ți-am făcut o rochie de dantelă am croșetat-o în ochiuri largi din fire de cactus primăvăratic (da, bănuiam c-o să-ți placă) m-ai rugat s-o mai scurtez că îți place să-ți vadă bărbații picioarele primăvara (exact în ordinea asta)

ți-am scris o carte de poeme sterile și inofensive exact așa cum le-ai vrut (nici nu cred că aș putea scrie altfel), să le ai dimineața pe veceu în loc de revistele de modă care începuseră să te plictisească și constipe

ți-am cumpărat o pătură din lână sintetică să poți sta noaptea pe balcon să fumezi trabucuri rusești de cea mai bună calitate, odată cu gura nelipsită de caviar și vodcă

te-am plimbat prin Dorohoi, am dat o jumătate de salariu pe un sejur balneo la Govora (plus “pila” în fața căreia a trebuit să mă plec la minister), ți-am arătat lumea cum n-ai mai văzut-o cu vreun bărbat, de la Dolhasca până-n Gogoșu, pe malu’ Dunării, ai stat la cele mai bune hoteluri de două stele, am mâncat ouă fierte pe bancă în Sinaia, am pierdut zile la cozi pe la șaorme în toate stațiunile de renume din țară; ba să știi că era să te duc, în nebunia mea, până la Szeged, noroc că m-au disponibilizat

te-am purtat prin cele mai renumite spitale, cardiologi, ginecologi, oreliști, stomatologi, n-a fost lună să nu-ți fac o analiză, n-a fost an fără intervenție chirurgicală, n-a fost an fără să iau banane de la angro, să ți le car cu troleibuzul șaijnouă, ba uneori ți le-am și decojit

ți-am cusut un goblen cu o scenă din familie, dacă îți mai amintești e aia când tatăl tău venise dintr-o expediție de pe Neptun și ne-a adus niște cutremurătoare scrisori de dragoste între un neptunian și o lunatică (atunci mi-am dat seama că formația ta sufletească este una profund romantică și asta m-a făcut să comand repede o pizza cu praf de stele și umplutură de soare, să nu-mi ies din mână)

ți-am adus tone (vagoane, vorba cântecului de pe sidi) de flori împachetate în niște jpeguri împrumutate de pe wikipedia cu cele mai rare varietăți, ai avut trandafirul firav de Pitești, orhideea aburită de Kansas, păpădia de Kandahar, levănțica de Phuket, te-am îngropat în hârtie reciclabilă, în slaidșouri și albume chinezești premium

ți-am luat un parfum în rate

ți-am luat vată de zahăr de Ziua Armatei

ți-am adus ultima pagină din Dilema

ți-am tradus integral un vers din Baudelaire

ți-am cumpărat o fotografie cu George Enescu și un sidi cu cei trei tenori

ți-am gătit musaca din Osaka, ciorbă de lobodă slobodă, mucenici cu vârfuri mici de lipici, borș de pește de lipește, tiramisù (compromisù)

ți-am spus de nenumărate ori că aș vrea să fim doi oameni normali, dar se pare că ai vrut altceva

(să vină odată primăvara să mai îmbraci și tu rochia aia de cactus, să ți se vadă pielea strălucind, sânii pârguind jucăuș pe sub ochiurile largi, pletele măturându-ți infinit umerii stânga-dreapta, față-spate, stânga-dreapta, față-spate, să vadă toți bărbații ce-au pierdut. inclusiv eu, firește)

(foto București, 2008)