Posts Tagged 'transee fara sex'
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
ne luăm prea în serios
sunt nopți în care cămășile de noapte pufnesc într-un râs cum n-am mai văzut gurile li se cască aproape grotesc lăsând la iveală sâni proaspeți ca boabele de rouă ne izbucnesc râsete pe sub piele transpirând fericire se fac cozi
ne luăm prea în serios
sunt nopți în care cămășile de noapte pufnesc într-un râs cum n-am mai văzut gurile li se cască aproape grotesc lăsând la iveală sâni proaspeți ca boabele de rouă ne izbucnesc râsete pe sub piele transpirând fericire se fac cozi
foarte repede
și până la urmă toți munții pe care-i urcam împreună scufundându-ne împotriva gravității confundându-ne cu două insule de tristețe două bule de un dramatism mai ușor decât aerul ridicându-se ca uleiul în chiuveta jumătate umplută cu apă și vase de
foarte repede
și până la urmă toți munții pe care-i urcam împreună scufundându-ne împotriva gravității confundându-ne cu două insule de tristețe două bule de un dramatism mai ușor decât aerul ridicându-se ca uleiul în chiuveta jumătate umplută cu apă și vase de
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului
când înainte, când înapoi
ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului
social midia-năvodari
măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile,
social midia-năvodari
măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile,
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
încoace şi-ncolo
Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
corespondenţă
se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele, ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri,
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
lifturi reci ambalate în aburi
Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război,
şrapnel
când te-am cunoscut aveai o dâră groasă de sânge pe obraz aproape închegat nu m-ai lăsat să te ating pe obrazul aspru cu barba crescută de peste două săptămâni cu sânge acum cu răni cu saliva încrustată în nopţile când
şrapnel
când te-am cunoscut aveai o dâră groasă de sânge pe obraz aproape închegat nu m-ai lăsat să te ating pe obrazul aspru cu barba crescută de peste două săptămâni cu sânge acum cu răni cu saliva încrustată în nopţile când