Posts Tagged 'jurnal'
pasaj
trecând cu mâna peste frunte își putea simți mugurii vitoarelor gânduri moi fragili fetuși cu sex și soartă indecise mici ridicături piedici în calea alunecării să mă pierd printre dealurile astea să mă ascund în porii deformați de gândurile ce-au
pasaj
trecând cu mâna peste frunte își putea simți mugurii vitoarelor gânduri moi fragili fetuși cu sex și soartă indecise mici ridicături piedici în calea alunecării să mă pierd printre dealurile astea să mă ascund în porii deformați de gândurile ce-au
se întâmplă ceva
se întâmplă ceva sub asfaltul tâmplei mele stângi fix acolo unde patru dumnezei își încearcă talentul pe o chitară acustică unde demonii joacă șotron unde șapte babe îngălate încearcă să-mi facă fus tristețile unde încheietura mâinii stângi a unei femei
se întâmplă ceva
se întâmplă ceva sub asfaltul tâmplei mele stângi fix acolo unde patru dumnezei își încearcă talentul pe o chitară acustică unde demonii joacă șotron unde șapte babe îngălate încearcă să-mi facă fus tristețile unde încheietura mâinii stângi a unei femei
judecata de apoi cincisprezece
-Și?, întrebă Vocea. -Dă-ți dracului jos căciula aia de astrahan, ești ridicol, răspunse domnul P.
judecata de apoi cincisprezece
-Și?, întrebă Vocea. -Dă-ți dracului jos căciula aia de astrahan, ești ridicol, răspunse domnul P.
al dracu’
timpul nu mai găsește locuri potrivite să mă strivească ești o muscă îmi spune nopțile strivindu-mă de farul unei mașini roșii decapotabilă ce gonește spre un loc de coastă purtând doi tipi un tip și-o tipă sau doi tipi sau
al dracu’
timpul nu mai găsește locuri potrivite să mă strivească ești o muscă îmi spune nopțile strivindu-mă de farul unei mașini roșii decapotabilă ce gonește spre un loc de coastă purtând doi tipi un tip și-o tipă sau doi tipi sau
acum am timp
Sprijini coatele pe masă și-și împreună mâinile ca-ntr-o rugăciune. Privi prin dreapta degetelor încălecate, cercetând pe îndelete, ca pentru prima oară, obiectele din bucătăria prost luminată. Mușamaua galbenă cu flori roșii, mai întâi, tăiată în mii de locuri, cicatrici mai
acum am timp
Sprijini coatele pe masă și-și împreună mâinile ca-ntr-o rugăciune. Privi prin dreapta degetelor încălecate, cercetând pe îndelete, ca pentru prima oară, obiectele din bucătăria prost luminată. Mușamaua galbenă cu flori roșii, mai întâi, tăiată în mii de locuri, cicatrici mai
Raed Arafat, sirianul vrajbei noastre
Am scris și am susținut în repetate rânduri că sunt nocivi oamenii care se pricep la orice. Eu nu mă pricep la orice. Nu sunt expert în sistemul de sănătate. Sunt doar expert în spitalele românești pe care, mai ales
Raed Arafat, sirianul vrajbei noastre
Am scris și am susținut în repetate rânduri că sunt nocivi oamenii care se pricep la orice. Eu nu mă pricep la orice. Nu sunt expert în sistemul de sănătate. Sunt doar expert în spitalele românești pe care, mai ales
te miri cine te miri ce
da domnule poți comenta cât vrei așa e viața mea un fazan perpelit împușcat în prealabil cu alice și eviscerat sunt o carcasă în care bagă te miri cine te miri ce pofta nurilor unei femei o carte plasată strategic
te miri cine te miri ce
da domnule poți comenta cât vrei așa e viața mea un fazan perpelit împușcat în prealabil cu alice și eviscerat sunt o carcasă în care bagă te miri cine te miri ce pofta nurilor unei femei o carte plasată strategic
sunt
un dinte care a scrâșnit rănind un alt dinte un dinte coborât în infernul plăcerii mușcând din pulpa diafană a unei caise sunt poate o nară care se-nfruptă din parfumul necunoscut al unei bucăți de piele un vârf de deget
sunt
un dinte care a scrâșnit rănind un alt dinte un dinte coborât în infernul plăcerii mușcând din pulpa diafană a unei caise sunt poate o nară care se-nfruptă din parfumul necunoscut al unei bucăți de piele un vârf de deget
să fim serioși*
ne dorim să purtăm o sabie la șold poate un pistol în vremurile mai moderne să decapităm un balaur un dragon să tânjim după limpezimea zâmbetului de prințesă salvată să-i necăjim pe cei aspri să le facem viața un calva
să fim serioși*
ne dorim să purtăm o sabie la șold poate un pistol în vremurile mai moderne să decapităm un balaur un dragon să tânjim după limpezimea zâmbetului de prințesă salvată să-i necăjim pe cei aspri să le facem viața un calva
de ce tocmai acolo
îmi părăsi corpul dimineață și remarcasem faptul că umbra ei îmi rămase ca un abur fin pe o parte din cot de ce tocmai acolo n-aș ști să spun nici ție nici altora de ce tocmai bucata aia din cot
de ce tocmai acolo
îmi părăsi corpul dimineață și remarcasem faptul că umbra ei îmi rămase ca un abur fin pe o parte din cot de ce tocmai acolo n-aș ști să spun nici ție nici altora de ce tocmai bucata aia din cot
în timp ce visam
mi-am alunecat sub piele: visul tuturor lașilor, să nu mai aibă de a face cu exteriorul, nu tu frig, nu tu fierbinte, nu tu muc și sfârc (la propriu), nu tu un ras, un pârlit, o ciupeală, o vânătaie, un
în timp ce visam
mi-am alunecat sub piele: visul tuturor lașilor, să nu mai aibă de a face cu exteriorul, nu tu frig, nu tu fierbinte, nu tu muc și sfârc (la propriu), nu tu un ras, un pârlit, o ciupeală, o vânătaie, un
mi s-a părut important, de data asta / it seemed important, this time
deși nu mă (mai) amuză căutările internauților care aterizează în micul meu spațiu cibernetic, astăzi am surâs în fața celor două căutări. și singurele: 1. carne de porc de calitate 2. speechuri bune la înmormântări așadar, inevitabilul trăiește în noi.
mi s-a părut important, de data asta / it seemed important, this time
deși nu mă (mai) amuză căutările internauților care aterizează în micul meu spațiu cibernetic, astăzi am surâs în fața celor două căutări. și singurele: 1. carne de porc de calitate 2. speechuri bune la înmormântări așadar, inevitabilul trăiește în noi.
butonul șapte
utopie bidimensională bătrânul acela care-mi vinde mereu ziarul de alaltăieri putea lua orice lift dar l-a luat chiar pe ăsta mic care-mi trece acum dureros prin încheietura mâinii drepte îl aud strigând pe bătrân câteva cuvinte fără noimă ar putea
butonul șapte
utopie bidimensională bătrânul acela care-mi vinde mereu ziarul de alaltăieri putea lua orice lift dar l-a luat chiar pe ăsta mic care-mi trece acum dureros prin încheietura mâinii drepte îl aud strigând pe bătrân câteva cuvinte fără noimă ar putea
niște trupuri
când m-am trezit cearșafurile luaseră deja foc stăteai pe marginea chilei cu un picior atârnându-ți în apă ca o cârmă boantă cu celălalt picior ancorată pe fundul mării unsprezece (poate erau mai mulți, nu-mi aduc bine aminte) rechini cu nasul
niște trupuri
când m-am trezit cearșafurile luaseră deja foc stăteai pe marginea chilei cu un picior atârnându-ți în apă ca o cârmă boantă cu celălalt picior ancorată pe fundul mării unsprezece (poate erau mai mulți, nu-mi aduc bine aminte) rechini cu nasul
România fără însușiri
Trăim într-o țară tristă. Zilnic, zeci de oameni, unii cu părul alb, din păcate, țin morțiș să ne arate că nu au înțeles nimic din viața asta, din lumea asta, și ne predică despre orice prin mass media. Generalizează, sunt
România fără însușiri
Trăim într-o țară tristă. Zilnic, zeci de oameni, unii cu părul alb, din păcate, țin morțiș să ne arate că nu au înțeles nimic din viața asta, din lumea asta, și ne predică despre orice prin mass media. Generalizează, sunt
despre curaj*
*sau “ghid de utilizare a curajului pentru viitorii antreprenori” Sunt catralioane de cărți despre afaceri. Una mai bună decât alta. Nu glumesc, majoritatea sunt chiar foarte bune. Din fiecare înveți câte ceva. Ce nu înveți este să ai curaj. Nu
despre curaj*
*sau “ghid de utilizare a curajului pentru viitorii antreprenori” Sunt catralioane de cărți despre afaceri. Una mai bună decât alta. Nu glumesc, majoritatea sunt chiar foarte bune. Din fiecare înveți câte ceva. Ce nu înveți este să ai curaj. Nu
zece
1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am
zece
1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am
amratatșianulăstanobelu’
ca mai toate ratările nu prea intensă nu prea rece nu prea tăioasă nu prea fierbinte mai scriem un pic mai ratăm un pic doamne dă-mi virginele care se ascund în spatele Nobelului ce frumoase sunt cum am ratat autobuzul
amratatșianulăstanobelu’
ca mai toate ratările nu prea intensă nu prea rece nu prea tăioasă nu prea fierbinte mai scriem un pic mai ratăm un pic doamne dă-mi virginele care se ascund în spatele Nobelului ce frumoase sunt cum am ratat autobuzul
tibii din viitor
sau poate că roșu e căldura pe care o simți scurgându-ți-se pe buze când iei primul pumn în nas timpul e ochiul băgat și adormit între două amintiri difuze dar plăcute mirosind a pâine prăjită sticlă de lapte cu capac
tibii din viitor
sau poate că roșu e căldura pe care o simți scurgându-ți-se pe buze când iei primul pumn în nas timpul e ochiul băgat și adormit între două amintiri difuze dar plăcute mirosind a pâine prăjită sticlă de lapte cu capac
una gri
din dimineață-n dimineață gândurile se adună lichide pe pervaz e un fel de ritual, zic, să mă liniștesc, pune punct. pune dop. un gând îl ajunge din urmă pe celălalt nu știu de unde are atâta viteză toate gândurile se
una gri
din dimineață-n dimineață gândurile se adună lichide pe pervaz e un fel de ritual, zic, să mă liniștesc, pune punct. pune dop. un gând îl ajunge din urmă pe celălalt nu știu de unde are atâta viteză toate gândurile se