cartile de istorie
umbrele se nasc colorate, apoi mor in gri
ciudat, zise, luand muntele de subsuori ca si cum ai lua un vreasc, si-l arunca intr-o parte, lasandu-l sa-si consume moartea discret, turtit, anonim, ca orice muribund. nu exista glorie in moarte, nu te mai lua dupa cartile de istorie
meteorologie
Îmi amintesc o pală de vânt care a trecut foarte, foarte încet. Venise pe stomacul gol, îngrozitor de rece, îmi umpluse intestinele cu brumă deasă, albă, îmi curăță vintrele de toată căldura și-mi lăsă un bilet cu un scris dezordonat,
meteorologie
Îmi amintesc o pală de vânt care a trecut foarte, foarte încet. Venise pe stomacul gol, îngrozitor de rece, îmi umpluse intestinele cu brumă deasă, albă, îmi curăță vintrele de toată căldura și-mi lăsă un bilet cu un scris dezordonat,
nu ești mai
faptul că ai gură nu te face mai frumos dacă ți-a crescut o molie sub sprânceană nu înseamnă că ești mai bej din flăcări dacă-ți ies buzele nu înseamnă că ești mai înalt pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai
nu ești mai
faptul că ai gură nu te face mai frumos dacă ți-a crescut o molie sub sprânceană nu înseamnă că ești mai bej din flăcări dacă-ți ies buzele nu înseamnă că ești mai înalt pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai