ne-am trezit amândoi în aceeași cană cu apă agățați de-un fir de praf de-o impuritate ne așteptăm ieșirea la suprafață prinși într-o bulă la punctul de fierbere

lucrurile trebuie analizate cu atenție nu mai e loc de imprudențe din moment ce împărțim aceleași limite rotunde albe e alocuri cu smalțul spart sau îmbătrânit două particule oarecum împăcate că se vor suporta până la ieșirea la suprafață unde-și vor spune liber frustrările și vom vedea că marginile sunt tot acolo albe rotunde ciobite

buze însetate uriașe cărnoase libere ne vor strivi împreună poate chiar îmbrățișați de frică în fața morții dar cine să ucidă două particule nici măcar nu ne-ar publica numele în ziare am fi și mai nimic decât am fost înainte paradoxul perfect am deschide un precedent inexistența perfectă particulele complet inutile și moartea lor superbă

lucrurile trebuie analizate cu atenție nu mai e loc de ferpare în ediția de mâine nimeni nu moare așa de capul lui în cana asta cine știe am putea muri mâine când se anunță vreme mai frumoasă și nici nu e atât de aglomerat la mica publicitate

parcă nici nu mai e așa de cald fierberea a devenit suportabilă marginile sunt mai departe lasă-mă să-ți fur compoziția

mă jucam doar

ne-am trezit amândoi în aceeași cană cu apă frământați de lucrurile mărunte din jurul nostru de taxe de salarii pensii rate la bancă prețul benzinei concediul de vară aprovizionarea de toamnă praful de pe balcon Fleetwood Mac criza financiară viza de America la fund se face tot mai cald dar nici pe buza cuiva n-aș vrea să ajung cel puțin nu până mâine

a mai scăzut dolarul