eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile atârnânde julindu-le nepăsându-le răsucindu-le uscându-le retezându-le du-le du-le de-aici mi-au zis toți nu m-au angajat nici în parcuri nici în grădini nici măcar într-o terasă privată aș fi locuit și-ntr-un ghiveci dar m-aleargă mereu ăștia cu despădurirea am fost apoi la un curs de noncombat apoi la unul de salvat aparențele am băut cola am fumat winchester palincă beții minciuni îmi trag rădăcinile lăsând urme semnificative (nu e frumos cuvântul ăsta?) pe cearșaful șifonat al străzii apoi am învățat să cânt să scriu să număr să caut în pantaloni să caut sub bluzele fetelor să mă înalț cu tot cu rădăcini încercând să zgârii aerul cu sângele meu verde rășinos mi-am făcut brațele etajere am dus cărți valize borcane cu zacuscă murături analize de urină castraveți mucegăiți un măr uscat ofilit nu e nimic în neregulă zice doamna de la cosmetice vă ofer această mostră de unguent pentru reparat ridurile rădăcinilor vă promit că n-o să mai aveți probleme am făcut cursuri de ikebana de germană am fost chiar și la școală puțin am fumat marlboro și am băut espresso am văzut jumătate de glob ocular am călătorit de mii de ori în juru-mi sunt o oală sub presiune în plină tensiune acțiune am salvat mereu aparențele le-am zâmbit tuturor luați, creștinilor, vă întorc și celălalt zâmbet de aici din împărăția rădăcinilor mele vă văd plați curgeți inutil poate doar puțin artistic pentru cel care va fi să vă picteze moi de aici din raiul ramificațiilor mele scorțoase vă salut cu un glonte îmi veți tampona lacrimile cu nuferi ridicoli îmi veți închina un poem poate un haiku hai cu băutura aia că n-am venit degeaba la pomană voi exploda wagnerian în triumf veți pleca frunțile câteva secunde apoi vă veți gândi la ale voastre mame amante mizeriile ratate puteați să mă desenați și explicați fizico-matematic mai puțin ieșirile mele din tiparul zâmbetului eu sunt un țipăt, domnule de-aici din liftul ăsta eteric vă pleznesc cu bicele mele rășinoase vă năclăiesc viețile cu seva mea sterilă sunt ecoul frânt în liniile perfecte ale lui Lloyd Wright inutilitatea splendidă a aerelor lui Coandă voi sunteți micii mei imbecili care-mi faceți viața frumoasă n-aș putea fără voi pur și simplu n-aș putea sunteți simpatici sunteți buni ca Elvis după o înmormântare strașnică apoi n-am mai fumat sunt în stare să fac ocolul lumii îmbrăcat numai în rădăcinile astea și nici măcar n-ați putea să mă vedeți să mă simțiți m-ați înjura în gând pentru serile mele de winchester cu țuică cu miros de tei cu visuri erecte când știam exact cât de imensă e o pagină albă de unde până unde ține și dacă e să se rupă mă voi rupe și eu rădăcină după rădăcină veniți veniți să jucăm dame șah canastă să ne sărutăm ca și cum ne-am iubi să ne înșfăcăm pantalonii și decolteurile să ne călcăm rădăcinile ca și cum nu le-am avea

chiar aici pe marginea asta șifonată a străzii nici n-am apucat să-nfloresc nu e grabă nu e nimic în neregulă zice doamna