Posts Tagged 'lucruri'
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
sunet
și sunt verile care vin și trec copacii care-și scutură sânii stropindu-ne cu laptele lor uscat desfrunzit ne pierdem în pântecul pădurii adulmecând căldura sufletelor leneșe ce parcă trag să moară după atâția ș-atâția ani de arșiță și sunt verile
sunet
și sunt verile care vin și trec copacii care-și scutură sânii stropindu-ne cu laptele lor uscat desfrunzit ne pierdem în pântecul pădurii adulmecând căldura sufletelor leneșe ce parcă trag să moară după atâția ș-atâția ani de arșiță și sunt verile
SEO
cea mai frumoasă noapte cea în care te-ai spălat cu cel mai bun șampon de pe piață apoi ai folosit balsam pentru femei puternice și inteligente care își doresc un loc de muncă sigur și bine plătit stăteam nepăsători și
SEO
cea mai frumoasă noapte cea în care te-ai spălat cu cel mai bun șampon de pe piață apoi ai folosit balsam pentru femei puternice și inteligente care își doresc un loc de muncă sigur și bine plătit stăteam nepăsători și
gustul mersului trenurilor
și îi arătam cu degetul pe cei care nu voiam să-și schimbe papucii de casă puțin rupți descusuți cu bucăți de talpă desprinse dar tălpile atât de acasă și simt acum cum gândurile și bucăți din suflet se desprind și
gustul mersului trenurilor
și îi arătam cu degetul pe cei care nu voiam să-și schimbe papucii de casă puțin rupți descusuți cu bucăți de talpă desprinse dar tălpile atât de acasă și simt acum cum gândurile și bucăți din suflet se desprind și
plin sezon
netulburată e încăpățânarea cu care găurile din suflet refuză să se umple avem spectatori două grupuri de turiști marea lor majoritate familii vin și-și fac fotografii pe buzele abisurilor noastre magistral! exclamă o duduie proaspăt ieșită cu dinții dintr-o salată
plin sezon
netulburată e încăpățânarea cu care găurile din suflet refuză să se umple avem spectatori două grupuri de turiști marea lor majoritate familii vin și-și fac fotografii pe buzele abisurilor noastre magistral! exclamă o duduie proaspăt ieșită cu dinții dintr-o salată
sunete
orașul scârțâie delicat suficient de puternic să-ți distrugă mica simfonie a unui vis erectil matinal mașina de fiert bolborosește ucigând speranța de viață a microorganismelor din apa pură respectiv un descendent al familiei Iglesias guiță disperat despre dramele unui mascul
sunete
orașul scârțâie delicat suficient de puternic să-ți distrugă mica simfonie a unui vis erectil matinal mașina de fiert bolborosește ucigând speranța de viață a microorganismelor din apa pură respectiv un descendent al familiei Iglesias guiță disperat despre dramele unui mascul
scheletele viitoarelor războaie VIII
practic putea sta ore în șir cu ochii nemișcați privind în plin privirile lui extrem de consistente au fost măsurate de mai multe echipe de oameni de știință care l-au studiat ore în șir asta când a rămas în acea
scheletele viitoarelor războaie VIII
practic putea sta ore în șir cu ochii nemișcați privind în plin privirile lui extrem de consistente au fost măsurate de mai multe echipe de oameni de știință care l-au studiat ore în șir asta când a rămas în acea
măsuri
Între spaime e fix atâta loc ca între fericiri. Strecori o noapte ici, vâri o respirație colo. Un tremur răsare din pământul ăsta steril ca o floare rară; viața ei e măsura catastrofei. Lumina există pentru că frunzele ei o
măsuri
Între spaime e fix atâta loc ca între fericiri. Strecori o noapte ici, vâri o respirație colo. Un tremur răsare din pământul ăsta steril ca o floare rară; viața ei e măsura catastrofei. Lumina există pentru că frunzele ei o
flămând
în fiecare palmă dintre cele douăsprezece am câte opt curcubeie marinate mi-e o foame teribilă de lumină așa încât le rotesc până încep să văd cât se poate de limpede marginile fustei disperării are un tiv frumos terminat într-o dantelă
flămând
în fiecare palmă dintre cele douăsprezece am câte opt curcubeie marinate mi-e o foame teribilă de lumină așa încât le rotesc până încep să văd cât se poate de limpede marginile fustei disperării are un tiv frumos terminat într-o dantelă
jurnal: peria albastră de plastic
Oricât de concentrați am fi, ne pierdem ușor esența într-un simbol. Un tramvai care pleacă, o șină care rămâne. Un tei care se scutură. Umbra unei frunze de castan. Culoarea unui păr. Un pistrui, o aluniță. Un genunchi. O banchetă
jurnal: peria albastră de plastic
Oricât de concentrați am fi, ne pierdem ușor esența într-un simbol. Un tramvai care pleacă, o șină care rămâne. Un tei care se scutură. Umbra unei frunze de castan. Culoarea unui păr. Un pistrui, o aluniță. Un genunchi. O banchetă
semantică posibilă II
a îmblânzi = a împânzi pe cineva cu blană strănut = strămoșul unei nuci răsărit = individ care merge cu soarele-n ceafă ipotenuză = muza de la Ipotești a întreține = a ține un obiect într-o stare suspendată fără a-l
semantică posibilă II
a îmblânzi = a împânzi pe cineva cu blană strănut = strămoșul unei nuci răsărit = individ care merge cu soarele-n ceafă ipotenuză = muza de la Ipotești a întreține = a ține un obiect într-o stare suspendată fără a-l
nesătul
pământul prinse a dudui lovi aerul cu ape despicate în plase înaintam pe străzi ca peștii captivi ai acestui monstru pământul lovea cerul cu ape cerul nesătul deschidea gurile cu danturi din clădiri pe care le-am cariat încă de acum
nesătul
pământul prinse a dudui lovi aerul cu ape despicate în plase înaintam pe străzi ca peștii captivi ai acestui monstru pământul lovea cerul cu ape cerul nesătul deschidea gurile cu danturi din clădiri pe care le-am cariat încă de acum
așa
așa, cum privesc între răsărit și apus, văd foarte clar cum lumina șterge lumea rotund, fără să mai lase loc interpretărilor, putem fi o orchestră de viori ascuțite sau de contrabași gravi, lumina nu ne-ar auzi, ar mătura lumea cu
așa
așa, cum privesc între răsărit și apus, văd foarte clar cum lumina șterge lumea rotund, fără să mai lase loc interpretărilor, putem fi o orchestră de viori ascuțite sau de contrabași gravi, lumina nu ne-ar auzi, ar mătura lumea cu
o carne albă fierbinte
cu o mișcare sigură precisă programată și repetată probabil cu mult timp înainte toate farurile din toate porturile lumii și-au întors oglinzile spre noi privindu-ne fix cu fasciculul acela puternic ieșind ca din ochiul unui ciclop din gura inundată cu
o carne albă fierbinte
cu o mișcare sigură precisă programată și repetată probabil cu mult timp înainte toate farurile din toate porturile lumii și-au întors oglinzile spre noi privindu-ne fix cu fasciculul acela puternic ieșind ca din ochiul unui ciclop din gura inundată cu
drilling me softly
i-a dat una în tarele capului apoi a invitat-o la o plimbare cu mașina de tuns în centrul de greutate al orașului trotuarele erau date cu lac de unghii totul strălucea de-ți învolbura ochii de pisică pe străzi se grăbeau
drilling me softly
i-a dat una în tarele capului apoi a invitat-o la o plimbare cu mașina de tuns în centrul de greutate al orașului trotuarele erau date cu lac de unghii totul strălucea de-ți învolbura ochii de pisică pe străzi se grăbeau
o dramă în două acte. cu autobuz.
actul I din spate se aude deja respirația gâfâită a controloarei lipită peste o voce spartă ciobită de munți de țigări Snagov apoi Winchester și mai nou Kent light i-a părut rău când au dat faliment fabricile românești de țigări
o dramă în două acte. cu autobuz.
actul I din spate se aude deja respirația gâfâită a controloarei lipită peste o voce spartă ciobită de munți de țigări Snagov apoi Winchester și mai nou Kent light i-a părut rău când au dat faliment fabricile românești de țigări
croitorie
sunt gămălia de ac a unui ac de gămălie în care trăiește un elefat pufos făcut tot din vată de zahăr stropită cu sare din lacrimi culese din boabe de struguri din viță de vie agățată-n frunțile fetelor de peste
croitorie
sunt gămălia de ac a unui ac de gămălie în care trăiește un elefat pufos făcut tot din vată de zahăr stropită cu sare din lacrimi culese din boabe de struguri din viță de vie agățată-n frunțile fetelor de peste
pân’la vamă și-napoi
pentru a câta oară o să mă urc mâine în măr o să mușc din câteva merișoare abia scăpate de petale o să strâmb din nas o să mi se facă gura pungă o să înjur o să alunec o
pân’la vamă și-napoi
pentru a câta oară o să mă urc mâine în măr o să mușc din câteva merișoare abia scăpate de petale o să strâmb din nas o să mi se facă gura pungă o să înjur o să alunec o
și, din nou
să privim liniștiți de pe aceeași bancă de acum douăsuteoptzecișișase de ani cum crește seva-n bicepsul plantelor lasă-mă să mă uit în gâtlejul tău să văd cum îți înverzesc vorbele uite cuvântul trăiesc miroase a salcâm nu te lăsa impresionată
și, din nou
să privim liniștiți de pe aceeași bancă de acum douăsuteoptzecișișase de ani cum crește seva-n bicepsul plantelor lasă-mă să mă uit în gâtlejul tău să văd cum îți înverzesc vorbele uite cuvântul trăiesc miroase a salcâm nu te lăsa impresionată
unghiuri
sunt atât de fericit încât mi-au țâșnit niște lacrimi oblice din piept, ce au căutat în piept, ați putea întreba, și cred că veți întreba, ei bine, plămânii mei sunt oblici, am spus-o și pe asta, nu-mi plac confesiunile astea
unghiuri
sunt atât de fericit încât mi-au țâșnit niște lacrimi oblice din piept, ce au căutat în piept, ați putea întreba, și cred că veți întreba, ei bine, plămânii mei sunt oblici, am spus-o și pe asta, nu-mi plac confesiunile astea