Înregistrată pe trotuarul din dreapta al Dealului Mitropoliei, în relativ gura mare, la 12 decembrie 2010, pe-nserat, fără mijloace de interceptare ambientale, fără surse video. Doar surse.

Stimate Domnule Dumnezeu,

Dați-mi, vă rog, sănătate ireproșabilă, de cristal, de diamant chiar, să mă pot reapuca de fumat: mult mi-a mai plăcut…  Aș dori să mă ajutați cu limita capacității toracice: îmi place să alerg, dar obosesc după 3-4 kilometri (2-3 mile, dacă depeșa mea vă prinde în Anglia sau Statele Unite). Mi-ar plăcea, dacă nu e prea mult, să mă scăpați de obligativitatea de a munci pentru a trăi. Dar cu niște inspirație în scris, ce ziceți? Nu, vă înșelați, da da… nu-mi doresc eternitatea, m-aș plictisi teribil, plus că ar trebui să vă scriu întruna și deja m-am săturat. N-am nimic cu ridurile, vă puteți juca, dar lăsați-mi sexul tare și ochii limpezi măcar până la nouăjde ani, ha? Ne-am putea înțelege? Și am mai văzut la cineva – mi-a spus că a făcut o comandă specială la dumneavoastră, multsimate Dumnezeu – un panou verde pal, margini sidefate, cu patru butoane incredibile: poftă, invidie, adulare, dorință. Atotapreciatule Domnule Dumnezeu, vă dați seama ce s-ar întâmpla să le apeși simultan? (chiar se poate??!) V-aș mai deranja cu aspectul fizic: v-am trimis deja de cel puțin osutăoptzecișinouă de ori fotografii cu bărbații a căror înfățișare aș vrea s-o am. Uuuh, sexy! Scuze, dar cunoașteți necazurile noastre, ale celor nedreptățiți în procesul Creației. Sau după. Ce mai, și cu procesul ăsta, pentru unii Nürnberg, pentru alții Târgoviște. Financiar, cred că ați mai putea face câte ceva din când în când, zău… Vin și Sărbătorile și trebuie să am de unde să-i ajut pe cei care au nevoie de noi, cei mai înstăriți, știți și Dumneavoastră, doar sunteți atoateștiutor. Puteți fi Moș Crăciun anul acesta? Să faceți campanii de CSR, donații, acțiuni caritabile, să ne bucurăăăăăm? 

Stimate Domnule Dumnezeu,

În încheiere – pentru că știu că time is money for you guys, up there – v-aș mai reține două secunde, preț de câteva rânduri. Popa Vasile Neamțu de la noi din stat – bănuiesc că vă știți, că vă vorbește mereu de bine – of, Doamne (da, chiar Dumneavoastră!), l-a prins iarăși Constanța lui Cocan furând din magazin. N-ați putea face ceva, să-l sancționați, să-i dați o altă parohie… cu un magazin mai mare, un supermarket, ceva, unde să nu se simtă că-i place Snickers de ia câte-un bax sub sutană? Și nouă să ni-l trimiteți, stimate Mr.D. (nu vă supărați că mai glumesc, nu?), pe Cornel Giugară, din satul vecin, că tare frumușel e, nevoie mare, și le-ar mai liniști și pe enoriașe un suflet așa curat și neîntinat? Vă rog să vă gândiți.

Sper să mă auziți și înțelegeți. Mi-ar plăcea să fiți acum cu noi, să vedeți cum troznește șoricul porcului Ghiță flambat cu lampa cu acetilenă – proștii erau să-l sudeze anul trecut, hahaha, iertați-mă! – să vă tremure așa un pic nările de la palincă, să înmuiați cu noi un boț de mămăligă în mâncarea porcului (insist cu această ocazie să iertați toate păcatele porcului Ghiță: ne-a fost devotat toată viața și s-a îngrășat cu tărâțe puține, ca la carte, fără să-l dopăm), să vă usture de la boia când vă duceți în spate să vă ușurați, să adormiți cu capul pe masă de la mâncare și băutură, cu gândul la țâțele Mariei lui Curcan și să vă treziți fericit, fie și așa, cu o ușoară durere de cap.

Stimate Domnule Dumnezeu,

Salutări mamei Dumneavoastră și celor dragi. Când aveți nevoie de noi, suntem aici.Vă așteptăm ca în prima zi.

Foarte aproape trecătorul de Dumneavoastră,

Emil Amare