am început să simt frigul amorțindu-mi partea dreaptă întreaga parte nu-i nimic mi-ai zis orice parte are și desparte ai venit cu un centimetru cub de gheață mai aproape nu puteam să-ți simt respirația peștii nu respiră

ba respiră mi-ai zis ai învățat la o școală oribilă acolo unde ți se spune că peștii sunt muți cum să fie muți uite ce frumos vorbesc sardinele din conserve uite ce poet e somonul tăiat în fileuri roz suculente uite ce simfonie de cuvinte înșiră calcanii pe fundul mărilor

am început să simt frigul în tot corpul nu n-o să mori mi-ai zis eram mort de mult dădeam așa din gură cum numai peștii știu să dea

doamne ce-am mai străbătut oceanele ce ne-am mai scăldat în curenții calzi ce duc spre Creta cum mai înghițeam plancton proaspăt din Atlantic cum ne mai îmbătam cu petrol scurs din fel de fel de accidente navale cum mai râdeam căluții de mare făceau pe ei (vorba vine) de frică atunci când ne furișam spre tufele lor de corali

acum ne desparte o banchiză de 10 centimetri de gheață ce bizar

deloc bizar mi-ai spus și m-ai privit de pe partea ta stângă

m-ai privit din coadă singura care nu-ți înghețase

ai fi vrut să ne mai iubim

dar era prea frig

un pescar chior o să mă vândă pentru câțiva zloți

(orice monedă convertibilă e la fel de bună)

am încercat să îți mai spun o dată cât de mult te-am iubit dar gura gura gura ți-a înghețat întotdeauna am crezut că gura este urechea ta n-am știut niciodată adevărul am știut doar că ne-am distrat de minune în curenții calzi spre Creta

adio

foto ©Rareș Petrișor