călătorii de azi nu mai sunt aceiaşi.

nu-şi mai scutură din coamele lor superbe amintiri glorioase despre armate-câmpii măturate de respiraţiile lor tăioase, nu mai curg din tolbele lor poveştile de altădată despre ţinuturi şi prinţese de tablă salvate din temniţele căpcăunilor, prin braţele lor nu mai curge sânge gros, fierbinte, încărcat de patimi şi trădări de mătase, prin gândul lor nu mai zburdă turme de fecioare şi iubiri încheiate înainte de vreme, ochii lor nu mai poartă uşurătatea nopţilor pierdute în hanuri, fugile din biserici şi ocheadele văduvelor, coapsele lor nu mai strâng şeile ca pe nişte ibovnice.

nu, călătorii de azi nu mai sunt aceiaşi.

au frunţile închegate în coşmaruri, au spinările încovoiate de bicele nepăsării, au degetele încleştate pe căpăstrul minciunii, au genunchii zdreliţi de la înfrângeri-câmpii, vederea lor e vlăguită şi abia bate până la ultimul hău, mârţoagele lor sunt umbre trase în carbune ale armăsarilor care au fost cândva, coapsele lor sunt leşurile amanţilor de altădată, curajul lor e un lanţ de tinichea aruncat în jurul gâtului, braţele sunt nişte vreascuri gata să se facă scrum în ultima vâlvătaie a ceea ce a fost un timp, destul de scurt, viaţa lor.

dar vor veni călătorii de mâine.