aș putea fi în vârful degetelor o bulă infimă de aer decupată cumva prin/cu o peliculă invizibilă de restul aerului volum în volum film în film ființă în ființă peniță în peniță (mi s-a părut că rimează. rimelează) aș putea fi un cerc alb în jurul unui punct pe hârtie atât de alb încât nu aș însemna nimic pentru nimeni aș putea fi câteva pagini dintr-o filă strivite acolo fără să le afle cineva vreodată să mă găsească din întâmplare o fată în casă sau un bătrân căutându-și economiile aș putea fi o dungă într-un tablou peste care milioane de ochi ar trece ca însăși neputința neștiința aș putea fi o bulă de spumă într-un ocean suficient de puternic să provoc un fluture să-și creeze efectul să prăbușească lumi cu o fâlfâire din aripi să despice munți cu o despletire de trompă să zvârcolească suflete cu un fir de polen care cade zgomotos pe pământ aș putea fi capătul despicat al unui singur fir de păr al unei femei (îmi place să cred) sau al unui zeu aș putea fi sfârșitul șuierat delicat al unui cuvânt pe care dacă l-ai asculta așa neterminat nici n-ai ști că ai vorbit vreodată că ai rostit ceva cândva că ai fost articulat aș putea fi o miime dintr-o bătaie de inimă o fracțiune de zgomot înfundat care înseamnă un microlitru de sânge aș putea fi o boabă de ciment din fațada unei fortificații dintr-un port grecesc să fiu atât de insignifiant încât să mă pot simți orice munte lichid val de cărămidă aer de ceară țigară de lemn

în schimb nu pot fi nimic pentru că sunt o prezență discretă vârfurile degetelor sunt mereu prea departe punctele sunt mereu foarte groase și nu le pot cuprinde cu buzele mele albe foile mele sunt șifonate și nu se pot strivi cu una cu două

apoi, sunt alergic la polen

(gdhm, gdhm, își drese glasul) Domnule Nimeni, priviți acest public minunat care a venit special să vă aplaude, avem spectatori chiar și din Groenlanda, două dudui țâțoase din Australia, opt nevăzători din Coreea de Est, unșpe cocostârci din Germania Subsahariană, multă, multă lume, Domnule Nimeni, câtă frunză câtă iarbă, toți așteptăm într-un suflet să înceapă spectacolul, nu ne dezamăgiți, Domnule Nimeni, noi credem în dumneavoastră, ne-ați făcut de-atâtea ori să râdem, să ne scărpinăm în fund de nedumerire, să lăcrimăm când nu înțelegeam textul! Vă rog, bunule Domn, delectați-ne cu microlitri de sânge, cu bătăi invizibile, cântați-ne tăcerea dumneavoastră favorită… Nu ne dezamăgiți, Domnule! Nu azi.

sunt un cerc alb în jurul acestui   .

o prezență discretă, desigur