Posts Tagged 'moarte'
flashing flesh
drumul până la gară mirosul de burduf de cauciuc din troleibuz cu riduri groase bătrâne prin care vedeai asfaltul alergând bețele de mikado în care mă înțepam bruma albă de pe struguri curul ascuțit de viespe bondarii legați cu ață
flashing flesh
drumul până la gară mirosul de burduf de cauciuc din troleibuz cu riduri groase bătrâne prin care vedeai asfaltul alergând bețele de mikado în care mă înțepam bruma albă de pe struguri curul ascuțit de viespe bondarii legați cu ață
mor cu găleata
uite-așa exact în loc să-mi beau toamna dintr-o cană mov pe care sfinți de porțelan au plâns cu lacrimi albe mă bărbieresc oglindindu-mi vârful bărbiei în niște resturi de-ale tale care nu ți-au mai încăput pe sub piele și realizez
mor cu găleata
uite-așa exact în loc să-mi beau toamna dintr-o cană mov pe care sfinți de porțelan au plâns cu lacrimi albe mă bărbieresc oglindindu-mi vârful bărbiei în niște resturi de-ale tale care nu ți-au mai încăput pe sub piele și realizez
disclaimer
Toate ideile despre care scriu nu îmi aparțin. Le-am găsit inundate, într-un subsol sărăcios din Piața Iancului, în București, în mațele unei vile a cărei mansardă am locuit-o câțiva ani. Am mai găsit acolo niște cioburi de sânge, un disc
disclaimer
Toate ideile despre care scriu nu îmi aparțin. Le-am găsit inundate, într-un subsol sărăcios din Piața Iancului, în București, în mațele unei vile a cărei mansardă am locuit-o câțiva ani. Am mai găsit acolo niște cioburi de sânge, un disc
distantadintremine.ro
de ceva vreme nu mi-am mai citit în dinți îi poți vedea cum strălucesc noapte de noapte pe cerul gurii i-am smuls pe toți nu mai puteam suporta să-i văd mușcând din tine de ceva vreme nu mi-am mai frânt
distantadintremine.ro
de ceva vreme nu mi-am mai citit în dinți îi poți vedea cum strălucesc noapte de noapte pe cerul gurii i-am smuls pe toți nu mai puteam suporta să-i văd mușcând din tine de ceva vreme nu mi-am mai frânt
condens pe gleznă
torn întuneric fierbinte prin mine pavez cu el drumuri netede spre trecut spre viitor spre chiar acum când brațul descărnat al unei femei compus din oase albe pure legate printr-o mecanică pe care nu mi-am propus să o înțeleg vreodată
condens pe gleznă
torn întuneric fierbinte prin mine pavez cu el drumuri netede spre trecut spre viitor spre chiar acum când brațul descărnat al unei femei compus din oase albe pure legate printr-o mecanică pe care nu mi-am propus să o înțeleg vreodată
despre morți, numai de mine
și dacă locurile noastre de veci ar fi în oasele altuia să săpăm acolo gropi să ne ascundem în sicrie fragile albe dintr-o spumă tare care ne-a crescut încet în suflet învățându-ne cum să murim unul în celălalt sau poate
despre morți, numai de mine
și dacă locurile noastre de veci ar fi în oasele altuia să săpăm acolo gropi să ne ascundem în sicrie fragile albe dintr-o spumă tare care ne-a crescut încet în suflet învățându-ne cum să murim unul în celălalt sau poate
puțin înăuntru
două degete sau poate toată palma transpirate nu nu vreau să le șterg vreau doar să le adaug atunci când sunt întrebat ce vreți să adăugați? nu e nimic mai frumos decât să adaugi două degete sau poate toată palma
puțin înăuntru
două degete sau poate toată palma transpirate nu nu vreau să le șterg vreau doar să le adaug atunci când sunt întrebat ce vreți să adăugați? nu e nimic mai frumos decât să adaugi două degete sau poate toată palma
cronică teatrală microlosală în câteva acte
de fiecare dată când oamenii își dau viața pe gât îmi vine norul de ducă îmi prind degetele într-o horă de zece persoane nici mai mult nici mai puțin și cânt o doină într-n femur trist închid ferestrele buzele nările
cronică teatrală microlosală în câteva acte
de fiecare dată când oamenii își dau viața pe gât îmi vine norul de ducă îmi prind degetele într-o horă de zece persoane nici mai mult nici mai puțin și cânt o doină într-n femur trist închid ferestrele buzele nările
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.
începând de azi, îmi falsific viitorul
acum că am măturat toate firimiturile trecutului că am hrănit și îndestulat toate bestiile stărilor care mușcau din mine neîncetat că mi-au mai rămas câțiva stropi de luciditate pe care nu vreau să-i dau morții care-mi cerșește timp lângă blidele
începând de azi, îmi falsific viitorul
acum că am măturat toate firimiturile trecutului că am hrănit și îndestulat toate bestiile stărilor care mușcau din mine neîncetat că mi-au mai rămas câțiva stropi de luciditate pe care nu vreau să-i dau morții care-mi cerșește timp lângă blidele
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
până la urmă vine ceva care nu mai vine
ce poate fi mai emoționant decât o gură de lapte cald m-am îngrămădit și eu în colțul acela în care s-a strâns lumea să admire trupurile goale splendide ale unor ore din trecut ce frumoase erau despletite nărăvașe cu pielea
până la urmă vine ceva care nu mai vine
ce poate fi mai emoționant decât o gură de lapte cald m-am îngrămădit și eu în colțul acela în care s-a strâns lumea să admire trupurile goale splendide ale unor ore din trecut ce frumoase erau despletite nărăvașe cu pielea
venise vremea să oprim radioul
ce frumoase erau nopțile în care ne îmbrăcam frigul în transpirație îmi cereai încă o lingură de dulceață de gutui nu a venit încă vremea îți spuneam și încercam să închid vara mai devreme să nu te las flămândă cu
venise vremea să oprim radioul
ce frumoase erau nopțile în care ne îmbrăcam frigul în transpirație îmi cereai încă o lingură de dulceață de gutui nu a venit încă vremea îți spuneam și încercam să închid vara mai devreme să nu te las flămândă cu
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
you’re mine, bitch
de fiecare dată când îi ating antebrațul degetele mele îi lasă o dâră neverosimilă roșiatică ușor irizată de niște vase de sânge fine proaspăt sparte ca și cum n-aș fi atins-o ci aș fi strâns-o cu putere minute în șir
you’re mine, bitch
de fiecare dată când îi ating antebrațul degetele mele îi lasă o dâră neverosimilă roșiatică ușor irizată de niște vase de sânge fine proaspăt sparte ca și cum n-aș fi atins-o ci aș fi strâns-o cu putere minute în șir
cu gura plină
inevitabil cuvintele pe care le-am spus mor ne cad la picioare morți de diferite culori lungimi sensuri ne privesc rece de pe caldarâm le trosnesc oasele când le călcăm trupurile n-avem ce să facem cumva trebuie să mergem mai departe
cu gura plină
inevitabil cuvintele pe care le-am spus mor ne cad la picioare morți de diferite culori lungimi sensuri ne privesc rece de pe caldarâm le trosnesc oasele când le călcăm trupurile n-avem ce să facem cumva trebuie să mergem mai departe
jurnal: the time of my life
pentru că nu aveam nici măcar televizor color pentru că probabil primul film străin pe care l-am văzut a fost Superman sau Star Wars pentru că nu aveam unde să mă uit la filme apoi au apărut aparatele video și
jurnal: the time of my life
pentru că nu aveam nici măcar televizor color pentru că probabil primul film străin pe care l-am văzut a fost Superman sau Star Wars pentru că nu aveam unde să mă uit la filme apoi au apărut aparatele video și
never let me down. adaptare
tristețile sunt mai înțelepte ni se așază pe umeri cu trupurile grele zboară odată cu noi fără niciun efort mișcări calculate reflexe învățate în atâția ș-atâția ani minciunile nu mai smulg respirații adânci din noi ancore din aer care se
never let me down. adaptare
tristețile sunt mai înțelepte ni se așază pe umeri cu trupurile grele zboară odată cu noi fără niciun efort mișcări calculate reflexe învățate în atâția ș-atâția ani minciunile nu mai smulg respirații adânci din noi ancore din aer care se
scheletele viitoarelor războaie IX
și probabil veți avea impertinența să ne îmbrăcăm frumos să ne călcăm cu frunțile fierbinți cămășile fricii să fim prezentabili când avem această discuție să trecem nepăsători pe lângă G. care de când a început războiul povestește filme vechi unele
scheletele viitoarelor războaie IX
și probabil veți avea impertinența să ne îmbrăcăm frumos să ne călcăm cu frunțile fierbinți cămășile fricii să fim prezentabili când avem această discuție să trecem nepăsători pe lângă G. care de când a început războiul povestește filme vechi unele
scheletele viitoarelor războaie VIII
practic putea sta ore în șir cu ochii nemișcați privind în plin privirile lui extrem de consistente au fost măsurate de mai multe echipe de oameni de știință care l-au studiat ore în șir asta când a rămas în acea
scheletele viitoarelor războaie VIII
practic putea sta ore în șir cu ochii nemișcați privind în plin privirile lui extrem de consistente au fost măsurate de mai multe echipe de oameni de știință care l-au studiat ore în șir asta când a rămas în acea