Posts Tagged 'nopti'
iepele
ne îmbătaserăm rău în noaptea aia am vomitat lumină unul peste altul până n-am mai rămas nimic dimineață ne pipăiam ca două cârtițe ne adulmecam pielea pleoapele ne atârnau grele inutile aproape până la pământ abia mai puteam sta în picioare auzeam cum
iepele
ne îmbătaserăm rău în noaptea aia am vomitat lumină unul peste altul până n-am mai rămas nimic dimineață ne pipăiam ca două cârtițe ne adulmecam pielea pleoapele ne atârnau grele inutile aproape până la pământ abia mai puteam sta în picioare auzeam cum
o limbă necunoscută
uneori nopțile se ridică din mine femei cu brațele cărămizii ca un abur nişte fantome perfect palpabile uneori vorbesc între ele /mereu într-o limbă necunoscută/ formând cuvinte din sunete care nu seamănă nici cu vocalele nici cu consoanele alăturări stranii
o limbă necunoscută
uneori nopțile se ridică din mine femei cu brațele cărămizii ca un abur nişte fantome perfect palpabile uneori vorbesc între ele /mereu într-o limbă necunoscută/ formând cuvinte din sunete care nu seamănă nici cu vocalele nici cu consoanele alăturări stranii
login
sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem
login
sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem
ne-a intrat detergent în stilouri
nopțile ni se ridică umbrele de pe rânduri cuvinte goale umblă despuiate prin camere trecând prin pereți fără niciun fel de delicatețe se răzbună pe tăcere violând-o repetat cu mădularele lor noduroase sub ochii neputincioși ai poliției gândurilor care o
ne-a intrat detergent în stilouri
nopțile ni se ridică umbrele de pe rânduri cuvinte goale umblă despuiate prin camere trecând prin pereți fără niciun fel de delicatețe se răzbună pe tăcere violând-o repetat cu mădularele lor noduroase sub ochii neputincioși ai poliției gândurilor care o
pătura de mohair și un telefon din unt
Erau cam -5 grade afară. Poate chiar mai puțin. Geamurile înfloriseră pe la colțuri, dar gândul nu zăbovea mult la dincolo: în cameră mirosea a țuică fiartă cu piper. Unii pun și frunze de dafin, da’ mie nu-m’ place, zicea C.
pătura de mohair și un telefon din unt
Erau cam -5 grade afară. Poate chiar mai puțin. Geamurile înfloriseră pe la colțuri, dar gândul nu zăbovea mult la dincolo: în cameră mirosea a țuică fiartă cu piper. Unii pun și frunze de dafin, da’ mie nu-m’ place, zicea C.
un nasture era tot ce contá
atâta magie în jurul unei simple intrări pe ușă proiectam trupuri brațe coapse în spațiul întunecat al micii mele vămi – un hol în capul scărilor o bucată de ciment mozaicat pe care eu nu puteam sta drept din cauza
un nasture era tot ce contá
atâta magie în jurul unei simple intrări pe ușă proiectam trupuri brațe coapse în spațiul întunecat al micii mele vămi – un hol în capul scărilor o bucată de ciment mozaicat pe care eu nu puteam sta drept din cauza
rău de adâncime
ți-am prins în păr pentru a nu știu câta oară o agrafă lichidă din ploaia de azi-noapte străluceai ca un fulger numai când voiai tu numai când fricțiunea dintre lumile noastre devenea insuportabilă pentru a nu știu câta oară ți-ai
rău de adâncime
ți-am prins în păr pentru a nu știu câta oară o agrafă lichidă din ploaia de azi-noapte străluceai ca un fulger numai când voiai tu numai când fricțiunea dintre lumile noastre devenea insuportabilă pentru a nu știu câta oară ți-ai
să mă ții la curent
tu care mi-ai spart timpanul cu umărul tău care șușotește încoace și-ncolo într-un groaznic du-te-vino val după val curățându-mă de cuvinte grele care mă apăsau ca niște alge grele chiar aici în spatele urechii unde n-am lăsat nici măcar armatele
să mă ții la curent
tu care mi-ai spart timpanul cu umărul tău care șușotește încoace și-ncolo într-un groaznic du-te-vino val după val curățându-mă de cuvinte grele care mă apăsau ca niște alge grele chiar aici în spatele urechii unde n-am lăsat nici măcar armatele
cum să obții un abdomen de vis în 30 de zile
Ai tăcut brusc, ai luat cartea de pe noptieră, ai intrat cu degetul în ea ajutată de semnul de carte pe care ți l-am adus din Hong-Kong, pătat de cafea, franjurit. Cartea e nouă, ai cumpărat-o acum două zile. Deasupra
cum să obții un abdomen de vis în 30 de zile
Ai tăcut brusc, ai luat cartea de pe noptieră, ai intrat cu degetul în ea ajutată de semnul de carte pe care ți l-am adus din Hong-Kong, pătat de cafea, franjurit. Cartea e nouă, ai cumpărat-o acum două zile. Deasupra
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
nani
noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu
nani
noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
you’re mine, bitch
de fiecare dată când îi ating antebrațul degetele mele îi lasă o dâră neverosimilă roșiatică ușor irizată de niște vase de sânge fine proaspăt sparte ca și cum n-aș fi atins-o ci aș fi strâns-o cu putere minute în șir
you’re mine, bitch
de fiecare dată când îi ating antebrațul degetele mele îi lasă o dâră neverosimilă roșiatică ușor irizată de niște vase de sânge fine proaspăt sparte ca și cum n-aș fi atins-o ci aș fi strâns-o cu putere minute în șir
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
jurnal: the time of my life
pentru că nu aveam nici măcar televizor color pentru că probabil primul film străin pe care l-am văzut a fost Superman sau Star Wars pentru că nu aveam unde să mă uit la filme apoi au apărut aparatele video și
jurnal: the time of my life
pentru că nu aveam nici măcar televizor color pentru că probabil primul film străin pe care l-am văzut a fost Superman sau Star Wars pentru că nu aveam unde să mă uit la filme apoi au apărut aparatele video și
energie neagră
păi bine mă fir’aț’ai dreacu’ nici marele univers nu mi l-ați lăsat în pace fără negreli și supărări și nenorociri așa face omul când nu-și poate explica și eu care credeam în puritatea lumii în locul acela sublim în care
energie neagră
păi bine mă fir’aț’ai dreacu’ nici marele univers nu mi l-ați lăsat în pace fără negreli și supărări și nenorociri așa face omul când nu-și poate explica și eu care credeam în puritatea lumii în locul acela sublim în care
un bilet la clasa a II-a
din vânt mi-am făcut pâine m-am tot hrănit așa visând am visat servieta tatălui meu trusa maronie în care-și ținea stetoscopul teancul de rețete îngălbenite de vreme tensiometrul bătrân cu furtunele de plastic uzate și întărite pline de riduri am
un bilet la clasa a II-a
din vânt mi-am făcut pâine m-am tot hrănit așa visând am visat servieta tatălui meu trusa maronie în care-și ținea stetoscopul teancul de rețete îngălbenite de vreme tensiometrul bătrân cu furtunele de plastic uzate și întărite pline de riduri am
o carne albă fierbinte
cu o mișcare sigură precisă programată și repetată probabil cu mult timp înainte toate farurile din toate porturile lumii și-au întors oglinzile spre noi privindu-ne fix cu fasciculul acela puternic ieșind ca din ochiul unui ciclop din gura inundată cu
o carne albă fierbinte
cu o mișcare sigură precisă programată și repetată probabil cu mult timp înainte toate farurile din toate porturile lumii și-au întors oglinzile spre noi privindu-ne fix cu fasciculul acela puternic ieșind ca din ochiul unui ciclop din gura inundată cu
aș putea să te arunc cu încheietura mâinii
da cântă deja pițigoiul de primăvară sparge timpanul dimineții leneșe culegi repede de pe jos să nu îi văd bărbații sparți în cioburi care-ți rup nopțile cămașa de noapte atunci când zâmbești când asuzi și uite a venit primăvara miroase
aș putea să te arunc cu încheietura mâinii
da cântă deja pițigoiul de primăvară sparge timpanul dimineții leneșe culegi repede de pe jos să nu îi văd bărbații sparți în cioburi care-ți rup nopțile cămașa de noapte atunci când zâmbești când asuzi și uite a venit primăvara miroase
acum am timp
Sprijini coatele pe masă și-și împreună mâinile ca-ntr-o rugăciune. Privi prin dreapta degetelor încălecate, cercetând pe îndelete, ca pentru prima oară, obiectele din bucătăria prost luminată. Mușamaua galbenă cu flori roșii, mai întâi, tăiată în mii de locuri, cicatrici mai
acum am timp
Sprijini coatele pe masă și-și împreună mâinile ca-ntr-o rugăciune. Privi prin dreapta degetelor încălecate, cercetând pe îndelete, ca pentru prima oară, obiectele din bucătăria prost luminată. Mușamaua galbenă cu flori roșii, mai întâi, tăiată în mii de locuri, cicatrici mai