Posts Tagged 'razboaie utile'
să fim serioși*
ne dorim să purtăm o sabie la șold poate un pistol în vremurile mai moderne să decapităm un balaur un dragon să tânjim după limpezimea zâmbetului de prințesă salvată să-i necăjim pe cei aspri să le facem viața un calva
să fim serioși*
ne dorim să purtăm o sabie la șold poate un pistol în vremurile mai moderne să decapităm un balaur un dragon să tânjim după limpezimea zâmbetului de prințesă salvată să-i necăjim pe cei aspri să le facem viața un calva
despre curaj*
*sau “ghid de utilizare a curajului pentru viitorii antreprenori” Sunt catralioane de cărți despre afaceri. Una mai bună decât alta. Nu glumesc, majoritatea sunt chiar foarte bune. Din fiecare înveți câte ceva. Ce nu înveți este să ai curaj. Nu
despre curaj*
*sau “ghid de utilizare a curajului pentru viitorii antreprenori” Sunt catralioane de cărți despre afaceri. Una mai bună decât alta. Nu glumesc, majoritatea sunt chiar foarte bune. Din fiecare înveți câte ceva. Ce nu înveți este să ai curaj. Nu
zece
1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am
zece
1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am
mult mai bine
fericirea arată mai bine dacă o așezi între tine și soare un contre-jour să-i poți decupa linia crezi că te bucuri nu vezi decât o ștanță care taie bucăți incandescente din tine bucata de azi bucata de mâine până nu
mult mai bine
fericirea arată mai bine dacă o așezi între tine și soare un contre-jour să-i poți decupa linia crezi că te bucuri nu vezi decât o ștanță care taie bucăți incandescente din tine bucata de azi bucata de mâine până nu
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului
un fir purpuriu
se mușcau fără să se rănească niște animale cum puteți privi așa ceva îmi place blana lor transpirată corpurile lor aburinde zvâcnirile lor brutale mișcări care aduc cu traiectoriile componentelor unor mașinării defecte se priveau fără să se vadă dinții
un fir purpuriu
se mușcau fără să se rănească niște animale cum puteți privi așa ceva îmi place blana lor transpirată corpurile lor aburinde zvâcnirile lor brutale mișcări care aduc cu traiectoriile componentelor unor mașinării defecte se priveau fără să se vadă dinții
încheietura – mecanică fină
am nevoie de patru pori din zona încheieturii pentru a începe cea mai frumoasă declarație de dragoste din fericire nu are nimeni disponibili patru pori din zona încheieturii câteodată porii ăștia se îndreaptă cu viteza luminii spre nord acolo unde
încheietura – mecanică fină
am nevoie de patru pori din zona încheieturii pentru a începe cea mai frumoasă declarație de dragoste din fericire nu are nimeni disponibili patru pori din zona încheieturii câteodată porii ăștia se îndreaptă cu viteza luminii spre nord acolo unde
ce frumos
incredibil ce frumos ne mințim să nu mă trezești niciodată din nailonul ăsta alunecos transpirat în care m-ai învelit să fiu mai frumos desigur să ne privească lumea să moară de invidie să fim unul ziceai și eu te credeam
ce frumos
incredibil ce frumos ne mințim să nu mă trezești niciodată din nailonul ăsta alunecos transpirat în care m-ai învelit să fiu mai frumos desigur să ne privească lumea să moară de invidie să fim unul ziceai și eu te credeam
un marș simplu
când îi privești în ochi înțelegi imediat că pot simți cea mai subtilă prezență a tandreții: ochii lor sunt umflați, tumefiați de la nopțile de marș forțat, înfiorător, prin tot felul de tranșee săpate uneori cu mâinile goale, mușcate cu
un marș simplu
când îi privești în ochi înțelegi imediat că pot simți cea mai subtilă prezență a tandreții: ochii lor sunt umflați, tumefiați de la nopțile de marș forțat, înfiorător, prin tot felul de tranșee săpate uneori cu mâinile goale, mușcate cu
măcelul de mătase
cuţite cu lama subţire, delicată, subtilă, diafană, atrăgătoare (dar nu mai mult decât orice bucată de oţel de calitate bine şlefuit) urcă în noi în detaşamente uşor dezorganizate, greu de controlat sau numit, se nasc undeva în mijlocul călcâiului faţă
măcelul de mătase
cuţite cu lama subţire, delicată, subtilă, diafană, atrăgătoare (dar nu mai mult decât orice bucată de oţel de calitate bine şlefuit) urcă în noi în detaşamente uşor dezorganizate, greu de controlat sau numit, se nasc undeva în mijlocul călcâiului faţă
despre scrum ca şi cum
călătorii de azi nu mai sunt aceiaşi. nu-şi mai scutură din coamele lor superbe amintiri glorioase despre armate-câmpii măturate de respiraţiile lor tăioase, nu mai curg din tolbele lor poveştile de altădată despre ţinuturi şi prinţese de tablă salvate din
despre scrum ca şi cum
călătorii de azi nu mai sunt aceiaşi. nu-şi mai scutură din coamele lor superbe amintiri glorioase despre armate-câmpii măturate de respiraţiile lor tăioase, nu mai curg din tolbele lor poveştile de altădată despre ţinuturi şi prinţese de tablă salvate din
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
şrapnel
când te-am cunoscut aveai o dâră groasă de sânge pe obraz aproape închegat nu m-ai lăsat să te ating pe obrazul aspru cu barba crescută de peste două săptămâni cu sânge acum cu răni cu saliva încrustată în nopţile când
şrapnel
când te-am cunoscut aveai o dâră groasă de sânge pe obraz aproape închegat nu m-ai lăsat să te ating pe obrazul aspru cu barba crescută de peste două săptămâni cu sânge acum cu răni cu saliva încrustată în nopţile când