Posts Tagged 'posibil'
amratatșianulăstanobelu’
ca mai toate ratările nu prea intensă nu prea rece nu prea tăioasă nu prea fierbinte mai scriem un pic mai ratăm un pic doamne dă-mi virginele care se ascund în spatele Nobelului ce frumoase sunt cum am ratat autobuzul
amratatșianulăstanobelu’
ca mai toate ratările nu prea intensă nu prea rece nu prea tăioasă nu prea fierbinte mai scriem un pic mai ratăm un pic doamne dă-mi virginele care se ascund în spatele Nobelului ce frumoase sunt cum am ratat autobuzul
una gri
din dimineață-n dimineață gândurile se adună lichide pe pervaz e un fel de ritual, zic, să mă liniștesc, pune punct. pune dop. un gând îl ajunge din urmă pe celălalt nu știu de unde are atâta viteză toate gândurile se
una gri
din dimineață-n dimineață gândurile se adună lichide pe pervaz e un fel de ritual, zic, să mă liniștesc, pune punct. pune dop. un gând îl ajunge din urmă pe celălalt nu știu de unde are atâta viteză toate gândurile se
ce ușoare suntem
ma duc în gară vin vagoane întregi cu flori de tei nu pot lipsi tocmai acum am lipsit atâția ani mi-au lipsit atâția ani stăteam în stradă și râuri de tei curgeau peste picioarele mele unele flori mi se opreau
ce ușoare suntem
ma duc în gară vin vagoane întregi cu flori de tei nu pot lipsi tocmai acum am lipsit atâția ani mi-au lipsit atâția ani stăteam în stradă și râuri de tei curgeau peste picioarele mele unele flori mi se opreau
accident
vântul suflă cu putere păsările par să zboare înapoi ce frumos ar fi să poți trece prin viața plutind ținând doar brațele desfăcute îmbrățișări care te lovesc întâmplări care-ți mângâie penajul tulburându-l cu niște vârtejuri acolo unde încep să se
accident
vântul suflă cu putere păsările par să zboare înapoi ce frumos ar fi să poți trece prin viața plutind ținând doar brațele desfăcute îmbrățișări care te lovesc întâmplări care-ți mângâie penajul tulburându-l cu niște vârtejuri acolo unde încep să se
fără sonor
și era atât de obosită, atât de obosită, își privi picioarele, le simți ca pe niște ancore pe care le târa prin deșertul camerei, simțea cum se deșiră toate mobilele și se prăbușesc fără zgomot, imagini fără sonor de la
fără sonor
și era atât de obosită, atât de obosită, își privi picioarele, le simți ca pe niște ancore pe care le târa prin deșertul camerei, simțea cum se deșiră toate mobilele și se prăbușesc fără zgomot, imagini fără sonor de la
alunecări
poate că într-adevăr nu e nimic greșit smocul ăsta de iarbă care iese pe balconul meu dintr-o crăpătură a cimentului dârele murdare pe care le lasă ploaia ca niște amintiri mereu prezente pe pereți floarea uscată de liliac care se
alunecări
poate că într-adevăr nu e nimic greșit smocul ăsta de iarbă care iese pe balconul meu dintr-o crăpătură a cimentului dârele murdare pe care le lasă ploaia ca niște amintiri mereu prezente pe pereți floarea uscată de liliac care se
timp
e când pe sub arcadele brațelor mele trec armatele cuvintelor tale, când oasele mele trosnesc în sobe străine, vecine, divine, când timbrele mi se lipesc de piele, expediindu-mă când de-a dreapta tâmplei tale, un apostol, când de-a stânga șoldului tău,
timp
e când pe sub arcadele brațelor mele trec armatele cuvintelor tale, când oasele mele trosnesc în sobe străine, vecine, divine, când timbrele mi se lipesc de piele, expediindu-mă când de-a dreapta tâmplei tale, un apostol, când de-a stânga șoldului tău,
un roșu aproape încăpător
o incredibilă capacitate de a concentra comprima lucrurile toată lumea se îndeasă într-o gărgăriță ca într-un gemantan roșu o jumătate de sferă în care încap fără să se strivească o jumătate de pâine proaspătă cu iaurt în sticlă cu gâtul
un roșu aproape încăpător
o incredibilă capacitate de a concentra comprima lucrurile toată lumea se îndeasă într-o gărgăriță ca într-un gemantan roșu o jumătate de sferă în care încap fără să se strivească o jumătate de pâine proaspătă cu iaurt în sticlă cu gâtul
piraña
sângele devine brusc flămând deschide gura suntem orbi dar degetele simt micul lanț muntos din spatele buzelor de un alb perfect munți lustruiți în tendoanele oasele ligamentele carnea și organele timpurilor trecute sângele se naște în alt sânge înghițindu-și imediat
piraña
sângele devine brusc flămând deschide gura suntem orbi dar degetele simt micul lanț muntos din spatele buzelor de un alb perfect munți lustruiți în tendoanele oasele ligamentele carnea și organele timpurilor trecute sângele se naște în alt sânge înghițindu-și imediat
bine, și dacă nu ești pregătit?
să te ridici din fotoliu să ai musculatura și osatura antrenate pentru îmbrățișare să ai buzunarele căptușite astfel încât cuvintele potrivite să nu-ți mai scape să nu mai cadă în mucegai să fie lumina perfectă pentru fotosinteză sau măcar pentru
bine, și dacă nu ești pregătit?
să te ridici din fotoliu să ai musculatura și osatura antrenate pentru îmbrățișare să ai buzunarele căptușite astfel încât cuvintele potrivite să nu-ți mai scape să nu mai cadă în mucegai să fie lumina perfectă pentru fotosinteză sau măcar pentru
orice, numai nu
cum ar fi să strângi între dinți un bob de strugure, să-ți curgă prin sânge gustul de strugure, să-l fi moștenit de la bunicul tău care strivea struguri între dinți, care-l moștenea de la bunicul lui care îl ținea într-un
orice, numai nu
cum ar fi să strângi între dinți un bob de strugure, să-ți curgă prin sânge gustul de strugure, să-l fi moștenit de la bunicul tău care strivea struguri între dinți, care-l moștenea de la bunicul lui care îl ținea într-un
în două
o rană deschisă de-am fi un șemineu din care ies flăcările sângelui nu mai pune mâna ce nu știi cum arde sângele? și tot nu ne-am potoli am căuta bureții indirecți cei care există dar nu s-au născut pentru noi
în două
o rană deschisă de-am fi un șemineu din care ies flăcările sângelui nu mai pune mâna ce nu știi cum arde sângele? și tot nu ne-am potoli am căuta bureții indirecți cei care există dar nu s-au născut pentru noi
cu toate că
aș putea fi în vârful degetelor o bulă infimă de aer decupată cumva prin/cu o peliculă invizibilă de restul aerului volum în volum film în film ființă în ființă peniță în peniță (mi s-a părut că rimează. rimelează) aș putea
cu toate că
aș putea fi în vârful degetelor o bulă infimă de aer decupată cumva prin/cu o peliculă invizibilă de restul aerului volum în volum film în film ființă în ființă peniță în peniță (mi s-a părut că rimează. rimelează) aș putea
când domnului P. i se îngroașă degetul
stimate domnule doctor îmi permiteți să fiu oarecum mai familiar cu dumneavoastră să vă încredințez un secret de care până și mie îmi este teamă uneori parcă nici nu mi-ar aparține parcă l-am citit în fugă într-o gazetă și acum
când domnului P. i se îngroașă degetul
stimate domnule doctor îmi permiteți să fiu oarecum mai familiar cu dumneavoastră să vă încredințez un secret de care până și mie îmi este teamă uneori parcă nici nu mi-ar aparține parcă l-am citit în fugă într-o gazetă și acum
pe vârfuri
orele trec tiptil sunt agrafa din părul unei femei îmbujorată de la cele două pahare de vin băute aproape pe nerăsuflate în fața celui de care ar vrea să-și lipească sânii goi în noaptea asta sunt butoniera unui bărbat înfierbântat
pe vârfuri
orele trec tiptil sunt agrafa din părul unei femei îmbujorată de la cele două pahare de vin băute aproape pe nerăsuflate în fața celui de care ar vrea să-și lipească sânii goi în noaptea asta sunt butoniera unui bărbat înfierbântat
pauza de masă
sună să plecăm să nu ne mai întoarcem să nu ne mai întoarcem spatele să întoarcem stilourile împotriva vremii să nu ne mai întoarcem din pauza de masă să ne urcăm într-un avion către Noua Zeelandă să ne urcăm într-un
pauza de masă
sună să plecăm să nu ne mai întoarcem să nu ne mai întoarcem spatele să întoarcem stilourile împotriva vremii să nu ne mai întoarcem din pauza de masă să ne urcăm într-un avion către Noua Zeelandă să ne urcăm într-un
oricât
oricât de mult ai vrea să scrii despre lucruri ajungi la oameni pumnii ți se strâng în cercuri mici îți curge cerneală din suflet – doamnă, ceea ce țineți dumneavoastră în mână este un sfert din hartă, poate nici atât…
oricât
oricât de mult ai vrea să scrii despre lucruri ajungi la oameni pumnii ți se strâng în cercuri mici îți curge cerneală din suflet – doamnă, ceea ce țineți dumneavoastră în mână este un sfert din hartă, poate nici atât…
jurnal aproximativ orb
la colțul zilei vezi doi copii cu niște periscoape ciudate prin care încearcă să vadă după colț. mi-am făcut și eu când eram copil. am și-acum unul prin casă, dacă mă gândesc bine. la colțul zilei, câteva minute mai târziu,
jurnal aproximativ orb
la colțul zilei vezi doi copii cu niște periscoape ciudate prin care încearcă să vadă după colț. mi-am făcut și eu când eram copil. am și-acum unul prin casă, dacă mă gândesc bine. la colțul zilei, câteva minute mai târziu,
dimineața și după fiecare masă
dinții ne cresc încet, puternici, ne ajung din urmă, ne împing cu șuturi în fund, ne e frică să nu ne mușcăm singuri, n-ar fi asta cea mai mare ironie? și fugim, dar ne cresc atât de încet încât rupem
dimineața și după fiecare masă
dinții ne cresc încet, puternici, ne ajung din urmă, ne împing cu șuturi în fund, ne e frică să nu ne mușcăm singuri, n-ar fi asta cea mai mare ironie? și fugim, dar ne cresc atât de încet încât rupem
două ceasuri doxa, paradoxa
am descoperit, da, puteţi să mă invidiaţi, dar în linişte pentru că am avut o zi extrem de gălăgioasă, secretul celei mai alunecoase şi în acelaşi timp vâscoase vaseline. pe lângă ingredientele cunoscute – untură de bou malac, unt de
două ceasuri doxa, paradoxa
am descoperit, da, puteţi să mă invidiaţi, dar în linişte pentru că am avut o zi extrem de gălăgioasă, secretul celei mai alunecoase şi în acelaşi timp vâscoase vaseline. pe lângă ingredientele cunoscute – untură de bou malac, unt de