Posts Tagged 'moarte'
iarna
pământul era roșu înghițea sfârâind lacrimi și oameni era ceva îngrozitor de firesc în felul în care trupurile și lichidele ni se scurgeau în crevasele acelea fierbinți nimeni nu protesta pentru că pământului îi era foame
iarna
pământul era roșu înghițea sfârâind lacrimi și oameni era ceva îngrozitor de firesc în felul în care trupurile și lichidele ni se scurgeau în crevasele acelea fierbinți nimeni nu protesta pentru că pământului îi era foame
puteam să rămân, dar nu exista pedeapsă
puteam foarte bine să rămân în bucata mea de iarbă sub bucata mea de cer acolo unde vântul nu scoate niciun sunet acolo unde lumina gâdilă ușor timpanele acolo unde muzica se ridică din pământ ca niște izvoare fierbinți și
puteam să rămân, dar nu exista pedeapsă
puteam foarte bine să rămân în bucata mea de iarbă sub bucata mea de cer acolo unde vântul nu scoate niciun sunet acolo unde lumina gâdilă ușor timpanele acolo unde muzica se ridică din pământ ca niște izvoare fierbinți și
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
iepele
ne îmbătaserăm rău în noaptea aia am vomitat lumină unul peste altul până n-am mai rămas nimic dimineață ne pipăiam ca două cârtițe ne adulmecam pielea pleoapele ne atârnau grele inutile aproape până la pământ abia mai puteam sta în picioare auzeam cum
iepele
ne îmbătaserăm rău în noaptea aia am vomitat lumină unul peste altul până n-am mai rămas nimic dimineață ne pipăiam ca două cârtițe ne adulmecam pielea pleoapele ne atârnau grele inutile aproape până la pământ abia mai puteam sta în picioare auzeam cum
o limbă necunoscută
uneori nopțile se ridică din mine femei cu brațele cărămizii ca un abur nişte fantome perfect palpabile uneori vorbesc între ele /mereu într-o limbă necunoscută/ formând cuvinte din sunete care nu seamănă nici cu vocalele nici cu consoanele alăturări stranii
o limbă necunoscută
uneori nopțile se ridică din mine femei cu brațele cărămizii ca un abur nişte fantome perfect palpabile uneori vorbesc între ele /mereu într-o limbă necunoscută/ formând cuvinte din sunete care nu seamănă nici cu vocalele nici cu consoanele alăturări stranii
comemorarea intrării în ființă
copiii din noi au adormit deja începe noaptea albă a acestor trupuri ambulante care călătoresc din amintire în amintire greoaie grotești lipsite de orice fel de farmec sau conținut plutesc ca niște nori cărnoși peste lumea tăcută a celor de
comemorarea intrării în ființă
copiii din noi au adormit deja începe noaptea albă a acestor trupuri ambulante care călătoresc din amintire în amintire greoaie grotești lipsite de orice fel de farmec sau conținut plutesc ca niște nori cărnoși peste lumea tăcută a celor de
două veioze de culori diferite
era preadevreme dar sângele nostru a insistat să ne facă praf oasele și să le inhaleze mă agățasem destul de ferm de ziua aia dar un simplu tremur de bărbie m-a desprins camera era sufocată de o respirație necunoscută pe
două veioze de culori diferite
era preadevreme dar sângele nostru a insistat să ne facă praf oasele și să le inhaleze mă agățasem destul de ferm de ziua aia dar un simplu tremur de bărbie m-a desprins camera era sufocată de o respirație necunoscută pe
ne obișnuim imediat
fețele ne stau ore în șir la coadă să intre în școli să învețe să lumineze chiar să ardă dacă este nevoie întunericul ne arde tălpile și ne întrebăm /printre dinții minții ca și cum gândurile ar avea o gură/
ne obișnuim imediat
fețele ne stau ore în șir la coadă să intre în școli să învețe să lumineze chiar să ardă dacă este nevoie întunericul ne arde tălpile și ne întrebăm /printre dinții minții ca și cum gândurile ar avea o gură/
suntem deja extraordinar de pierduți
oasele trosnesc liniștit în noi încălzindu-ne pentru ultima oară ne mușcăm cuminți micile bucăți din viitor suficient cât să nu mai știm ce aduce ziua de mâine uităm că va veni ziua de mâine și probabil asta ne-ar putea face mai
suntem deja extraordinar de pierduți
oasele trosnesc liniștit în noi încălzindu-ne pentru ultima oară ne mușcăm cuminți micile bucăți din viitor suficient cât să nu mai știm ce aduce ziua de mâine uităm că va veni ziua de mâine și probabil asta ne-ar putea face mai
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
în stânga și-n dreapta
aproximativ 40 de grame de proteine pe zi fibrele care ajută la digestie încet dar totuși prea repede încep să-mi pierd degetele în lupta cu haosul eternitatea îmi înghite elasticitatea pielii oasele mele devin niște bețe cu care indic mereu
în stânga și-n dreapta
aproximativ 40 de grame de proteine pe zi fibrele care ajută la digestie încet dar totuși prea repede încep să-mi pierd degetele în lupta cu haosul eternitatea îmi înghite elasticitatea pielii oasele mele devin niște bețe cu care indic mereu
micro-scop
vestea zboară pe deasupra noastră cu aripile lăbărțate secătuite de distanțe ferindu-se de împovărări inutile de vânt potrivnic de gheață de arșiță vestea ne vede pe toți în egală măsură ne deslușește rapid cefele sau chipurile în funcție de ora
micro-scop
vestea zboară pe deasupra noastră cu aripile lăbărțate secătuite de distanțe ferindu-se de împovărări inutile de vânt potrivnic de gheață de arșiță vestea ne vede pe toți în egală măsură ne deslușește rapid cefele sau chipurile în funcție de ora
acolo
bineînțeles ce credeați ne-am înghesuit acolo cu toții în spațiul acela mic și întunecat acolo unde nu exista decât un singur munte pe care îl priveam cu toții din unghiuri diferite – uite cum se naște filozofia, zicea unul –
acolo
bineînțeles ce credeați ne-am înghesuit acolo cu toții în spațiul acela mic și întunecat acolo unde nu exista decât un singur munte pe care îl priveam cu toții din unghiuri diferite – uite cum se naște filozofia, zicea unul –
galben
(lui Octave Blenchea) sub abajurul galben din bucătăria înghețată da chiar acolo unde începeau să fiarbă pentru prima oară gândurile din carne după ce simțiseră gloanțele reci ale primelor sfârcuri pe piele după ce se prăbușiseră tulburate sub elefanții de
galben
(lui Octave Blenchea) sub abajurul galben din bucătăria înghețată da chiar acolo unde începeau să fiarbă pentru prima oară gândurile din carne după ce simțiseră gloanțele reci ale primelor sfârcuri pe piele după ce se prăbușiseră tulburate sub elefanții de
ne luăm prea în serios
sunt nopți în care cămășile de noapte pufnesc într-un râs cum n-am mai văzut gurile li se cască aproape grotesc lăsând la iveală sâni proaspeți ca boabele de rouă ne izbucnesc râsete pe sub piele transpirând fericire se fac cozi
ne luăm prea în serios
sunt nopți în care cămășile de noapte pufnesc într-un râs cum n-am mai văzut gurile li se cască aproape grotesc lăsând la iveală sâni proaspeți ca boabele de rouă ne izbucnesc râsete pe sub piele transpirând fericire se fac cozi
de aici încolo
au început să se sfărâme în mine templele construite de alții ferestre mari cu geamuri limpezi templele astea care mă privesc ca niște copii de care începe să-mi fie milă din ferestrele lor se scurg lacrimi luminoase în care am
de aici încolo
au început să se sfărâme în mine templele construite de alții ferestre mari cu geamuri limpezi templele astea care mă privesc ca niște copii de care începe să-mi fie milă din ferestrele lor se scurg lacrimi luminoase în care am
miniatură despre începutul lumii
ne-am întins unul lângă celălalt așteptând începutul lumii vecinul foșnind un ziar pe veceu câinele lui singur gândindu-se alb-negru la o coadă ridicată stufoasă nici nu-și mai amintea a cui a fost vecinul foșnește mica publicitate sonorul televizorului a intrat
miniatură despre începutul lumii
ne-am întins unul lângă celălalt așteptând începutul lumii vecinul foșnind un ziar pe veceu câinele lui singur gândindu-se alb-negru la o coadă ridicată stufoasă nici nu-și mai amintea a cui a fost vecinul foșnește mica publicitate sonorul televizorului a intrat
pauză
Mandibulele, gurile, buzele încep să se miște nefiresc, absorbind cuvintele, lingându-ne praful sonor al cuvintelor de pe timpane, mestecând literă după literă, într-o dinamică absurdă, necunoscută și bizară. Nimic nu seamănă cu scenele amuzante din filme în care secvențele sunt
pauză
Mandibulele, gurile, buzele încep să se miște nefiresc, absorbind cuvintele, lingându-ne praful sonor al cuvintelor de pe timpane, mestecând literă după literă, într-o dinamică absurdă, necunoscută și bizară. Nimic nu seamănă cu scenele amuzante din filme în care secvențele sunt
feel desh
mi s-au albăstrit gleznele erai întinsă lângă mine îți curgea ceață din urechi am crezut că a venit în sfârșit momentul să chem doctorul și preotul să se termine toate dar pe ușă au intrat trei elefanți cu colți de
feel desh
mi s-au albăstrit gleznele erai întinsă lângă mine îți curgea ceață din urechi am crezut că a venit în sfârșit momentul să chem doctorul și preotul să se termine toate dar pe ușă au intrat trei elefanți cu colți de
oculistul
devenise așa un fel de cursă contra altimetru îi vedeam doar înălțimile îmi vedea numai ascunzișurile mă păcălisem și nu voiam să recunosc mi s-a părut straniu de la început dar am avut încredere în rațiune m-am mirat de ce
oculistul
devenise așa un fel de cursă contra altimetru îi vedeam doar înălțimile îmi vedea numai ascunzișurile mă păcălisem și nu voiam să recunosc mi s-a părut straniu de la început dar am avut încredere în rațiune m-am mirat de ce